Compensatory prison days for unsatisfactory detention: jurisdiction and scope of recidivism remainder calculation

Asupra contestaţiei penale de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 170/F din 10 august 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a dispus în baza în baza art. 589 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., admiterea contestaţiei la executare formulată de condamnatul A..

A constatat că, contestatorul condamnat A. beneficiază, pentru un număr de 560 de zile executate în condiţii necorespunzătoare (în perioadele 27 noiembrie 2012 la 28 noiembrie 2012, 23 ianuarie 2013 la 4 septembrie 2013 şi de la 12 iunie 2014 la 27 aprilie 2015), de un număr de 112 zile compensatorii, conform art. 551 din Legea nr. 254/2013 modif. prin Legea nr. 169/2017, care se deduc din restul de pedeapsă rămas neexecutat de 871 zile închisoare, rest adăugat la pedeapsa de 4 ani, 10 luni şi 10 zile închisoare (pedeapsă rezultantă de 4 ani, 10 luni şi 881 de zile de închisoare) prin Sentinţa penală nr. 224/F din 7 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 253 din 8 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 599 alin. (4) C. proc. pen. a dispus anularea M.E.P.Î. nr. 550/2016 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza Sentinţei penale nr. 224/F din 7 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 253 din 8 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi emiterea unui nou mandat de executare.

A dispus în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 224/F din 7 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 253 din 8 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-au dispus următoarele:

A admis cererea de contopire a pedepselor, formulată de condamnatul A..

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 359A din 23 septembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv:

- pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen.

- pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea de instigare la introducerea în mod ilicit de telefoane mobile şi alte mijloace de comunicare la distanţă, prev. de art. 47 rap. la art. 185 alin. (1), (2) din Legea nr. 254/2013 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentinţa penală nr. 51 din 23 februarie 2016 pronunţată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin Decizia nr. 716 din 21 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, în:

- pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.

- pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 266 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 2044 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

- pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 550 din 24 martie 2014 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 750 din 25 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi (contopite cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 266 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 2044 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

- pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 538 din 18 iunie 2014 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1419 din 12 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentinţa penală nr. 925 din 30 martie 2016 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 519 din 4 iulie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, în:

- pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie (contopită cu restul neexecutat de 4 zile din pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală de la 11 septembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Regional din Grodzisk Mazowiecki, Polonia, recunoscută prin Sentinţa penală nr. 925 din 30 martie 2016 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 519 din 4 iulie 2016 a Curţii de Apel Iaşi).

- pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 550 din 24 martie 2014 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 750 din 25 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi (contopite cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 266 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 2044 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

- pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 538 din 18 iunie 2014 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1419 din 12 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

A constatat că pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 550 din 24 martie 2014 a Judecătoriei Iaşi, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 750 din 25 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi pronunţată în dosarul nr. x/2013 (contopite cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 266 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 2044 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) şi cele aplicate prin Sentinţa penală nr. 538 din 18 iunie 2014 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1419 din 12 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost contopite prin Sentinţa penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, rezultând pedeapsa de 5 ani închisoare ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii pentru faptele săvârşite la data de 23 aprilie 2015 şi pentru care s-a dispus condamnarea petentului prin Sentinţa penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Iaşi.

A constatat că faptele pentru care petentul a fost condamnat la pedepsele de 3 ani şi 8 luni închisoare, respectiv 2 ani şi 6 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 359A din 23 septembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sunt concurente cu faptele pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 51 din 23 februarie 2016 pronunţată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin Decizia nr. 716 din 21 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti şi pedeapsa de 8 luni închisoare pentru care petentul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 925 din 30 martie 2016 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 519 din 4 iulie 2016 a Curţii de Apel Iaşi.

În baza art. 43 alin. (2) C. pen., art. 10 din Legea nr. 187/2012 şi art. 39 C. pen. a contopit pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Iaşi repuse în individualitatea lor cu pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 51 din 23 februarie 2016 pronunţată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin Decizia nr. 716 din 21 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti şi pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 925 din 30 martie 2016 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 519 din 4 iulie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, urmând ca petentul condamnat să execute pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din celelalte pedepse, de 1 an, 2 luni şi 10 zile închisoare, urmând să execute 4 ani, 10 luni şi 10 zile, la care s-a adăugat restul rămas neexecutat din pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii, respectiv restul de 871 de zile închisoare, în final condamnatul urmând să execute 4 ani, 10 luni şi 881 de zile de închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a dispus ca pedeapsa principală a închisorii să fie executată alături de pedeapsa complementară cea mai grea, şi anume interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., pentru o durată de 3 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracţiunea, respectiv cu B. şi C. ori de a se apropia de acestea.

În baza dispoziţiilor art. 45 alin. (5) C. pen., condamnatul A. să execute pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracţiunea, respectiv cu B. şi C. ori de a se apropia de acestea, ce se va executa până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. a scăzut din durata pedepsei perioada reţinerii, arestului preventiv şi executată, respectiv perioada de la 27 aprilie 2015 la zi.

A anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii din 26 aprilie 2016, emis în baza Sentinţei penale nr. 51 din 23 februarie 2016 a Judecătoriei Urziceni, nr. 975 din 4 iulie 2016, emis în baza Sentinţei penale nr. 925 din 30 martie 2016 a Judecătoriei Iaşi şi nr. 8 din 23 septembrie 2016 emis în baza Sentinţei penale nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Iaşi şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare în baza prezentei hotărâri, la rămânerea definitivă a acesteia.

A menţinut măsura de siguranţă a confiscării speciale de la A. a sumei de 1.000 euro, care a făcut obiectul infracţiunii de "dare de mită", sumă ce este consemnată la D. Sucursala Iaşi, cu chitanţa seria x nr. x din data de 14 mai 2015, confiscare dispusă prin Sentinţa penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Iaşi.

A menţinut măsura de siguranţă a confiscării speciale de la A. a bunurilor mobile identificate asupra acestuia cu ocazia constatării infracţiunii flagrante în Penitenciarul Iaşi, după cum urmează: un număr de 4 aparate telefonice mobile marca x şi un încărcător de telefon mobil marca x (telefon marca x, model x, culoare alb cu gri, într-o stare aparent foarte buna, cu SN x şi seriile IMEI x şi y, fără cartele SIM, cu acumulator cu seria xB, telefon marca x, model x, culoare negru cu argintiu, într-o stare aparent foarte bună, cu SN x şi seria x, fără cartela SIM, cu acumulator cu seria x, telefon marca x, model x, culoare negru cu violet, într-o stare aparent foarte bună, cu SN x şi seria x, fără cartela SIM cu acumulator cu seria x, telefon marca x, model x, culoare alb cu gri, cu urme de uzură pe partea exterioară, cu SN x şi seria x, fără cartela SIM cu acumulator cu seria xB şi încărcător de culoare neagră cu inscripţia x); un număr de 4 aparate telefonice mobile marca x (telefon marca x, model x, culoare argintiu cu gri-şobolan, într-o stare aparent foarte bună, cu seria x, fără cartela SIM cu acumulator inscripţionat x, telefon marca x, model x, culoare negru cu argintiu, într-o stare aparent foarte bună, cu seria x, fără cartela SIM cu acumulator inscripţionat x, telefon marca x, model x, culoare argintiu cu gri-şobolan, într-o stare aparent foarte bună, cu seria x, fără cartela SIM cu acumulator inscripţionat x şi telefon marca x, model x, culoare alb cu argintiu şi marginea ecranului neagră, într-o stare aparent foarte bună, cu seria x, cu cartela SIM cu inscripţia E. şi seria x şi acumulator inscripţionat x), confiscare dispusă prin Sentinţa penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Iaşi.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Instanţa de fond a constatat că din această hotărâre rezultă că restul de 871 de zile închisoare a fost reţinut din pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii pentru faptele săvârşite la data de 27 aprilie 2015 (data comiterii ultimului act material al infracţiunii de dare de mită în formă continuată) şi pentru care s-a dispus condamnarea petentului prin Sentinţa penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Iaşi.

Prin aceeaşi sentinţă (Sentinţa penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Iaşi), în baza art. 88 C. pen. din 1969, s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 octombrie 2006 la 22 octombrie 2007, de la 13 octombrie 2010 la 6 noiembrie 2010 şi reţinerea preventivă de la 27 noiembrie 2012 la 28 decembrie 2012 şi arestarea preventivă de la 23 ianuarie 2013 la 4 septembrie 2013 şi perioada executată, începând cu data de 12 iunie 2014 la 27 aprilie 2015.

Astfel fiind, Curtea a reţinut că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată contestatorului prin Sentinţa penală nr. 7 din 25 iunie 2016 a Curţii de Apel Iaşi a fost executată, în parte, conform perioadelor anterior menţionate (4 octombrie 2006 la 22 octombrie 2007, de la 13 octombrie 2010 la 6 octombrie 2010 şi reţinerea preventivă de la 27 noiembrie 2012 la 28 decembrie 2012 şi arestarea preventivă de la 23 ianuarie 2013 la 4 septembrie 2013 şi perioada executată, începând cu data de 12 iunie 2014 la 27 aprilie 2015) până la data de 27 aprilie 2015, rămânând restul neexecutat de 871 de zile închisoare, rest adăugat la pedeapsa de 4 ani, 10 luni şi 10 zile închisoare prin Sentinţa penală nr. 224/F din 7 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 253 din 8 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, rezultând pedeapsa de 4 ani, 10 luni şi 881 de zile de închisoare în executarea căreia se află contestatorul condamnat în prezent.

Prin adresa nr. x/7 mai 2018, Administraţia Naţională a Penitenciarelor a comunicat că persoana privată de libertate A. a fost arestată la data de 12 iunie 2014 şi depus la data de 17 iunie 2014 în Penitenciarul Iaşi. În prezent se află în executarea pedepsei de 4 ani 10 luni şi 881 zile, în baza MEPÎ nr. 550/2017 emis în baza Sentinţei penale nr. 224/2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, executarea începând la data de 27 aprilie 2017, iar în perioada 27 aprilie 2015 - 20 aprilie 2018 a fost cazat în condiţii necorespunzătoare, beneficiind suplimentar de 204 zile compensatorii, conform art. 551 din Legea nr. 169/2017. Aceste zile compensatorii sunt calculate începând cu ziua de 27 aprilie 2015, momentul începerii executării pedepsei şi totodată data săvârşirii infracţiunii în timp ce se afla în executarea altei pedepse privative de libertate. Pentru perioada anterioară datei de 27 aprilie 2015, legea nu prevede măsuri compensatorii pentru persoanele condamnate care au fost puse în libertate anterior datei de 19 octombrie 2017.

Conform art. 551 din Legea nr. 254/2013, modificată prin Legea nr. 169/2017,

"(1) La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.

(2) În sensul prezentului articol se consideră condiţii necorespunzătoare cazarea unei persoane în oricare centru de detenţie din România care a avut lipsuri la condiţiile impuse de standardele europene.

(3) În sensul prezentului articol se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situaţiile următoare:

a) cazarea într-un spaţiu mai mic sau egal cu 4 mp/deţinut, care se calculează, excluzând suprafaţa grupurilor sanitare şi a spaţiilor de depozitare a alimentelor, prin împărţirea suprafeţei totale a camerelor de deţinere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spaţiului în cauză;

b) lipsa accesului la activităţi în aer liber;

c) lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilaţie;

d) lipsa temperaturii adecvate a camerei;

e) lipsa posibilităţii de a folosi toaleta în privat şi de a se respecta normele sanitare de bază, precum şi cerinţele de igienă;

f) existenţa infiltraţiilor, igrasiei şi mucegaiului în pereţii camerelor de detenţie.

(4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi la calcularea pedepsei executate efectiv ca măsură preventivă/pedeapsă în centrul de reţinere şi arestare preventivă în condiţii necorespunzătoare.

(5) În sensul prezentului articol nu se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost:

a) internată în infirmerii din cadrul locurilor de deţinere, în spitale din reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din reţeaua sanitară publică;

b) în tranzit.

(6) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, prin hotărâri definitive ale instanţelor naţionale sau ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri şi a fost transferată sau mutată într-un spaţiu de detenţie având condiţii necorespunzătoare.

(7) Beneficiul aplicării dispoziţiilor alin. (1) nu poate fi revocat.

(8) Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012."

Art. 551 din Legea nr. 254/2013 a fost introdus prin art. I pct. 3 din Legea nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (publicată în M. Of. nr. 571/18.07.2017), care mai prevede, la art. V, că:

"(1) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Biroul evidenţă şi organizarea muncii din cadrul fiecărei unităţi va deschide o fişă de evidenţă pentru fiecare persoană privată de libertate în care vor fi consemnate clădirile în care a fost cazată pe parcursul pedepsei.

(2) Pentru persoanele private de libertate care au început executarea pedepsei înainte de 24 iulie 2012 fişa prevăzută la alin. (1) va cuprinde numai informaţiile relevante ulterioare acestei date. (...)".

De asemenea, potrivit art. VI alin. (2) din Legea nr. 169/2017, "Prevederile prezentei legi se aplică în mod corespunzător persoanei condamnate aflate temporar, la solicitarea organelor judiciare, în centrele de reţinere şi arestare preventivă potrivit art. 45 alin. (6) din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi persoanei private de libertate care a executat în condiţiile art. 551 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, pedepse şi/sau măsuri privative de libertate în centre de reţinere şi arestare preventivă, în situaţia în care faţă de aceasta se dispune o pedeapsă privativă de libertate şi nu a fost despăgubită pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, prin hotărâri definitive ale instanţelor naţionale sau ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru această perioadă."

Prin Decizia nr. 7/2018 din data de 26 aprilie 2018 (publicată în M. Of. nr. 548/02.07.2018), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din C. pen., trebuie recalculată, începând cu data de 24 iulie 2012 - perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiţionată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condiţiilor de detenţie necorespunzătoare.

Deşi decizia anterior menţionată vizează tratamentul sancţionator prevăzut de art. 104 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 43 alin. (1) din C. pen., respectiv revocarea liberării condiţionate, Curtea a apreciat că aceasta îşi găseşte aplicabilitatea şi în situaţia stării de recidivă prev. de art. 43 alin. (1) C. pen. (pentru situaţia restului de pedeapsă), fără existenţa liberării condiţionate, pentru egalitate de raţiune.

Astfel fiind, Curtea a constatat că şi în situaţia contestatorului condamnat sunt incidente dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 7/2018 din data de 26 aprilie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pentru perioada executată din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, al cărei rest rămas neexecutat de 871 de zile închisoare a fost adăugat la pedeapsa de 4 ani, 10 luni şi 10 zile închisoare prin Sentinţa penală nr. 224/F din 7 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Această perioadă (care cade sub incidenţa art. 551 din Legea nr. 254/2013) a fost executată de contestatorul condamnat astfel: de la 27 noiembrie 2012 la 28 decembrie 2012, 23 ianuarie 2013 la 4 septembrie 2013 şi de la 12 iunie 2014 la 27 aprilie 2015 (data comiterii ultimului act material al infracţiunii de dare de mită în formă continuată, când s-a născut starea de recidivă postexecutorie).

Din relaţiile comunicate de locurile de deţinere în care contestatorul condamnat a executat această perioadă, rezultă că acesta a fost cazat în condiţii necorespunzătoare, după cum urmează:

- 27 noiembrie 2012 - 28 noiembrie 2012 - 1 zi (I.P.J. Iaşi - fila x);

- 23 ianuarie 2013 - 19 februarie 2013 - 28 zile (I.P.J. Iaşi - fila x);

- 19 februarie 2013 - 4 septembrie 2013 - 198 zile (Penitenciarul Iaşi - fila x);

- 1 martie 2013 - 5 martie 2013 - 4 zile (Penitenciarul Rahova - fila x);

- 12 iunie 2014 - 17 iunie 2014 - 6 zile (I.P.J. Iaşi - fila x);

- 17 iunie 2014 - 27 aprilie 2015 - 297 zile (Penitenciarul Iaşi - fila x);

- 1 august 2014 - 4 august 2014 şi 6 august 2014 - 8 august 2014 - 5 zile (Penitenciarul Rahova - fila x);

- 2 iulie 2014 - 15 iulie 2014 şi 4 august 2014 - 6 august 2014 - 15 zile (D.G.P.M.B. - fila x)

- 5 februarie 2015 - 10 februarie 2015 - 6 zile (Penitenciarul Codlea - fila x).

Din însumarea acestor zile rezultă că un număr de 560 de zile au fost executate de contestatorul condamnat în condiţii necorespunzătoare.

Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 551 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 (pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată), Curtea a constatat că la cele 560 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, contestatorului condamnat i se cuvin 112 zile compensatorii (560:30=18 rest 20 zile, 18x=108 zile, la care se mai adaugă 4 zile aferente restului de 20 zile), care trebuie deduse din restul de pedeapsă rămas neexecutat de 871 zile închisoare.

Prin adresa nr. x/27 iunie 2018, Penitenciarul Jilava a comunicat că, pentru perioada 19 februarie 2013 - 4 septembrie 2013, contestatorul a beneficiat de 36 zile compensatorii, iar pentru perioada 17 iunie 2014 - 27 aprilie 2015 a beneficiat de 54 zile compensatorii, însă acestea sunt acordate doar pentru o parte din perioada executată de contestator în condiţii necorespunzătoare, astfel că aceste zile compensatorii au fost incluse de Curte în totalul de 112 zile compensatorii (pentru toată perioada executată înainte de 24 iulie 2015), astfel că acestea nu se mai contabilizează separat.

Prin adresa nr. x/26 iunie 2018, Administraţia Naţională a Penitenciarelor a comunicat că urmare a Deciziei nr. 7/2018 din data de 26 aprilie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu incumbă nicio obligaţie de calculare din oficiu de către administraţia locului de deţinere, ci recalcularea restului se va face doar la solicitarea instanţelor de judecată.

De asemenea, Curtea a avut în vedere şi împrejurarea că, contestatorul condamnat nu a fost despăgubit pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, prin hotărâri definitive ale instanţelor naţionale sau ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru această perioadă.

Contestatorul condamnat A. a solicitat instanţei şi calcularea zilelor compensatorii de la începerea executării pedepsei de 4 ani, 10 luni şi 881 de zile de închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 224/F din 7 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în executarea căreia se află, respectiv de la data de 27 aprilie 2015 la zi, însă aceasta nu cade în sarcina instanţei de judecată, ci în sarcina administraţiei locului de deţinere, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. V alin. (3) din Legea nr. 169/2017.

Administraţia locului de deţinere prin Biroul evidenţă şi organizarea muncii va efectua calculul zilelor câştigate în raport cu perioada executării pedepsei în condiţii necorespunzătoare de detenţie, conform art. 551 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, începând cu data de 24 iulie 2015 (data începerii executării pedepsei), iar aceste zile compensatorii vor fi adăugate la cele 112 zile stabilite prin prezenta.

Faţă de aceste considerente, Curtea, în baza art. 589 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a admis contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A..

A constatat că, contestatorul condamnat A. beneficiază, pentru un număr de 560 de zile executate în condiţii necorespunzătoare (în perioadele 27 noiembrie 2012 la 28 noiembrie 2012, 23 ianuarie 2013 la 4 septembrie 2013 şi de la 12 iunie 2014 la 27 aprilie 2015), de un număr de 112 zile compensatorii, conform art. 551 din Legea nr. 254/2013 modif. prin Legea nr. 169/2017, care se deduc din restul de pedeapsă rămas neexecutat de 871 zile închisoare, rest adăugat la pedeapsa de 4 ani, 10 luni şi 10 zile închisoare (pedeapsă rezultantă de 4 ani, 10 luni şi 881 de zile de închisoare) prin Sentinţa penală nr. 224/F din 7 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 253 din 8 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 599 alin. (4) C. proc. pen. a dispus anularea M.E.P.Î. nr. 550/2016 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza Sentinţei penale nr. 224/F din 7 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 253 din 8 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi emiterea unui nou mandat de executare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva sentinţei a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie solicitând desfiinţarea acesteia şi, în principal, să se constate că aprecierea asupra condiţiilor necorespunzătoare din penitenciar şi implicit asupra considerării ca executate a unor perioade de pedeapsă revine autorităţilor din cadrul penitenciarului şi nu instanţei de judecată.

În subsidiar, s-a solicitat a se constata că persoana condamnată a executat în condiţii necorespunzătoare un număr de 240 zile şi nu 112 zile cât a reţinut judecătorul fondului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal modificată şi completată prin Legea nr. 169/2017 "la calcularea pedepsei executate efectiv se au în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată".

În art. 56 alin. (2) din Capitolul V al aceleiaşi legi se prevede că "împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege, luate de către administraţia penitenciarului, persoanele condamnate pot face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoştinţă de măsura luată".

În acelaşi capitol sunt prevăzute şi alte drepturi ale persoanei condamnate, aceasta având dreptul să formuleze plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care, se pronunţă prin încheiere motivată în termen de 15 zile de la primirea acesteia (art. 56 alin. (6) din lege).

Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot formula contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii (art. 59 alin. (9)).

În fine, în alin. (11) al aceluiaşi articol "contestaţiile se înaintează judecătoriei, împreună cu dosarul cauzei, în termen de două zile de la primirea acestora".

Ulterior, prin Legea nr. 167/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 se stabileşte procedura de urmat şi atribuţiile comisiei de evaluare a condiţiilor de detenţie, inclusiv măsurile de suplimentare temporară a completurilor de judecată, astfel încât propunerile de liberare condiţionată formulate să nu determine "creşterea termenelor în care vor fi soluţionate."

Din economia dispoziţiilor legale la care s-a făcut trimitere, ca de altfel din întregul corp de legi, rezultă că scopul urmărit de legiuitor a fost, pe de o parte, reducerea populării penitenciarelor iar pe de altă parte, de a oferi o compensare pentru persoanele condamnate ale căror drepturi au fost vătămate, stabilindu-se pe lângă criteriile ce trebuiesc avute în vedere şi procedura de urmat, organele competente, căile de atac ce pot fi exercitate împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate.

Pe de altă parte, din analiza dispoziţiilor Legii nr. 169/2017 se disting patru categorii de persoane condamnate cărora le sunt aplicabile măsurile compensatorii şi anume: a) persoanele condamnate care la momentul intrării în vigoare a legii erau liberate condiţionat şi se aflau în termenul de liberare condiţionată; b) persoanele liberate condiţionat, dar cu privire la care termenul se împlinise la momentul intrării în vigoare a legii, în privinţa acestora pedeapsa considerându-se executată; c) persoanelor condamnate care au executat integral pedeapsa înainte de intrarea în vigoare a legii; d) persoanele condamnate care sunt în cursul executării pedepsei la momentul intrării în vigoare a legii.

Spre deosebire de procedura de urmat în cazul compensării vătămării drepturilor unei persoanei condamnate, contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără a se putea schimba sau modifica hotărârea definitivă de condamnare care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În cauza dedusă analizei, Înalta Curte constată că persoana condamnată A. execută o pedeapsă unică de 4 ani, 10 luni şi 881 de zile astfel cum s-a stabilit prin Sentinţa penală nr. 224/F din 7 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 253 din 8 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În momentul stabilirii primului termen al recidivei postcondamnatorii, prin Sentinţa penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 359 din 23 septembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au fost deduse perioadele executate, rămânând un rest de 871 de zile închisoare, rest care se regăseşte şi în Sentinţa penală nr. 224/F din 7 decembrie 2016, şi care se execută alături de pedeapsa de 4 ani şi 10 luni închisoare.

Legea nu permite ca pe calea unei contestaţii la executare să se modifice structura primului termen al recidivei care a intrat în puterea lucrului judecat, inclusiv în ceea ce priveşte data la care se calculează cel de-al doilea termen al recidivei.

În atare condiţii, cum persoana condamnată execută, astfel cum s-a arătat anterior, o pedeapsă unică de 4 ani, 10 luni şi 881 de zile, urmează ca şi procedura compensatorie să vizeze întreaga pedeapsă cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 543/2002 şi nu fracţie din aceasta aşa cum susţine judecătorul fondului.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) C. proc. pen. va dispune admiterea contestaţiei formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se pune în discuţia părţilor obiectul cererii, procedura de urmat şi implicit competenţa instanţei în stabilirea numărului de zile compensatorii în raport de întreaga pedeapsă în executarea căreia se afla condamnatul A. la data intrării în vigoare a Legii nr. 254/2013, respectiv Legea nr. 167/2017.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei penale nr. 170/F din data de 10 august 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018, privind pe intimatul condamnat A..

Desfiinţează sentinţa contestată şi în rejudecare:

Dispune trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, spre competentă soluţionare.

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea contestaţiei formulate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 35 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 12 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL