Constitutional unconstitutionality challenge to criminal statute of limitations deemed inadmissible in ab initio inadmissible extraordinary appeal; appeal dismissed on merits

Asupra recursului declarat de contestatoarea A.;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1460 din 30 octombrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, printre altele, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de A., precum şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., în ceea ce priveşte sintagma "cursul prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin".

Pentru a pronunţa această hotărâre, în esenţă, a reţinut că nu există temei pentru admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, întrucât prin decizia contestată s-a răspuns argumentului juridic privind intervenirea prescripţiei răspunderii penale, motivele invocate în susţinerea contestaţiei în anulare neîncadrându-se în cazul de contestaţie reglementat prin dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., care se referă la situaţia existenţei vreunei cauze de încetare a procesului penal care nu a fost observată de către instanţele ordinare la pronunţarea hotărârii de condamnare, incidenta prescripţiei răspunderii penale, cauză de încetare a procesului penal, ca urmare a interpretării efectelor Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale formând obiectul dezbaterilor judiciare în faţa instanţei de apel.

Totodată, a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 din C. pen. este invocată într-un cadru procesual (contestaţia în anulare conform art. 426 lit. b) din C. proc. pen.) în care este permisă exclusiv analiza admisibilităţii cererii de contestaţie în anulare din perspectiva îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 431 din C. proc. pen., iar nu a fondului acestei căi extraordinare de atac. Ca urmare, condiţia legăturii între normele legale criticate şi soluţia ce ar putea fi dată în cauza pendinte se raportează exclusiv la cadrul specific evaluării admisibilităţii în principiu a cererii de contestaţie în anulare.

A considerat că excepţia de neconstituţionalitate a normei prevăzute de art. 155 din C. pen. nu are legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât, având în vedere cadrul procesual şi stadiul concret în care se află litigiul, decizia Curţii Constituţionale asupra excepţiei invocate nu ar fi de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul penal de faţă - respectiv asupra îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a contestaţiei în anulare, acestea prezintă interes numai în etapa apelului, eventual după admiterea pe fond a contestaţiei în anulare, desfiinţarea deciziei instanţei de apel şi rejudecarea cauzei în apel.

A constatat că, indiferent de soluţia pronunţată asupra dispoziţiilor art. 155 din C. pen. de către Curtea Constituţională, analizarea pe fond a temeiniciei contestaţiei în anulare nu poate avea loc urmare a unui impediment procedural - nu se poate analiza cazul prevăzut de dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen. şi deci nu se poate verifica dacă a intervenit prescripţia răspunderii penale, caz de încetare a procesului penal, ca urmare a autorităţii de lucru judecat, determinată de analizarea anterioară prin decizia instanţei de apel.

În acest sens, a făcut trimitere la Decizia nr. 715/2016 a Curţii Constituţionale, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din C. proc. pen., prin care s-a reamintit că "o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia".

Împotriva dispoziţiei din Decizia nr. 1460 din data de 30 octombrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii se sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. a declarat recurs contestatoarea A., solicitând admiterea acestuia şi sesizarea Curţii Constituţionale.

În motivarea recursului, a susţinut că excepţia de neconstituţionalitate invocată are legătură cu cauza, întrucât declararea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. ar face admisibilă contestaţia în anulare întemeiată pe prevederile invocate de către recurentă, întrucât celor trei fapte pentru care aceasta a fost condamnată li s-ar putea aplica termenul general de prescripţie a răspunderii penale numai în măsura în care Curtea Constituţională, prin admiterea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, ar impune dintre cele trei orientări jurisprudenţiale ulterioare pronunţării Deciziei nr. 297/2018, pe cea potrivit căreia prescripţia răspunderii penale pentru faptele săvârşite până la acest moment nu se întrerupe prin îndeplinirea vreunui act de procedură în cauză.

Examinând recursul declarat de contestatoarea A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Recurenta - contestatoare A. a solicitat, în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., constatată inadmisibilă în principiu, sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. care prevăd:

"Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză."

Aceasta apreciază textul de lege criticat ca fiind imprevizibil după pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, considerând drept dovadă şi diferitele sale interpretări jurisprudenţiale. Ca efect al admiterii excepţiei de neconstituţionalitate invocate, contestatoarea urmăreşte interpretarea de către Curtea Constituţională a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. din perspectiva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, în sensul că întreruperea prescripţiei răspunderii penale nu mai poate avea loc în nicio situaţie, fiind implicit abrogată prin pasivitatea legiuitorului.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază de litigiu şi oricare ar fi obiectul acesteia".

Într-o acţiune ab initio inadmisibilă, aşa cum s-a constatat a fi contestaţia în anulare declarată de către A., condiţia impusă pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale de a avea legătură cu soluţionarea cauzei este circumstanţiată de incidenţa dispoziţiilor criticate în pronunţarea soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii în justiţie.

Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, sau Decizia nr. 715 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 31 ianuarie 2017, ori Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017 a statuat că "o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. Aceasta deoarece, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992; astfel, întrucât excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte o condiţie de admisibilitate, aceasta, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. Curtea a reţinut însă că, în măsura în care sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină soluţia de inadmisibilitate în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia, aceasta are legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel încât instanţa de contencios constituţional îşi poate exercita controlul de constituţionalitate."

Or, aşa cum s-a reţinut şi în considerentele hotărârii recurate, pe care Înalta Curte şi le însuşeşte, dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., a căror neconstituţionalitate o invocă recurenta-contestatoare, nu privesc admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, ci analizarea pe fond a acesteia, etapă ulterioară verificării admisibilităţii în principiu a acestei căi extraordinare de atac. Inadmisibilitatea contestaţiei în anulare în cadrul căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate anterior menţionată a fost constatată ca urmare a faptului că instanţa de apel a analizat deja cauza de încetare a procesului penal ce formează obiectul său în cuprinsul hotărârii contestate, prin raportare la considerentele Deciziei nr. 10/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea unor chestiuni de drept în materie penală, reţinând că "aspectul prescripţiei răspunderii penale, caz de încetare a procesului penal, care a fost pus în discuţia părţilor de către instanţa de apel şi cu privire la care s-a pronunţat definitiv constituie o chestiune care intră în puterea lucrului judecat, neputând fi invocată ca şi caz de contestaţie în anulare, formulată chiar de partea care a invocat în fata instanţei de apel argumentul cazului de încetare a procesului penal şi căreia i s-a respins acest argument juridic."

Astfel, având în vedere soluţia Curţii de Apel Craiova, de respingere ca inadmisibilă în principiu a contestaţiei în anulare declarate de către A., cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. este inadmisibilă, fiind ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A..

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta-contestatoare la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva dispoziţiei din Decizia nr. 1460 din data de 30 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii se sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen.

Obligă recurenta-contestatoare la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - MM