Criminal fine replaced with prison sentence for bad-faith non-payment, appeal dismissed

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 179 din 11 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost admisă sesizarea formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Cluj şi, în temeiul art. 63 alin. (1) şi (3) C. pen., a fost înlocuită pedeapsa amenzii penale în cuantum de 6.000 RON aplicată condamnatului A., prin Sentinţa penală nr. 40 din 20 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 30/A din 6 februarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, cu pedeapsa închisorii, respectiv 120 zile de închisoare.

În temeiul art. 72 C. pen. rap.la art. 184 alin. (28) C. proc. pen. s-a scăzut din pedeapsa de 120 zile închisoare, perioada în care condamnatul A. a fost internat nevoluntar în cadrul Spitalului de Psihiatrie Sighetu Marmaţiei, secţia Închişi, cu începere din 9 decembrie 2016 până în 7 ianuarie 2017.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., suma de 554 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat a fost suportată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

În 3 iunie 2019, Biroul de Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Cluj a formulat o sesizare prin care a solicitat a se verifica dacă sunt întrunite condiţiile de înlocuire a pedepsei amenzii cu închisoarea sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii în ceea ce îl priveşte pe condamnatul A..

S-a invocat faptul că prin Sentinţa penală nr. 40 din 20 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 30/A din 6 februarie 2019, condamnatului A. i s-a aplicat pedeapsa de 6000 RON amendă penală (120 zile x RON/zi amendă), pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 38 din Legea nr. 353/2004 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.

Prin adresa emisă la data de 7 februarie 2019 i s-a pus în vedere condamnatului să achite amenda în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, în caz contrar urmând a se proceda la înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, însă condamnatul nu a depus chitanţa doveditoarea a executării pedepsei.

Art. 63 din Legea nr. 286/2009 prevede că dacă cel condamnat se sustrage cu rea credinţă de la executarea amenzii, instanţa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii.

Art. 64 din Legea nr. 286/2009 prevede că dacă pedeapsa amenzii nu poate fi executată în tot sau în parte din motive neimputabile persoanei condamnate, cu consimţământul acesteia, instanţa înlocuieşte obligaţia de plată a amenzii neexecutate cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta munca.

Având în vedere timpul scurs de la data rămânerii definitive a sentinţei, timp în care A. nu a plătit amenda la care a fost condamnat, deşi a fost înştiinţat că are această obligaţie şi nici nu a solicitat vreo eşalonare a obligaţiei de plată, s-a solicitat analizarea oportunităţii înlocuirii pedepsei amenzii cu închisoarea potrivit art. 63 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii potrivit art. 64 din Legea nr. 286/2009.

Examinând sesizarea formulată, în procedura prev. de art. 23 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, Curtea de Apel a reţinut că, potrivit art. 23 alin. (4) din Legea nr. 253/2013, pentru stabilirea motivelor care au dus la neexecutarea pedepsei amenzii, instanţa a solicitat date privind situaţia materială a condamnatului, de la Direcţia de Venituri din cadrul Primăriei Vişeul de Sus jud. Maramureş, de la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş şi de la Casa Judeţeană de Pensii Maramureş.

Potrivit Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Maramureş, condamnatul A. figurează în evidenţele instituţiei cu venituri aferente anului 2018 în sumă de 59.464 RON, constând din venituri din jocuri de noroc - 51.964 RON net şi venituri din pensii - 7500 RON net.

Potrivit Casei Judeţene de Pensii Maramureş, cuantumul net al pensiei condamnatului la nivelul lunii iulie 2019 este de 2675 RON, iar de la 1 septembrie 2019, pensia va fi de 3162 RON.

Ca atare, chiar fără a lua în considerare veniturile din pensie ale condamnatului, pe care se prezumă că le alocă traiului cotidian, Curtea de Apel a constatat că în cursul anului 2018, condamnatul a încasat din jocuri de noroc un venit substanţial, care îi permitea să achite amenda penală în cuantum de 6.000 RON, la plata căreia a fost obligat prin sentinţa penală nr. 40 din 20 martie 2018 a Curţii de Apel Cluj, definitivă prin Decizia penală nr. 30 din 6 februarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prezent la Curtea de Apel, condamnatul a afirmat că nu este reală susţinerea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Maramureş cu privire la suma încasată din jocuri de noroc şi că în realitate această sumă este mult mai mică, de ordinul a 200 - 300 RON lunar.

În aceste condiţii, Curtea de Apel a apreciat în mod rezonabil că neplata de către condamnat a amenzii penale se datorează relei sale credinţe.

În consecinţă, s-a dispus înlocuirea pedeapsei amenzii penale în cuantum de 6.000 RON aplicată condamnatului A., prin Sentinţa penală nr. 40 din 20 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 30/A din 6 februarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, cu pedeapsa închisorii, respectiv 120 zile de închisoare.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 11 octombrie 2019, fiind stabilit termen pentru soluţionarea acesteia la data de 18 octombrie 2019.

Înalta Curte, examinând contestaţia formulată în cauză, constată că aceasta este nefondată având în vedere următoarele considerente:

Prin Sentinţa penală nr. 40 din 20 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 30/A din 6 februarie 2019, condamnatului A. i s-a aplicat pedeapsa de 6000 RON amendă penală (120 zile x RON/zi amendă), pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 38 din Legea nr. 353/2004 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.

La data de 7 februarie 2019 i s-a pus în vedere condamnatului să achite amenda în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, în caz contrar urmând a se proceda la înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, însă nici până în prezent condamnatul A. nu a achitat contravaloarea amenzii penale la care a fost condamnat.

Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, judecătorul delegat cu executarea, constatând că persoana condamnată nu a achitat amenda, în tot sau în parte, în termenul prevăzut la art. 22 alin. (1) sau (2), sesizează instanţa de executare, care procedează după cum urmează:

a) când constată că neexecutarea nu este imputabilă condamnatului, dispune executarea amenzii prin muncă neremunerată în folosul comunităţii, în afară de cazul în care persoana nu poate presta această muncă din cauza stării de sănătate, în condiţiile prevăzute la art. 64 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare;

b) când constată că neexecutarea nu este imputabilă condamnatului şi acesta nu îşi dă consimţământul la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, înlocuieşte amenda cu închisoarea, în condiţiile art. 64 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare;

c) când constată neexecutarea cu rea-credinţă a amenzii, înlocuieşte amenda cu închisoarea, în condiţiile art. 63 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

Având în vedere dispoziţiile alin. (4) al aceluiaşi articol în care se arată că "Pentru stabilirea motivelor ce au dus la neexecutarea pedepsei amenzii, instanţa va solicita date privind situaţia materială a condamnatului de la autoritatea administraţiei publice locale de la domiciliul acestuia şi, dacă apreciază necesar, angajatorului sau organelor fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi altor autorităţi sau instituţii publice care deţin informaţii cu privire la situaţia patrimonială a condamnatului", instanţa de control judiciar, pentru a respecta toate drepturile contestatorului, cât şi pentru a se asigura că toate actele de la dosarul cauzei sunt în deplină concordanţă cu cele reţinute de instanţa de fond, a efectuat adresă către Direcţia de venituri din cadrul Primăriei Vişeul de Sus, către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş şi către Casa Judeţeană de Pensii Maramureş.

Din adresele transmise de către aceste instituţii, rezultă următoarele:

Conform adresei înaintate de către Compartimentul impozite şi taxe din cadrul Unităţii administrativ teritoriale Vişeul de Sus, numitul A. figurează în evidenţe cu un imobil de natură apartament, situat la adresa de domiciliu, în suprafaţă de 26.51 mp şi valoare impozabilă de 34.993 RON .

Din adresa nr. x din 7 noiembrie 2019 transmisă de către Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, rezultă că pentru anul 2018 veniturile numitului A. sunt în cuantum de 51964 RON, venituri din jocuri de noroc şi de 7500 RON, venituri din pensii.

Din adresa nr. x din 12 noiembrie 2019 transmisă de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş rezultă că numitul A. beneficiază de pensie pentru limita de vârstă, iar cuantumul net al pensiei la nivelul lunii noiembrie 2019 este de 3046 RON.

Potrivit art. 63 alin. (1) din C. pen., dacă persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

Având în vedere faptul că persoana condamnată A. nu a achitat până în prezent amenda penală în cuantum de 6000 RON la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 40 din 20 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 30/A din 6 februarie 2019, Înalta Curte constată că a fost depăşit în mod considerabil termenul prev. de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 253/2013 (cu aproximativ 6 luni) prin care persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să achite integral amenda în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi să comunice judecătorului delegat cu executarea dovada plăţii, în termen de 15 zile de la efectuarea acesteia.

Astfel, instanţa de control judiciar apreciază că neexecutarea obligaţiei impusă condamnatului A. se datorează relei sale credinţe şi nu imposibilităţii acestuia de achita amenda.

În acest sens, Înalta Curte constată că numitul A. nu a întreprins nici cea mai mică acţiune prin care să-şi asume răspunderea pentru acţiunile sale, de fiecare dată acesta găsind alţi vinovaţi pentru situaţia în care se află: instanţa de judecată care l-a condamnat fără probe, "fiind condamnat pentru a aduce bani la buget, dar şi pentru a mă aduce în stare de disperare", instituţiile statului ANAF Vişeul de Sus, cu complicitatea celor de la Loteria Naţională şi judecători precum B., care ascunde şi sustrage de la dosar probe, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş întrucât cu privire la suma încasată din jocuri de noroc, în realitate această sumă este mult mai mică, Judecătoarea C. care "evită, nu vrea să-mi ia o declaraţie scrisă, pe care aş fi refuzat să o semnez dacă nu ar fi consemnat exact ceea ce am declarat eu. În mod obişnuit la C.A. Cluj, una se declară în şedinţa de judecată şi altfel apare pe declaraţia dată.

Conform art. 22 alin. (2) din Legea nr. 253/2013, dacă persoana condamnată se află în imposibilitate de a achita integral amenda în termenul prevăzut la alin. (1), judecătorul delegat cu executarea, la cererea acesteia, poate dispune eşalonarea plăţii amenzii în rate lunare, pe o perioadă ce nu poate depăşi 2 ani.

Astfel, pentru a da dovadă de bună-credinţă acesta ar fi putut solicita achitarea amenzii penale eşalonat, în mai multe tranşe lunare, raportat la posibilităţile sale financiare, lucru pe care acesta nu l-a întreprins.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că neplata amenzii penale se datorează relei credinţe de care a dat dovadă condamnatul A..

Or, având în vedere ignorarea obligaţiilor impuse în sarcina condamnatului conform Sentinţei penală nr. 40 din 20 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 30/A din 6 februarie 2019, precum şi informaţiile transmise de către instituţiile publice din care reiese că veniturile acestuia ar fi permis plata amenzii penale la care acesta a fost condamnat sau cel puţin la plata unei părţi din aceasta, Înalta Curte, în acord cu instanţa fondului, apreciază că numitul A. a dat dovadă de rea-credinţă în ceea ce priveşte neplata amenzii penale la care acesta a fost condamnat astfel încât se impune înlocuirea pedepsei amenzii penale în cuantum de 6.000 RON aplicată condamnatului A., cu pedeapsa închisorii.

În consecinţă, Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei nr. 179 din 11 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei nr. 179 din 11 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - MM