Admissibility of constitutional exception challenging criminal revision provisions for lack of concrete interest in specific case resolution

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1037/P din data de 18 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa - secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, printre altele, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de revizuentul - parte civilă A., având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 457 alin. (4) C. proc. pen.

În acest sens, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că acţiunea în declararea unui text de lege ca neconstituţional nu este o "actio popularis", aceasta nu este admisibilă dacă textul a cărui neconstituţionalitate este invocată nu a provocat într-o cauza pendinte pe rolul instanţelor o restrângere a drepturilor părţii, contrară principiilor enunţate de Constituţie. O cerere de declarare a unui text de lege ca neconstituţional bazata pe un interes trecut sau eventual, ori pe salvgardarea legii în general, nu îndeplineşte cerinţa prevăzuta de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, privind existenta unei legături cu soluţionarea cauzei. În consecinţa, instanţele sunt obligate să verifice existenţa unui interes în examinarea textului presupus neconstituţional, legat de soluţionarea cauzei pendinte.

Interesul trebuie să stea la baza oricărei cereri în justiţie, chiar dacă el nu se corelează cu un drept subiectiv şi trebuie justificat de partea care a formulat, în cazul de faţă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 457 alin. (4) C. proc. pen.

Cerinţa menţionată anterior, prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992 de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, presupune aşadar îndeplinirea cumulativă a două condiţii, în vederea trimiterii cauzei la Curtea Constituţională, pentru soluţionarea excepţiei:

a) existenţa unei relaţii între situaţia juridică a părţii şi mijlocul procesual la care aceasta a recurs;

b) remedierea situaţiei juridice a părţii prin soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Luând în considerare aceste consideraţii de ordin general privind cerinţele ce trebuie analizate pentru a hotărî asupra sesizării Curţii Constituţionale, curtea a apreciat că şi în ipoteza unei soluţionări favorabile a cererii părţii civile, eventuala soluţie a Curţii Constituţionale nu ar fi de natură să schimbe soluţia din cauză.

Relativ la dispoziţiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen. (Revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit C. proc. civ.). Astfel, s-a reţinut că cererea de revizuire formulată în cauză a avut ca obiect revizuirea atât a laturii civile, cât şi a laturii penale, astfel că textul de lege ce se doreşte de partea civilă a face obiect de examinare a controlului de constituţionalitate nu are legătură cu cauza.

S-a menţionat că, în condiţiile în care cererea iniţială a privit ambele laturi ale procesului penal, nu se poate pretinde în apel că cererea de revizuire ar urmări doar revizuirea laturii civile, pentru a considera aplicabile în cauză dispoziţiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen.

Cum instanţa penală a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire ale unei hotărâri penale atât pe latura penală, cât şi pe latură civilă, curtea a reţinut că art. 453 alin. (2) C. proc. pen. nu este aplicabil în speţă, astfel că nu este îndeplinită condiţia existenţei unei legături între excepţia de neconstituţionalitate şi soluţionarea cauzei.

Relativ la dispoziţiile art. 457 alin. (2) C. proc. pen., curtea a apreciat că nu există un interes procesual real al părţii civile, în condiţiile în care soluţia asupra fondului cauzei ar fi aceeaşi şi în ipoteza în care excepţia de neconstituţionalitate ar fi soluţionată în sensul dorit de partea civilă.

Interesul trebuie să stea la baza oricărei cereri în justiţie, chiar dacă el nu se corelează cu un drept subiectiv şi trebuie justificat de partea care a formulat-o, în cazul de faţă excepţia de neconstituţionalitate a art. 457 alin. (2) C. proc. pen., prin raportare la dispoziţiilor constituţionale pretins încălcate.

Aşa cum am arătat, chiar dacă nu s-ar reţine aplicabilitatea art. 457 alin. (2) C. proc. pen., cererea de revizuire este inadmisibilă, deoarece nu este incident cazul prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (invocat de partea civilă ca temei al revizuirii), astfel că nu se reţine existenţa interesului în sesizarea Curţii Constituţionale, deoarece nu conduce la remedierea situaţiei juridice a părţii prin soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Aşadar, curtea a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative necesare pentru sesizarea Curţii Constituţionale, din perspectiva interesului procesual concret, cu referire la art. 457 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 457 alin. (4) C. proc. pen. cuprinsă în Decizia penală nr. 1037/P din data de 18 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa - secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie recurentul A. a declarat recurs.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte constată că, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, deoarece instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia. Se constată, aşadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituţionalitate, în sensul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti.

Cu referire la condiţia de admisibilitate, privind legătura cu soluţionarea cauzei, aceasta priveşte incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată în privinţa soluţiei ce se va pronunţa asupra cauzei deduse judecăţii, a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanţei judecătoreşti. Textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea şi soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată, condiţie care nu poate însă să determine, doar prin ea însăşi, în lipsa întrunirii cumulative a tuturor cerinţelor prevăzute de lege, sesizarea Curţii Constituţionale.

Totodată, articolul 29 alin. (6) prevede că, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În cauză, se constată că s-a declarat recurs împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 457 alin. (4) C. proc. pen. cuprinsă în Decizia penală nr. 1037/P din data de 18 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa - secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Totodată, prin aceeaşi decizie menţionată mai sus a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul - parte civilă A., împotriva Sentinţei penale nr. 1027 din 14 august 2019 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2019.

Prin Sentinţa penală nr. 1027 din 14 august 2019 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2019 s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A., împotriva Sentinţei penale nr. 1325 din 15 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 619 din 30 mai 2018 a Curţii de Apel Constanţa.

Prin Sentinţa penală nr. 1325 din 15 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2015, astfel cum aceasta a fost modificată în apel, prin Decizia penală nr. 619 din 30 mai 2018 a Curţii de Apel Constanţa, s-a dispus achitarea inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. anterior cu aplic. art. 5 C. pen. şi a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de partea civilă C., în contradictoriu cu inculpatul B. şi partea responsabilă civilmente D. S.A. Bucureşti (fiind înlăturate dispoziţiile contrare din hotărârea de condamnare a primei instanţe).

Dispoziţiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 457 alin. (4) C. proc. pen. prevăd că revizuirea în defavoarea inculpatului nu se poate face când a intervenit o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal.

Astfel, în mod corect a observat instanţa de apel că cererea de revizuire formulată în cauză a avut ca obiect revizuirea atât a laturii civile, cât şi a laturii penale, astfel că textul de lege al art. 453 alin. (2) C. proc. pen. nu are legătură cu cauza.

Totodată, instanţa de apel, relativ la dispoziţiile art. 457 alin. (2) C. proc. pen., a apreciat în mod corect că nu există un interes procesual real al părţii civile, în condiţiile în care soluţia asupra fondului cauzei ar fi aceeaşi şi în ipoteza în care excepţia de neconstituţionalitate ar fi soluţionată în sensul dorit de partea civilă. În acelaşi timp, instanţa de apel a reţinut că cererea de revizuire este inadmisibilă, deoarece nu este incident cazul prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (invocat de partea civilă ca temei al revizuirii), astfel că nu se reţine existenţa interesului în sesizarea Curţii Constituţionale, deoarece nu conduce la remedierea situaţiei juridice a părţii prin soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Prin sintagma "să aibă legătură cu soluţionarea cauzei" se înţelege că o normă legală are legătură cu soluţionarea cauzei atunci când de modul în care este interpretată şi aplicată depinde hotărârea ce se va pronunţa, fiind esenţială pentru rezolvarea respectivei pricini.

Or, instrumentul excepţiei de neconstituţionalitate a fost pus de legiuitor la îndemâna părţilor pentru ca acestea, în raport cu interesele lor, să beneficieze de un control de constituţionalitate a acelor prevederi legale care au rol hotărâtor asupra modului de soluţionare a cauzei, iar nu a oricărei alte dispoziţii legale ce poate fi incidentă în desfăşurarea unui proces penal, fără a influenţa însă modul de rezolvare a acestuia.

În acest context, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 457 alin. (4) C. proc. pen. cuprinsă în Decizia penală nr. 1037/P din data de 18 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa - secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 457 alin. (4) C. proc. pen. cuprinsă în Decizia penală nr. 1037/P din data de 18 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa - secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 05 decembrie 2019.

Procesat de GGC - MM