Remand for failure to verify foreign incarceration records in international sentence merger and time-served deductions
Romania (RO)
Legislator summary
AI generated**The High Court of Cassation and Justice admitted the defendant's contestation and annulled the lower court's decision, ordering a remand to the Bucharest Sector 5 Court.** The dispute involved a request to modify the sentence by merging Romanian and Spanish convictions for robbery and theft, as well as deducting time already served. The lower court had calculated a final sentence of 8 years and 8 months but was found to have failed to properly correlate the deducted incarceration periods with the defendant's criminal record and foreign certificates, specifically missing a conditional release period and lacking the requisite legal reasoning, which constituted a procedural defect equivalent to the absence of a first-instance judgment. Applying Article 425(1)(7)(2)(b) of the Code of Criminal Procedure, the High Court determined that the lack of a valid first-instance judgment deprived the defendant of their right to appeal, thereby justifying the annulment. The High Court also ruled that the competent court for re-judgment is the court corresponding to the location of the detention facility (Bucharest Sector 5 Court) rather than the Court of Appeal, based on Article 585(2) of the Code of Criminal Procedure and the precedent set by Decision No. 1/2018, which clarified that incidental requests for recognition of foreign sentences fall under the jurisdiction of the execution court.
Legislator headnote
AI generatedart. 585 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen, art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen, art. 36 alin. (2) din C. pen, art. 5 din C. pen, art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen, art. 39 alin. (1) din C. pen; Remand for failure to verify foreign incarceration records in international sentence merger and time-served deductions: The lower court had calculated a final sentence of 8 years and 8 months but was found to have failed to properly correlate the deducted incarceration periods with the defendant's criminal record and foreign certificates, specifically missing a conditional release period and lacking the requisite legal reasoning, which constituted a procedural defect equivalent to the absence of a first-instance judgment. Applying Article 425(1)(7)(2)(b) of the Code of Criminal Procedure, the High Court determined that the lack of a valid first-instance judgment deprived the defendant of their right to appeal, thereby justifying the annulment. The High Court also ruled that the competent court for re-judgment is the court corresponding to the location of the detention facility (Bucharest Sector 5 Court) rather than the Court of Appeal, based on Article 585(2) of the Code of Criminal Procedure and the precedent set by Decision No. 1/2018, which clarified that incidental requests for recognition of foreign sentences fall under the jurisdiction of the execution court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThis provision serves as the main legal ground for admitting the contestation, annulling the lower court's decision, and remanding the case for re-judgment due to the impossibility of exercising judicial control.
This procedural rule is cited in the dispositive to determine that the fees for the court-appointed defense counsel remain at the state's expense.
Full text
Examinând contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 213/F din 23 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, reţine următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 213/F din 23 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 585 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a admis cererea de modificare a pedepsei formulată de petentul condamnat A. şi, în consecinţă:
În baza art. 1401 alin. (2) şi (21) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală s-a dispus: recunoaşterea sentinţei penale străine numărul 501 pronunţată la data de 21.12.2012 de Judecătoria penală nr. 17 din Barcelona, definitivă la data de 12.06.2013, prin care s-a aplicat petentului condamnat pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea la data de 06.02.2012, a infracţiunii de furt; recunoaşterea sentinţei penale străine numărul 442 pronunţată la data de 02.05.2013 de Judecătoria penală nr. 18 din Barcelona, definitivă la data de 02.05.2013 prin care s-a aplicat petentului condamnat pedeapsa de 3 luni şi 1 zi închisoare pentru săvârşirea la data de 16.09.2012, a infracţiunii de furt; recunoaşterea sentinţei penale străine numărul 453 pronunţată la data de 14.06.2013 de Judecătoria penală nr. 1 din Barcelona, definitivă la data de 02.10.2013 prin care s-a aplicat petentului condamnat pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea la data de 04.10.2012, a infracţiunii de furt; recunoaşterea sentinţei penale străine numărul 83 pronunţată la data de 23.02.2015 de Judecătoria penală nr. 21 din Barcelona, definitivă şi modificată la data de 29.05.2015 prin decizia secţiei a VII-a, a Audienţei Provinciale din Barcelona, prin care s-a aplicat petentului condamnat pedeapsa de 14 luni închisoare pentru săvârşirea în perioadă 13.10.2012 - 07.12.2012 a infracţiunii de furt în formă continuată.
S-a constatat că infracţiunile pentru care petentul A. a fost condamnat în Spania sunt concurente cu infracţiunea pentru care acesta a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 671/03.07.2013 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti definitivă prin neapelare la 22.07.2013 şi în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de infracţiunea pentru care acesta a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 129/02.02.2011 a Judecătoriei sectorului 5 definitivă prin nerecurare la 17.02.2011.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată condamnatului prin Sentinţa penală nr. 671/03.07.2013 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti definitivă prin neapelare la 22.07.2013, în următoarele pedepse componente: pedeapsa 3 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentinţa penală 129/02.02.2011 a Judecătoriei Sectorului 5 definitivă prin nerecurare la 17.02.2011 pentru care s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei; pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată condamnatului pentru fapta dedusă judecăţii.
În baza art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 raportat la art. 36 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., s-au contopit: pedeapsa 3 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentinţa penală 129/02.02.2011 a Judecătoriei Sectorului 5 definitivă prin nerecurare la 17.02.2011 cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 671/03.07.2013 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti definitivă prin neapelare la 22.07.2013, urmând să fie aplicată petentului, pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare şi care reprezintă rezultanta 1.
În baza art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969, art. 39 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, art. 5 din C. pen. s-au contopit: pedeapsa rezultantă 1 de 8 ani închisoare obţinută mai sus, cu următoarele pedepse aplicate condamnatului de instanţele judiciare spaniole: 6 luni închisoare pentru săvârşirea la data de 06.02.2012, a infracţiunii de furt aplicată prin sentinţa penală numărul 501 pronunţată la data de 21.12.2012 de Judecătoria penală nr. 17 din Barcelona, definitivă la data de 12.06.2013; 3 luni şi 1 zi închisoare pentru săvârşirea la data de 16.09.2012, a infracţiunii de furt aplicată prin sentinţa penală numărul 442 pronunţată la data de 02.05.2013 de Judecătoria penală nr. 18 din Barcelona, definitivă la data de 02.05.2013; 3 luni închisoare pentru săvârşirea la data de 04.10.2012, a infracţiunii de furt aplicată prin sentinţa penală numărul 453 pronunţată la data de 14.06.2013 de Judecătoria penală nr. 1 din Barcelona, definitivă la data de 02.10.2013; 14 luni închisoare pentru săvârşirea în perioadă 13.10.2012 - 07.12.2012, a infracţiunii de furt în formă continuată aplicată prin sentinţa penală numărul 83 pronunţată la data de 23.02.2015 de Judecătoria penală nr. 21 din Barcelona, definitivă şi modificată la data de 29.05.2015 prin decizia secţiei a VII-a, a Audienţei Provinciale din Barcelona, urmând ca petentul condamnat să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare la care s-a adăugat un spor în cuantum de 8 luni închisoare, pedeapsa finală fiind 8 ani şi 8 luni închisoare.
În baza art. 36 alin. (3) din C. pen. din 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicată prin hotărâre, perioadele în care condamnatul a fost reţinut în Spania de la 06.02.2012 la 08.02.2012, de la 16.09.2012 la 17.09.2012 şi de la 04.10.2012 la 05.10.2012, perioada în care a fost arestat în vederea executării mandatului european de arestare emis pe numele său de la 24.02.2015 la 06.03. 2015 şi următoarele perioade deja executate: - de la data de 10.09.2013 la data de 07.12. 2013 inclusiv - de la data de 26.04.2014 la data de 22.07.2014, inclusiv; de la data de 07.08.2014 la data de 24.02.2015, inclusiv; de la data de 06.03.2015 la zi.
S-au menţinut dispoziţiile privind confiscarea şi interzicerea exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen. pe durata executării pedepsei principale dispuse prin Sentinţa penală nr. 671/03.07.2013 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti definitivă prin neapelare la 22.07.2013.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis pe numele condamnatului în baza Sentinţei penale nr. 671/03.07.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti definitivă prin neapelare la 22.07.2013 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat corespunzător pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că petentul condamnat A. se află încarcerat în Penitenciarul Spital Bucureşti Jilava în executarea unei pedepse de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 671/03.07.2013 a Judecătorii Sector 1 Bucureşti definitivă prin neapelare la 22.07.2013. În esenţă, prin contestaţia la executare formulată, condamnatul a solicitat recunoaşterea unor hotărâri penale străine, pronunţate de autorităţile spaniole, contopirea pedepselor aplicate în Spania cu pedepsele aplicate în România şi deducerea perioadelor deja executate din pedeapsa rezultantă.
Analizând fişa de cazier naţional a condamnatului, s-a reţinut că petentul A. a fost iniţial condamnat pentru comiterea unei infracţiuni de tâlhărie la data de 04.04.2010 la pedeapsa 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală 129/02.02.2011 a Judecătoriei Sectorului 5 definitivă prin nerecurare la 17.02.2011 pentru care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 671/03.07.2013 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti definitivă prin neapelare la 22.07.2013 s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 8 ani, tot pentru comiterea unei infracţiuni de tâlhărie la data de 02.03.2010, anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală 129/02.02.2011 a Judecătoriei Sectorului 5 definitivă prin nerecurare la 17.02.2011 şi contopirea celor două pedepse urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare. S-a dedus din pedeapsa de 8 ani închisoare reţinerea şi arestarea preventivă de la 06.04.2010 la 02.02.2011(perioadă aferentă condamnării aplicate prin sentinţa penală 129/02.02.2011 a Judecătoriei Sectorului 5). A fost emis MEPI nr. 1158/22.07.2013, iar la data de 18.11.2013 s-a emis mandatul european de arestare preventivă şi mandatul de urmărire internaţională. Inculpatul a fost arestat în Spania la data de 24.02.2015 şi predat autorităţilor din România în vederea executării mandatului european de arestare la data de 06.03.2015 (Dosar nr. x/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti vol. I şi Dosar nr. x/2/201 al Curţii de Apel Bucureşti). Inculpatul nu a fost prezent la judecată aspect care rezultă din considerentele Sentinţei penale nr. 671/03.07.2013 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti (Dosar nr. x/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti vol. I)
S-a reţinut că din registrul de condamnări aflat la fila x din volumul 2 dosar x/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, dar şi din fişa de cazier a condamnatului rezultă că în perioada 06.02.2012-07.12.2012, A. a comis infracţiuni de furt pe teritoriul Spaniei pentru care a fost condamnat, sentinţele penale fiind depuse la dosar şi traduse.
În acest sens, s-a menţionat că relevante sunt: sentinţa penală străină numărul 501 pronunţată la data de 21.12.2012 de Judecătoria penală nr. 17 din Barcelona, definitivă la data de 12.06.2013, prin care s-a aplicat petentului condamnat pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea la data de 06.02.2012, a infracţiunii de furt; sentinţa penală străină numărul 442 pronunţată la data de 02.05.2013 de Judecătoria penală nr. 18 din Barcelona, definitivă la data de 02.05.2013 prin care s-a aplicat petentului condamnat pedeapsa de 3 luni şi 1 zi închisoare pentru săvârşirea la data de 16.09.2012, a infracţiunii de furt; sentinţa penală străină numărul 453 pronunţată la data de 14.06.2013 de Judecătoria penală nr. 1 din Barcelona, definitivă la data de 02.10.2013 prin care s-a aplicat petentului condamnat pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea la data de 04.10.2012, a infracţiunii de furt; sentinţa penală străină numărul 83 pronunţată la data de 23.02.2015 de Judecătoria penală nr. 21 din Barcelona, definitivă şi modificată la data de 29.05.2015 prin decizia secţiei a VII-a, a Audienţei Provinciale din Barcelona, prin care s-a aplicat petentului condamnat pedeapsa de 14 luni închisoare pentru săvârşirea în perioadă 13.10.2012 - 07.12.2012 a infracţiunii de furt în formă continuată.
Având în vedere datele la care au fost comise infracţiunile mai sus prezentate şi datele la care au rămas definitive a sentinţelor de condamnare, Curtea a constatat că infracţiunile pentru care petentul A. a fost condamnat în Spania sunt concurente cu infracţiunea pentru care acesta a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 671/03.07.2013 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti definitivă prin neapelare la 22.07.2013 şi în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de infracţiunea pentru care acesta a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 129/02.02.2011 a Judecătoriei sectorului 5 definitivă prin nerecurare la 17.02.2011.
În aceste condiţii, s-a precizat că în cauză devine aplicabilă Decizia nr. 42/13.10.2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii publicată în Monitorul Oficial al României, potrivit căreia, în cazul în care instanţa este învestită prin acelaşi act de sesizare cu judecarea a doua infracţiuni intenţionate, săvârşite de acelaşi inculpat, dintre care una anterior şi cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispoziţiile art. 85 din C. pen. Pedeapsa ce va fi executata urmează a fi determinată astfel:- se vor aplica pedepse pentru fiecare dintre cele doua infracţiuni deduse judecăţii;- se va dispune anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei pronunţate anterior; - se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni, pedeapsa a cărei executare a fost iniţial suspendată condiţionat cu pedeapsa care a atras anularea acesteia, putându-se adăuga un spor de pedeapsă;- pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va contopi, după caz, conform regulilor prevăzute la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, cu cea stabilită pentru fapta săvârşită în termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă.
Având în vedere toate aceste argumente teoretice, în raport de situaţia juridică concretă a condamnatului, instanţa a constatat că cererea acestuia de modificare a pedepsei este admisibilă şi fondată, motiv pentru care în baza art. 585 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a dispus admiterea acesteia conform dispozitivului mai sus menţionat.
Împotriva Sentinţei penale nr. 231/F din 23 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în termen legal, a formulat contestaţie condamnatul A. şi, în esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei şi deducerea perioadei arestării preventive din 06.02.2012 la 07.12.2012, precizând, totodată, că sporul de 8 luni închisoare aplicat este mult prea mare.
Analizând contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 213/F din data de 23 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea formulată de condamnatul A. acesta a solicitat instanţei contopirea pedepselor aplicate de Judecătoria Sectorului 1 şi de autorităţile judiciare străine din Spania, precum şi deducerea perioadelor executate, arătând în motivarea cererii că sunt incidente dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
În prealabil, Înalta Curte reţine că în mod corect a constatat prima instanţă că se impune aplicarea dispoziţiilor art. 585 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. faţă de condamnările suferite de contestator atât în ţară, cât şi în străinătate.
Deşi în mod just au fost identificate hotărârile judecătoreşti prin care condamnatului i-au fost aplicate pedepse privative de libertate, cât şi regimul sancţionator aplicabil, prima instanţă a omis să precizeze în considerente actele şi lucrările avute în vedere atunci când a dispus deducerea din perioada rezultantă stabilită a perioadelor considerate executate.
Comparând perioadele deduse cu menţiunile din cazierul judiciar, aflat la Dosar nr. x/2017 al Curţii de Apel, secţia I penală, dar şi din actele comunicate de instanţele străine, aflate la Dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, Înalta Curte constată o necorelare între acestea.
Astfel, nu reiese ce acte au stat la baza deducerii următoarelor perioade: 26.04.2014 - 22.07.2017, precum şi 07.08.2014 - 24.02.2015.
Mai mult, din certificatul de liberare definitivă emis de Direcţia Generală a Serviciilor Penitenciare Centrul Penitenciar pentru Bărbaţi din Barcelona, aflat la dosarul Curţii de Apel Bucureşti, reiese că petentul contestator ar fi fost liberat condiţionat la 06.08.2014 din pedeapsa de 6 luni şi 1 zi, a cărei executare a început la 28.04.2013, perioada 28.04.2013 - 06.08.2014 nefiind scăzută din durata pedepsei.
Având în vedere toate aceste necorelări, cât şi lipsa oricărei motivări care să permită o analiză a hotărârii pronunţate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată imposibilitatea exercitării controlului judiciar în calea de atac a contestaţiei, motiv pentru care se impune admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Astfel, deşi lipsa clarificării situaţiei juridice a condamnatului atât prin solicitarea de informaţii suplimentare autorităţilor de condamnare, cât şi prin lipsa oricărei motivări cu privire la perioadele considerate executate nu se încadrează ca atare printre motivele care pot atrage desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în conformitate cu art. 425 indice 1 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că soluţia se impune pentru a garanta respectarea drepturilor procesuale al contestatorului, în contextul în care această omisiune echivalează cu lipsa judecăţii în primă instanţă, iar efectuarea acesteia pentru prima oară în contestaţie privează partea de calea de atac. Pe de altă parte, deşi contestaţia are efect devolutiv, această caracteristică nu presupune statuarea în primă şi ultimă instanţă asupra aspectelor deduse judecăţii, deoarece constituie, în principal, o cale de atac şi presupune în mod necesar realizarea controlului judiciar, control judiciar ce nu poate fi realizat în concret în lipsa unei judecăţi efective în primă instanţă.
În rejudecare, în vederea justei soluţionări a cauzei, instanţa de fond urmează să aibă în vedere necesitatea solicitării informaţiilor suplimentare pentru deducerea corectă a perioadelor executate de condamnatul A. din pedepsele privative de libertate ce vor fi avute în vedere în cadrul procedurii de modificare a pedepsei.
În ceea ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze cauza urmare a trimiterii spre rejudecare, Înalta Curte reţine că prin Decizia nr. 1 din 22 ianuarie 2018 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 239/19.03.2018, s-a admis recursul în interesul legii şi, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1401 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a stabilit că cererea de recunoaştere a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunţată de o instanţă străină, formulată de persoana condamnată, aflată în România, în vederea contopirii cu pedepse aplicate de instanţele române şi deducerii duratei executate în străinătate, este o cerere incidentală de competenţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii de contopire.
În considerentele deciziei amintite, s-a precizat că potrivit Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, curtea de apel dobândeşte atribuţii specifice instanţei de executare, respectiv de modificare a pedepsei, numai dacă ulterior recunoaşterii unei hotărâri judecătoreşti străine acelaşi stat emitent transmite o nouă cerere de recunoaştere a unei hotărâri privind aceeaşi persoană, potrivit art. 160 alin. (7) coroborat cu art. 154 alin. (13) lit. b), ceea ce înseamnă, per a contrario, că pentru celelalte situaţii caracteristice materiei executării competenţa se va stabili potrivit normelor de drept comun în materie.
Or, dispoziţiile art. 585 alin. (2) din Codul de procedură statuează în sensul că instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se afla în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Ca atare, având în vedere că la momentul formulării cererii condamnatul A. se afla în stare deţinere în Penitenciarul Rahova, Dosar nr. x/2015 al Judecătoriei Sectorului 5, instanţa corespunzătoare circumscripţiei locului de detenţie este Judecătoria Sectorului 5.
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., se va admite contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 213/F din data de 23 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Se va desfiinţa sentinţa penală atacată şi se va trimite cauza, spre rejudecare, la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 213/F din data de 23 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Desfiinţează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 februarie 2019.
Procesat de GGC - GV