Transfer of foreign prisoner to Romania for sentence execution: exemption from consent requirement for deportable Romanian nationals and limits on execution objections.

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 230 din 5 septembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A., împotriva Sentinţei penale nr. 192 din 13 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018.

A fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu a rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 192 din 13 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Marea Britanie.

S-au constatat îndeplinite condiţiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

A fost recunoscută Hotărârea nr. T20137907 pronunţată la data de 5 iunie 2014 de Tribunalul Coroanei Snarebrook, definitivă la data de 5 iunie 2014, privind pe cetăţeanul român A., prin care a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, contrar secţiunii 1 (1) din Legea infracţiunilor de natură sexuală din 2003 şi o infracţiune de comitere a unui act cu intenţia de a obstrucţiona cursul justiţiei, contrar dreptului comun, fapte ce au corespondent în legislaţia română în infracţiunea de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., o infracţiune de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) C. pen. şi o infracţiune prev. de art. 272 alin. (1) C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei de 14 ani închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 24 august 2013 la 5 septembrie 2013 şi de la 1 martie 2014, la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 420 RON.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele:

Prin adresa din 28 august 2018, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu dispoziţiile art. 153 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a înaintat instanţei cererea formulată de autorităţile judiciare britanice privind transferarea cetăţeanului român A. în vederea executării într-un penitenciar din România a restului de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa de 5114 zile închisoare, care i-a fost aplicată prin Hotărârea penală nr. T20137907, pronunţată la data de 5 iunie 2014 de Tribunalul Coroanei Snarebrook, definitivă la data de 5 iunie 2018, împreună cu documentaţia aferentă şi referatul întocmit în urma verificărilor efectuate.

Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a înregistrat cauza la data de 28 august 2018, sub nr. x/2018.

Din documentele înaintate s-a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. T20137907, definitivă la data de 5 iunie 2014, pronunţată de către Tribunalul Coroanei Snarebrook, cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa totală privativă de libertate de 14 ani închisoare, pentru săvârşirea a 4 infracţiuni, respectiv 3 infracţiuni de viol, contrar secţiunii 1(1) din Legea infracţiunilor de natură sexuală din 2003 şi o infracţiune de comiterea unui act sau a unei serii de acte cu intenţia de a obstrucţiona cursul justiţiei publice, contrar dreptului comun, reţinându-se în sarcina acestuia că:

1 - A., între ziua a 19-a din august 2013 şi ziua a 21-a din august 2013, a penetrat intenţionat, cu penisul său, vaginul lui B., care nu şi-a dat consimţământul pentru penetrare, A. necrezând în mod rezonabil că B. era de acord;

2 - A., între ziua a 19-a din august 2013 şi ziua a 21-a din august 2013, a penetrat intenţionat, cu penisul său, gura lui B., care nu şi-a dat consimţământul pentru penetrare, A. necrezând în mod rezonabil că B. era de acord;

3 - A., între ziua a 19-a din august 2013 şi ziua a 21-a din august 2013, a penetrat intenţionat, cu penisul său, anusul lui B., care nu şi-a dat consimţământul pentru penetrare, A. necrezând în mod rezonabil că B. era de acord;

4 - A., în a 28-a zi din februarie 2014, la C., cu intenţia de a corupe justiţia publică, a acţionat prin oferire de mită, unui martor al acuzării, pentru a determina victima să îşi retragă acuzaţia şi, mai departe, a hărţuit cu uciderea martorului şi a familiei acestuia, ceea ce a avut o tendinţă de a corupe cursul justiţiei.

Autorităţile judiciare britanice au comunicat că cetăţeanul român A. a început executarea pedepsei închisorii, fiind deţinut şi în prezent, perioada totală a pedepsei privative de libertate deja executate în raport cu pedeapsa în legătură cu care a fost emisă hotărârea judecătorească fiind de 5114 zile de închisoare, executând până la data de 22 iunie 2018, 1588 de zile. Conform dreptului intern al statului emitent, urmează ca pedeapsa totală să fie complet executată până pe data de 16 februarie 2028.

Persoana privată de libertate A. nu a fost de acord să fie transferată în România, însă, împotriva acesteia, Ministerul de Interne din Marea Britanie a emis Ordinul de deportare nr. P1176460, cetăţeanul român A. fiind încarcerat într-un penitenciar din Marea Britanie, unde executa pedeapsa la care a fost condamnat.

Curtea de Apel Craiova, examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a constatat că a fost învestită în procedura de recunoaştere şi executare a hotărârii străine de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, în procedura prevăzută de art. 150 - 158 din Legea nr. 302/2004, prin care au fost transpuse în legislaţia internă dispoziţiile Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene, autoritatea judiciară din statul de condamnare înaintând în statul de executare certificatul prevăzut în anexa 5 la lege.

S-a reţinut astfel că cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare, prin Hotărârea nr. T20137907 pronunţată la data de 5 iunie 2014 de Tribunalul Coroanei Snarebrook, definitivă la data de 5 iunie 2014, pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, contrar secţiunii 1 (1) din Legea infracţiunilor de natură sexuală din 2003 şi o infracţiune de comitere a unui act cu intenţia de a obstrucţiona cursul justiţiei, contrar dreptului comun.

S-a constatat că faptele reţinute au corespondent în legislaţia română, respectiv în infracţiunea de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., o infracţiune de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) C. pen. şi o infracţiune de influenţarea declaraţiilor prev. de art. 272 alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a reţinut că persoana condamnată se află în curs de executare a pedepsei de 14 ani închisoare, executând, până la data de 22 iunie 2018, 1588 zile (de la 24 august 2013 la 5 septembrie 2013 şi de la 1 martie 2014 la 22 iunie 2018).

Faţă de aceste împrejurări, instanţa a constatat că a fost legal învestită cu sesizarea formulată de autorităţile judiciare din Marea Britanie cu atribuţii în executarea pedepselor privative de libertate, privind recunoaşterea Hotărârii nr. T20137907 pronunţate la data de 5 iunie 2014 de Tribunalul Coroanei Snarebrook, definitivă la data de 5 iunie 2014, în vederea transferării persoanei condamnate A., pentru continuarea executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România.

S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 155 din Legea nr. 302/2004, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) hotărârea este definitivă şi executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte; c) persoana condamnată are cetăţenie română; d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 151.

S-a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile speciale de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti străine prevăzute de art. 155 din Legea nr. 302/2004, întrucât hotărârea este definitivă şi executorie, faptele pentru care a fost aplicată pedeapsa au corespondent în legea română, respectiv în infracţiunea de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., o infracţiune de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) C. pen. şi o infracţiune de influenţarea declaraţiilor prev. de art. 272 alin. (1) C. pen.

Din actele de la dosarul cauzei s-a reţinut că persoana condamnată are cetăţenie română şi, deşi nu a fost de acord să execute pedeapsa în România, faţă de aceasta autorităţile britanice au emis Ordinul de deportare nr. P1176460 din 7 ianuarie 2016, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 155 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, respectiv consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

Totodată, din verificările efectuate s-a reţinut că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare a unei hotărâri judecătoreşti străine prevăzute de art. 151 din Legea nr. 302/2004.

Potrivit considerentelor sus menţionate şi având în vedere şi dispoziţiile art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Craiova a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Marea Britanie, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

A fost recunoscută Hotărârea nr. T20137907 pronunţată la data de 5 iunie 2014 de Tribunalul Coroanei Snarebrook, definitivă la data de 5 iunie 2014, privind pe cetăţeanul român A., prin care a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, contrar secţiunii 1 (1) din Legea infracţiunilor de natură sexuală din 2003 şi o infracţiune de comitere a unui act cu intenţia de a obstrucţiona cursul justiţiei, contrar dreptului comun, fapte ce au corespondent în legislaţia română în infracţiunea de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., o infracţiune de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) C. pen. şi o infracţiune prev. de art. 272 alin. (1) C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei de 14 ani închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 24 august 2013 la 5 septembrie 2013 şi de la 1 martie 2014, la zi.

Împotriva acestei sentinţe condamnatul A. a formulat contestaţie la executare, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 30 iulie 2019, sub nr. x/2019.

În motivarea contestaţiei, condamnatul A. a precizat că doreşte să îi fie recunoscută pedeapsa deja executată în Anglia, conform legii acestui stat, solicitând totodată să fie condamnat la o pedeapsă în acord cu dispoziţiile C. pen. român pentru infracţiunea de viol în formă continuată şi lipsire în mod ilegal de libertate, susţinând că a fost adus forţat pentru a executa pedeapsa în România. A mai arătat că i-a fost recunoscută pedeapsa de 14 ani închisoare la care a fost condamnat de Tribunalul Coroanei Snarebrook, dar nu i-a fost recunoscută şi pedeapsa de 5 ani executată deja.

Contestaţia a fost apreciată ca nefondată şi a fost respinsă ca atare, pentru considerentele de fapt şi de drept ce succed.

Conform dispoziţiilor art. 598 C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

În cauză, s-a constatat că nu sunt incidente prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., invocate de contestator.

Astfel, instanţa a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 192 din 13 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia nr. 251 din 10 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare britanice privind transferarea cetăţeanului român A. în vederea executării într-un penitenciar din România a restului de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa de 5114 zile închisoare, care i-a fost aplicată prin Hotărârea penală nr. T20137907, pronunţată la data de 5 iunie 2014 de Tribunalul Coroanei Snarebrook, constatându-se că, prin Sentinţa penală nr. T20137907, cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa totală privativă de libertate de 14 ani închisoare, pentru săvârşirea a 4 infracţiuni, respectiv 3 infracţiuni de viol, contrar secţiunii 1(1) din Legea infracţiunilor de natură sexuală din 2003 şi o infracţiune de comiterea unui act sau a unei serii de acte cu intenţia de a obstrucţiona cursul justiţiei publice, contrar dreptului comun.

S-a constatat că faptele reţinute au corespondent în legislaţia română în infracţiunea de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) C. pen. şi infracţiunea de influenţare a declaraţiilor prev. de art. 272 alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a reţinut că persoana condamnată se află în curs de executare a pedepsei de 14 ani închisoare, aceasta executând, până la data de 22 iunie 2018, 1588 de zile, respectiv de la data de 24 august 2013, la data de 05 septembrie 2013 şi de la data de 1 martie 2014, la data de 22 iunie 2018.

Aşadar, prin Sentinţa penală nr. 192 din 13 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia nr. 251 din 10 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Marea Britanie şi a fost recunoscută hotărârea nr. T20137907 pronunţată la data de 5 iunie 2014 de Tribunalul Coroanei Snarebrook, definitivă la data de 5 iunie 2014, privind pe cetăţeanul român A., prin aceeaşi hotărâre dispunându-se transferarea persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei de 14 ani închisoare într-un penitenciar din România, fiind dedusă din pedeapsă perioada executată de la 24 august 2013, la 5 septembrie 2013 şi de la 1 martie 2014, la zi.

Ca urmare, având în vedere că prin sentinţa penală susmenţionată a fost dedusă perioada executată de contestator, în Marea Britanie, ca urmare a condamnării sale prin Hotărârea nr. T20137907 pronunţată la data de 05 iunie 2014 de Tribunalul Coroanei Snarebrook, s-a apreciat nu pot fi primite criticile sale privind executarea de două ori a pedepsei închisorii.

Pentru considerentele de fapt şi de drept ce preced, în baza dispoziţiilor art. 598 şi art. 4251 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 192 din 13 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva Sentinţei penale nr. 230 din 5 septembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, a formulat contestaţie condamnatul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În esenţă, contestatorul a susţinut că, deşi este cetăţean britanic şi nu a mai venit pe teritoriul statului român de peste 30 de ani, a fost transferat fără consimţământul său pentru a continua să execute pedeapsa de 14 ani închisoare, aplicată de autorităţile judiciare din Marea Britanie, într-un penitenciar din România, fiindu-i produs astfel un prejudiciu întrucât, în legislaţia română, fapta pentru care s-a dispus condamnarea sa are corespondent în dispoziţiile art. 218 C. pen., pedeapsa maximă pentru această infracţiune fiind de 10 ani închisoare. Totodată, a arătat că nu i-au fost deduse în mod corespunzător perioadele executate prin hotărârea recunoscută.

Examinând contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea. Dispoziţiile art. 598 din C. proc. pen. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestaţia la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce priveşte soluţia.

Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

În speţă, contestatorul persoană condamnată A. se află în executarea unei pedepse de 14 ani închisoare, aplicată prin Hotărârea nr. T20137907 pronunţată la data de 5 iunie 2014 de Tribunalul Coroanei Snarebrook, definitivă la data de 5 iunie 2014, pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, contrar secţiunii 1 (1) din Legea infracţiunilor de natură sexuală din 2003 şi o infracţiune de comitere a unui act cu intenţia de a obstrucţiona cursul justiţiei, contrar dreptului comun, faptele având corespondent în legislaţia română în infracţiunea de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) C. pen. şi infracţiunea de influenţare a declaraţiilor prev. de art. 272 alin. (1) C. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 192 din 13 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 251 din 10 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost recunoscută Hotărârea nr. T20137907 pronunţată la data de 5 iunie 2014 de Tribunalul Coroanei Snarebrook, definitivă la data de 5 iunie 2014, privind pe cetăţeanul român A., fiind dedusă din pedeapsă perioada executată de la 24 august 2013, la 5 septembrie 2013 şi de la 1 martie 2014, la zi.

Contestatorul persoană condamnată se află în curs de executare a pedepsei de 14 ani închisoare, aceasta executând, până la data de 22 iunie 2018, 1588 zile, respectiv de la data de 24 august 2013, la data de 5 septembrie 2013 şi de la data de 1 martie 2014, la data de 22 iunie 2018.

În ceea ce priveşte critica formulată de contestator referitoare la împrejurarea că a fost transferat fără consimţământul său în vederea continuării executării pedepsei de 14 ani închisoare, aplicată de autorităţile judiciare din Marea Britanie, într-un penitenciar din România, deşi este cetăţean britanic şi nu a mai venit pe teritoriul statului român de peste 30 de ani, Înalta Curte reţine că aceasta nu poate fi examinată pe calea contestaţiei la executare, fiind o chestiune ce a fost rezolvată, cu autoritate de lucru judecat, de instanţele care au analizat condiţiile prevăzute de lege pentru recunoaşterea hotărârii pronunţate de autorităţile judiciare britanice.

De asemenea, nici celelalte critici formulate în cauză de contestatorul A. în susţinerea contestaţiei la executare (fundamentată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.), reluate cu prilejul căii de atac a contestaţiei, nu sunt întemeiate, astfel cum în mod corect a apreciat şi instanţa de fond, contestatorul urmărind practic, pe calea contestaţiei la executare, adaptarea pedepsei stabilite în sarcina sa, cu consecinţa reducerii acesteia.

Astfel, nu poate fi primită susţinerea contestatorului în sensul că pedeapsa pe care o are de executat nu ar fi corespunzătoare întrucât legea penală română prevede, pentru infracţiunea de viol, limite de pedeapsă mai reduse, întrucât acesta se raportează doar la infracţiunea de viol, or hotărârea de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare din Marea Britanie nu a fost recunoscută numai cu privire la comiterea unei singure infracţiuni, de viol, ci a mai multor infracţiuni - viol, lipsire de libertate în mod ilegal şi influenţarea declaraţiilor, Legea nr. 302/2004 stabilind condiţiile privind adaptarea pedepsei în situaţia existenţei concursului de infracţiuni, în sensul că aceasta are loc doar atunci când durata pedepsei rezultante aplicate depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente, în limita maximă generală a pedepselor avute în vedere de legea penală română.

Pe de altă parte, se constată că nu sunt întemeiate nici criticile contestatorului vizând deducerea necorespunzătoare, din pedeapsa de 14 ani închisoare ce i-a fost aplicată, a perioadelor executate, fiind de observat în acest sens că, prin Sentinţa penală nr. 192 din 13 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018 (hotărâre definitivă), au fost deduse perioadele executate de acesta în Marea Britanie, ca urmare a condamnării sale prin Hotărârea nr. T20137907 pronunţată la data de 5 iunie 2014 de Tribunalul Coroanei Snarebrook, astfel cum au fost menţionate în certificat, respectiv un total de 1588 de zile.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 230 din 5 septembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 230 din 5 septembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM