Negative jurisdictional conflict resolved: challenge to constitutionality-exception referral rejection assigned to Harghita Tribunal.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Harghita Tribunal, which must now hear the petitioner's challenge to the judgment of the Miercurea-Ciuc Court (which had rejected the request to refer a constitutionality exception to the Constitutional Court); the Târgu Mureș Court of Appeal had declined jurisdiction, and the Harghita Tribunal had also declined, creating the conflict. The underlying case is a challenge by a detained person against the rejection of his request to notify the Constitutional Court of an exception of unconstitutionality of Article 69(1) of Law No. 254/2013 on the execution of sentences. The decisive legal basis is Article 29(5) of Law No. 47/1992, as interpreted by Constitutional Court Decision No. 321/2017, which establishes that the remedy against a decision rejecting a referral to the Constitutional Court is a special, *sui generis* appeal—not an appeal or recourse under the Criminal Procedure Code—and must be heard by the court immediately superior to the one that issued the challenged decision, here the Harghita Tribunal. Court costs and the fee of the court-appointed counsel (130 RON) remain borne by the state.
Legislator headnote
AI generatedart. 47 C. proc. pen, art. 50 C. proc. pen, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 38 alin. (2) C. proc. pen, art. 69 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, art. 51 alin. (2) C. proc. pen; Negative jurisdictional conflict resolved: challenge to constitutionality-exception referral rejection assigned to Harghita Tribunal: The underlying case is a challenge by a detained person against the rejection of his request to notify the Constitutional Court of an exception of unconstitutionality of Article 69(1) of Law No. 254/2013 on the execution of sentences. The decisive legal basis is Article 29(5) of Law No. 47/1992, as interpreted by Constitutional Court Decision No. 321/2017, which establishes that the remedy against a decision rejecting a referral to the Constitutional Court is a special, *sui generis* appeal—not an appeal or recourse under the Criminal Procedure Code—and must be heard by the court immediately superior to the one that issued the challenged decision, here the Harghita Tribunal. Court costs and the fee of the court-appointed counsel (130 RON) remain borne by the state.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedEstablishing the competence for the sui generis appeal against the dismissal of the constitutional referral, assigning it to the hierarchically superior court.
Basis for keeping the judicial expenses borne by the state and for the state to bear the fee of the ex officio appointed counsel.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 105/C din 11 decembrie 2017, Tribunalul Harghita, secţia penală, în baza art. 47 C. proc. pen., a admis excepţia de necompetenţă a Tribunalului Harghita, ridicată în cauză de petentul A. (deţinut în PNT Miercurea-Ciuc).
În baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu referire la art. 38 alin. (2) C. proc. pen., a declinat cauza privind calea de atac exercitată faţă de dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cuprinsă în Sentinţa penală nr. 959, pronunţată la data de 14.11.2017, de către Judecătoria Miercurea-Ciuc, în Dosarul penal nr. x/2017, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi a dispus înaintarea dosarului acesteia.
În motivarea acestei dispoziţii, tribunalul a reţinut, în esenţă că, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), ale aceluiaşi articol, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, care poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Având în vedere calificarea legală a căii de atac ca fiind recurs şi în condiţiile în care noile prevederi procedural penale nu mai prevăd o astfel de cale de atac ca atare, se poate reţine că aceasta nu poate fi calificată decât ca fiind apel, competenţa funcţională de drept comun aparţinând curţii de apel, în acord şi cu susţinerile petentului şi jurisprudenţa în materie.
Prin Decizia penală nr. 43/A din 31 ianuarie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în conformitate cu art. 50 C. proc. pen., a declinat în favoarea Tribunalului Harghita competenţa de soluţionare a recursului declarat de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 959/14 noiembrie 2017 pronunţate de Judecătoria Miercurea-Ciuc în Dosarul nr. x/2017, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) din Legea nr. 254/2013.
A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Târgu Mureş şi Tribunalul Harghita şi potrivit art. 51 alin. (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit în cauză.
Pentru a se pronunţa astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, în considerarea dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, competenţa de soluţionarea a căii de atac exercitate faţă de dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cuprinsă în Sentinţa penală nr. 959, pronunţată la data de 14.11.2017, de către Judecătoria Miercurea-Ciuc aparţine instanţei ierarhic superioară acesteia, respectiv Tribunalului Harghita.
Analizând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că prin Sentinţa penală nr. 959, pronunţată la data de 14.11.2017, de către Judecătoria Miercurea-Ciuc, în Dosarul nr. x/2017, având ca obiect contestaţie împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 cu referire la Decizia nr. 513/07.07.2015 a Curţii Constituţionale, s-a dispus, printre altele, respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 69 din Legea nr. 254/2013, formulată de contestatorul A.
Prin cererea înregistrată la data de 23.11.2017, pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. x/2017 petentul A. a formulat "recurs" faţă de Sentinţa penală nr. 959, pronunţată la data de 14.11.2017, de către Judecătoria Miercurea-Ciuc, în Dosarul nr. x/2017, prin care s-a dispus, printre altele, respingerea cererii sale de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 69 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
La data de 04.12.2017, s-a înregistrat la dosar cererea petentului prin care acesta a ridicat excepţia de necompetenţă a instanţei astfel sesizate, calificând calea sa de atac ca fiind "apel" de competenţa Curţii de Apel Târgu Mureş şi solicitând judecarea cererii în lipsă.
În această ordine de idei, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs.
În acord cu motivarea curţii de apel, Înalta Curte reţine că "recursul reglementat de Legea nr. 47/1992 nu poate fi înţeles drept o cale extraordinară de atac în condiţiile C. proc. civ. sau penală, după caz. Aşadar, (…) este vorba de o cale de atac pe care legiuitorul a conceput-o, distinct de orice calificare procesual civilă sau penală, numai în privinţa hotărârilor judecătoreşti prin care se respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Prin urmare, acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. pen. De asemenea, (…) dat fiind faptul că textul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este aplicabil atât în materie procesual civilă, cât şi penală, acesta îşi menţine natura juridică de cale de atac specială ce nu poate fi calificată în funcţie de reglementările proprii procedurii penale sau civile. De aceea, această cale de atac cu o fizionomie juridică proprie nu poate fi considerată nici recurs în sensul propriu al termenului prevăzut de C. proc. pen. şi nici apel, contestaţie sau plângere în sensul C. proc. pen. Mai mult, (…) aceeaşi cale de atac nu poate purta denumiri diferite în funcţie de procedura civilă sau penală în care intervine". Aceasta este maniera în care a statuat Curtea Constituţională a României în Decizia nr. 321/2017 (publicată în M. Of. nr. 580/20.07.2017), reţinând şi considerentele anterioare exprimate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite în Decizia nr. XXXVI/2006 (publicată în M. Of. nr. 368/30.05.2007).
În urma publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 321/2017 a Curţii Constituţionale, în prezent nu mai există vreo dispută jurisprudenţială cu privire la natura juridică a căii de atac reglementate de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, iar practica în materie în sensul calificării căii de atac ca fiind "apel" care a precedat data de 20 iulie 2017, invocată de Tribunalul Harghita, a fost schimbată după această dată (în acest sens, a se vedea: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 903/27 septembrie 2017, publicată pe pagina de internet www.x.ro; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 941/10 octombrie 2017; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 1065/14 noiembrie 2017, nepublicate).
În considerarea argumentelor de fapt şi de drept anterior evocate, stabilind că această cale de atac este una specială, cu o fizionomie juridică proprie care nu poate fi considerată nici recurs în sensul propriu al termenului prevăzut de C. proc. civ. şi nici apel, contestaţie sau plângere în sensul C. proc. pen., Înalta Curte constată că în privinţa competenţei de soluţionare a acestei căi sui generis de atac, aceasta este expres atribuită în textul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată în favoarea instanţei ierarhic superioare celei căreia a pronunţat hotărârea de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
În cauza pendinte, cum hotărârea de respingere a cererii petentului de sesizare a Curţii Constituţionale a fost pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc, instanţa ierarhic superioară acesteia, competentă să judece recursul, este Tribunalul Harghita.
Pe cale de consecinţă, în raport cu obiectul cererii şi solicitările petentului condamnat, coroborate şi cu dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Harghita, instanţă căreia i se trimite dosarul.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) şi (6) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Harghita, instanţă căreia i se trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 08 februarie 2018.
Procesat de GGC - NN