Inadmissibility of retrial cancellation for merits-based arguments already available in earlier stages against a final criminal judgment

Deliberând asupra contestaţiei în anulare declarată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 497 din data de 18 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2016, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1347 din data de 20 iunie 2018, Judecătoria Bacău a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de delapidare prevăzută de art. 2151 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 noul C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi a art. 5 noul C. pen.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în cauză a fost dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul, în calitate de agent de vânzări al SC B. SRL, şi-a însuşit suma de 10.711,6 RON, primită la datele de 29 noiembrie 2012, 4 decembrie 2012, 6 decembrie 2012 de la SC C. SRL şi I.F. D., iar pentru a ascunde însuşirea în interes personal a acestor sume preluate în baza atribuţiunilor de serviciu, a falsificat şi folosit un proces-verbal de predare a încasărilor datat în 11 decembrie 2012.

Prin Decizia penală nr. 497 din data de 18 aprilie 2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A., constatându-se că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă se bazează pe probele administrate, încadrarea juridică fiind corect stabilită.

Împotriva acestei decizii penale, condamnatul A. a declarat contestaţie, menţionând la interpelarea expresă a instanţei că această cale de atac se întemeiază pe art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi că solicită rejudecarea în fond a cauzei.

În motivarea prezentei cereri, contestatorul a arătat că înţelege să critice hotărârea atacată pentru următoarele împrejurări:

a) procesul-verbal din data de 11 decembrie 2012 avut în vedere de instanţele de judecată în soluţionarea cauzei întrucât nu a fost întocmit de către acesta şi, mai mult decât atât, nu a fost prezentat originalul documentului, existând doar o copie xerox.

b) expertiza grafoscopică deoarece a fost efectuată asupra unei copii xerox, deşi ar fi trebuit prezentat originalul procesului-verbal mai sus menţionat.

c) faptul că nicio instanţă de judecată nu a avut în vedere în soluţionarea cauzei aspectul potrivit căruia suma în cuantum de 10.800 RON a fost depusă de către acesta la banca E. conform ordinelor de depunere.

d) soluţia de condamnare a fost pronunţată fără audierea martorului F., deşi a fost prezent la momentul predării de către acesta a sumei de bani în cuantum de 10.800 RON către administratorul B. Bacău, dl. G..

e) soluţia de condamnare, întrucât nu a avut niciodată calitatea de funcţionar public, privat sau agent de vânzări în cadrul firmei B., nefiind niciodată încheiat un contract de muncă între aceştia.

f) soluţia de condamnare nu a fost pronunţată de către o instanţă competentă teritorial potrivit dispoziţiilor prevăzute de art. 41 C. proc. pen.

Examinând contestaţia formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., "(1) Calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel."

Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În considerarea argumentelor juridice anterior expuse, Înalta Curte constată că, în cauză, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva Deciziei penale nr. 497 din data de 18 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie prin care a fost respins apelul formulat de acesta împotriva Sentinţei penale nr. 1347 din 20 iunie 2018 pronunţată de Judecătoria Bacău, decizia penală atacată fiind definitivă potrivit art. 551 pct. 4 C. proc. pen.

Ca atare, împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive nu mai poate fi exercitată nicio cale ordinară de atac, ci eventual una extraordinară (contestaţie în anulare, revizuire, recurs în casaţie) în eventualitatea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate.

Or, motivele pe care contestatorul îşi întemeiază calea de atac formulată ar fi putut fi invocate exclusiv în faza camerei preliminare sau în calea de atac a apelului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă contestaţia formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 497 din data de 18 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6), onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 497 din data de 18 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM