Romanian Supreme Court upholds surrender to Austria under EAW; dual criminality and issuance by prosecutor rejected as refusal grounds.

Deliberând asupra contestaţiei declarate de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 91/F din data de 15 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019:

Prin Sentinţa penală nr. 91/F din data de 15 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019, s-a admis cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 19.02.2019, de către autorităţile judiciare din Austria, respectiv de Parchetul Public Krems an der Donau, în Dosarul nr. x st 239/17w, pentru comiterea a opt infracţiuni prevăzute de art. 146, 147 alin. (1) cifra 1 şi alin. (2), art. 148 cazul doi; art. 278 alin. (1) din C. pen. austriac, incriminate în legislaţia penală română în infracţiunile prev. şi ped. de art. 244 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 367 alin. (1) din C. pen. privind persoana solicitată A., în prezent aflată în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Vâlcea.

S-a luat act că persoana solicitată A., nu este de acord să fie predată către autorităţile judiciare din Austria, conform mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară din Austria, respectiv de Parchetul Public Krems an der Donau pentru comiterea infracţiunilor de care este acuzat.

S-a dispus autorizarea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Austria, conform art. 104 alin. (6) şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată comb. cu art. 27 parag. 2 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia.

S-a constatat că în cursul procedurii de executare a prezentului mandat european de arestare, conform art. 101 din Legea nr. 302/2004 modificată, persoana solicitată A. a fost reţinută în baza ordonanţei nr. 1644/II/5/2019 din 04 octombrie 2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti pe o durată de 24 de ore, începând de la data de 04 octombrie 2019, orele 15:27, până la data de 05 octombrie 2019, orele 15:27.

S-a constatat că prin încheierea penală nr. 89/F din 04 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/2019, persoanei solicitate i s-a aplicat măsura arestului preventiv pe o perioadă de 15 de zile, începând cu data de 04 octombrie 2019, până la data de 18 octombrie 2019, inclusiv.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 15 octombrie 2019 şi până la data de 13 noiembrie 2019, inclusiv.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Austria. În termenul prev. de art. 113 din Legea nr. 302/2004 republicată, se va proceda la predarea acesteia către autorităţile judiciare din Austria.

S-a dispus ca hotărâre să se notifice persoanei solicitate, autorităţii judiciare emitente, Centrului de Cooperare Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Biroul Sirene, Ministerului Justiţiei - Direcţia de Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară - Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală şi Centrului de Reţinere şi Arestare preventivă al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vâlcea. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Onorariului parţial al avocatului din oficiu desemnat persoanei solicitate, în cuantum de 760 RON, se achită din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Argeş.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că prin adresa nr. x/2019 emisă la data de 04 octombrie 2019 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, s-a comunicat instanţei solicitarea formulată de autoritatea judiciară din Austria, respectiv de Parchetul Public Krems an der Donau, privind executarea mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., la data de 19.02.2019 în Dosarul nr. x st 239/17.

Solicitarea s-a formulat în conformitate cu Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, între statele membre.

Prin Încheierea instanţei nr. 89/F din data de 04 octombrie 2019 s-a fixat termen pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare în original, însoţit de traducerea acestuia în limba română, pentru data de 15 octombrie 2019.

Instanţa de fond a constatat înaintarea de către procuror a mandatului european de arestare tradus în limba română, care a fost înmânat persoanei solicitate.

Fiind îndeplinite dispoziţiile art. 103 din Legea nr. 302/2004 modificată, privind sesizarea instanţei de judecată, la termenul fixat pentru soluţionarea cererii, s-a procedat la identificarea persoanei solicitate, aceasta neformulând obiecţiuni privind identitatea.

Conform art. 104 din Legea nr. 302/2004, s-au adus la cunoştinţa acesteia drepturile persoanei arestate în baza unui mandat european de arestare, efectele regulii specialităţii prevăzute de art. 117 din aceeaşi lege, conţinutul mandatului european de arestare, infracţiunile pentru care este urmărită persoana solicitată, posibilitatea de a consimţi la predare către autorităţile judiciare austriece, precum şi caracterul irevocabil al acordului dat voluntar.

În raport de acestea, persoana solicitată a precizat că nu este de acord cu predarea sa şi că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, consimţind să fie cercetată numai cu privire la faptele menţionate în cuprinsul mandatului european de arestare, aşa încât s-a întocmit procesul-verbal, potrivit legii.

Faţă de situaţia de fapt expusă, Curtea a reţinut că: - mandatul european de arestare a fost emis la data de 19.02.2019 de Parchetul Public Krems an der Donau, în Dosarul nr. x st 239/17, autoritate judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi care a transpus în legislaţia internă Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene; - decizia judiciară s-a luat în vederea efectuării urmăririi penale faţă de persoana solicitată A., suspectat de comiterea pe teritoriul Austriei, a opt infracţiuni prev. de: art. 146, 147 alin. (1) cifra 1 şi alin. (2), art. 148 cazul doi, art. 278 alin. (1) din C. pen. austriac, constând în aceea că: a participat cel puţin de la începutul anului 2017, în localitatea Krems şi în alte locuri din Austria, în colaborare conştientă şi deliberată cu alţi co-făptuitori parţial identificaţi, dar şi parţial rămaşi a fi identificaţi, la un grup infracţional ai cărui membrii săvârşesc cel puţin de la sfârşitul anului 2016 acte de înşelăciune gravă în contextul predării de autovehicule achiziţionate în regim de leasing în zona Graz, Krems an der Donau şi Viena, aceste fapte implicând ducerea autovehiculelor în Spania, unde sunt vândute mai departe şi cumpărate, parţial cu bună credinţă, de către terţi. Totodată s-a mai reţinut şi faptul că a săvârşit şi infracţiuni de înşelăciune în dauna mai multor operatori de telefonie mobilă din Austria, cu doi dintre aceşti operatori, respectiv A1 şi T- Mobile, încheind contracte de telefonie mobilă în urma cărora i-au fost remise două telefoane mobile. Prejudiciul creat prin săvârşirea infracţiunilor de fraudă este în cuantum de 130.000 de euro.

S-a reţinut că infracţiunile de înşelăciune şi constituire de grup infracţional organizat, aşa cum sunt calificate de autorităţile judiciare austriece, cu corespondent procesual în C. pen. român, în raport de situaţia de fapt expusă, conferă dreptul la predare între statele membre ale Uniunii Europene care au semnat Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 modificată, conform art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, s-a reţinut că persoana solicitată A. nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare austriece în condiţiile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată şi nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, comb. cu art. 27 paragraf 2 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene;

A reţinut instanţa de fond că nu s-a invocat şi nici nu s-a identificat vreunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate A., menţionate în disp. art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul solicitării predării unui cetăţean român în vederea urmăririi penale pentru o faptă pretins a fi comisă în afara teritoriului României.

Avându-se în vedere că sunt întrunite condiţiile legale privind executarea mandatelor europene de arestare emise de statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene, în baza art. 104 alin. (6) şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a admis solicitarea formulată de autoritatea judiciară din Austria ca fiind întemeiată. Predarea s-a autorizat sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia.

Pentru considerentele expuse anterior, în baza art. 104 alin. (6) şi 10 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Austria şi arestarea acesteia pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 15 octombrie 2019 şi până la data de 13 noiembrie 2019, inclusiv, măsuri ce vor fi aduse la îndeplinire de către organele de poliţie competente cu respectarea termenelor şi condiţiilor prev. de art. 112 şi 113 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 223 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Totodată, s-a luat act că în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, conform art. 101 din Legea nr. 302/2004 modificată, persoana solicitată a fost reţinută în baza ordonanţei nr. 1644/II/5/2019 emisă la data de 04.10.2019 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti pentru 24 de ore, începând cu data de 04 octombrie 2019, orele 15:27 până la data de 05 octombrie 2019, orele 15:27, precum şi arestată provizoriu pe o durată de 15 zile, începând cu data de 04 octombrie 2019 până la data de 18 octombrie 2019, inclusiv.

Împotriva sentinţei a formulat, în termen legal, contestaţie persoana solicitată A., pentru motivele astfel cum se află consemnate, pe larg, în partea introductivă a prezentei decizii.

În esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei şi respingerea sesizării parchetului, în baza art. 4251 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004 cu referire la hotărârea din 27.05.2019, pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la cauzele conexate C508/2018 şi C82/2019, raportat la art. 6 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002, arătând că la pagina 8 din mandatul de arestare, la autoritatea judiciară este semnătura procurorului, iar la fila x se menţionează că autoritatea care a emis mandatul european de arestare este parchetul, nefiind aprobat de o instanţă judecătorească.

Examinând contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 91/F din data de 15 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

În lumina alin. (2) al art. 84 din aceeaşi lege specială, se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L190/1 din 18 iulie 2002.

Analizând sentinţa atacată, dar şi actele şi lucrările dosarului, instanţa de control judiciar reţine că sunt îndeplinite condiţiile privind conţinutul şi forma mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 100 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Se reţine că persoana solicitată, cu ocazia ascultării sale în faţa judecătorului de la Curtea de Apel Piteşti, a precizat că nu doreşte să fie predat autorităţilor austriece şi totodată, că nu renunţă la drepturile conferite de principiul specialităţii, dosar fond.

Se constată că instanţa de fond a verificat apărările persoanei solicitate prin raportare la motivele de refuz la predare de către autoritatea judiciară română, potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, apreciind, astfel, că se poate dispune executarea mandatului european de arestare, nefiind niciun impediment la predare.

În cauză, predarea şi arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis la data de 19 februarie 2019 de către autorităţile judiciare din Austria - Parchetul Public Krems an der Donau în Dosarul nr. x st 239/17, pe numele persoanei solicitate A., sub aspectul săvârşirii pe teritoriul Austriei a opt infracţiuni prevăzute de art. 146, 147 alin. (1) cifra 1 şi alin. (2), art. 148 cazul doi, art. 278 alin. (1) din C. pen. austriac.

Înalta Curte constată că, faptele pentru care se solicită predarea, constituie infracţiuni şi potrivit legii române, fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări, prevăzută de dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 302/2004, republicată [înşelăciune prev de art. 244 din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat prev de art. 367 alin. (1) C. pen.].

Prin urmare, cunoscând o dublă incriminare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fondul ei, cererea este întemeiată.

Aşadar, în mod just, instanţa de fond a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecinţa arestării şi predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare austriece, apreciind totodată, în mod corect, judecătorul primei instanţe că măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2008/909/J.A.I./27 noiembrie 2008, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 327/27 din 05 decembrie 2008.

Trebuie reamintit că Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a înlocuit sistemul multilateral de extrădare cu un sistem de predare bazat pe principiul recunoaşterii reciproce. Or, principiul respectiv presupune că statele membre sunt în principiu obligate să dea curs unui mandat european de arestare fără ca această obligaţie să fie una absolută, motivele facultative de refuz concretizând tocmai marja de apreciere permisă autorităţilor judiciare competente.

Prin urmare, instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanţe, constată că mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, din actele dosarului, rezultă că persoanei solicitate A. i-au fost respectate drepturile de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, fiindu-i comunicat, în limba română, mandatul european de arestare, precum şi dreptul de a fi asistată de un apărător în faţa instanţei de fond, faţă de prevederile art. 104 din legea specială (aşa cum rezultă din partea introductivă a sentinţei contestate).

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu ocazia pronunţării asupra executării mandatului european de arestare, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, apreciindu-se că măsura preventivă privativă de libertate este întemeiată.

Critica apărării referitoare la faptul că mandatul european a fost emis de procuror şi nu de către un judecător este neîntemeiată, întrucât, aşa cum rezultă din conţinutul mandatului aflat la dosarul cauzei, dosar instanţa de fond, acesta a fost emis de Procuratura Krems an der Donau în data de 18.02.2019 privind cauza nr. 2 St 239/17w, şi cuprinde menţiunea "mandatul fiind aprobat de instanţa judecătorească".

Totodată, instanţa de fond a analizat cauza prin raportare la dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, aşa încât, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, nu reţine incidenţa vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului european de arestare. În acest sens Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat deja, potrivit dispoziţiilor Deciziei-cadru 2002/584, că statele membre nu pot să refuze executarea unui mandat european de arestare decât în cazurile de neexecutare obligatorie prevăzute la articolul 3 din aceasta şi în cazurile de neexecutare facultativă enumerate la articolele sale 4 şi 4a (Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, cauza Leymann şi Pustovarov, C-388/08 hotărârea din 1 decembrie pct. 51, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, cauza Mantello, C-261/09, hotărârea din 16 noiembrie 2010, pct. 37). În plus, autoritatea judiciară de executare nu poate supune executarea unui mandat european de arestare decât condiţiilor definite la articolul 5 din decizia-cadru menţionată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 110 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 91/F din data de 15 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către sta, iar, în raport de aliniatul 6 din acelaşi articol, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 91/F din data de 15 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 300 RON rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2019.

Procesat de GGC - GV