Execution objection rejected as improper vehicle to re-litigate substantive non-culpability and lack of typicity in recognition of foreign criminal judgment.

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 125/F din 27 august 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 599 alin. (1) C. proc. pen., în referire la art. 597 C. proc. pen., s-a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de condamnata A. .

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe condamnata A. la plata către stat a sumei de 100 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 4 iulie 2019, sub nr. x/2019, condamnata A., prin apărător ales, a formulat contestaţie la executare împotriva pedepsei stabilite prin Sentinţa penală nr. 90 din 29 mai 2019 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 233 din 2 iulie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea contestaţiei la executare s-a arătat că, instanţele au admis solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, formulată în temeiul art. 160 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti de condamnare definitivă a contestatoarei A. şi prin care aceasta a fost obligată la executarea unei pedepse de 730 zile închisoare pentru comiterea a două infracţiuni, respectiv participarea la o organizaţie criminală şi tăinuire.

Prin contestaţia la executare formulată se contestă pedeapsa recunoscută, de 730 zile închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 781 din 17 aprilie 2018, definitivă prin decizia penală nr. 909 din 28 septembrie 2018, ambele hotărâri emise de autorităţile belgiene competente.

S-a invocat că, în dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 se prevede în mod expres, ca şi condiţie specială de recunoaştere şi executare a hotărârii străine, că fapta, pentru care s-a aplicat pedeapsa de instanţele străine, trebuie să constituie infracţiune şi în cazul în care această faptă ar fi fost săvârşită pe teritoriul României şi autorul ar fi fost sancţionabil în concret, conform art. 270 alin. (3) Noul C. pen. român.

Contestatoarea a considerat că infracţiunea de tăinuire, pentru care a fost condamnată definitiv de instanţele belgiene, nu-şi regăseşte corespondent în legislaţia penală română în vigoare şi nici infracţiunea de aderare la un grup criminal, faptă prev. de art. 367 alin. (1) şi (6) din C. pen. român.

A susţinut că, aparent, există o anumită corespondenţă între C. pen. belgian şi C. pen. român, dar în circumstanţele cauzei de faţă se poate observa cu uşurinţă că activitatea reţinută în sarcina sa a constat doar în acte materiale de comitere a infracţiunii de tăinuire care, conform art. 270 C. pen. român, nu se pedepsesc astfel încât actele materiale ce se circumscriu acestei fapte nu pot constitui acte materiale ale infracţiunii de aderare la un grup criminal.

În final, a mai arătat că, atât timp cât nu poate fi condamnată pentru comiterea infracţiunii de tăinuire, nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate nici pentru infracţiunea de aderare la un grup criminal, în acest sens fiind decizia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 10/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 389 din 4 iunie 2015.

Astfel, contestatoarea-condamnată, prin apărător ales, a considerat, că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen. român, în sensul că a intervenit o nelămurire cu privire la pedeapsa ce se execută, adică nu există o corespondenţă în legislaţia română privind infracţiunile pentru care a fost sancţionată în Belgia, cât şi faptul că se impune reducerea pedepsei de 730 zile închisoare pentru aceste infracţiuni necondamnabile în România.

Analizând actele şi lucrările din dosar, Curtea de Apel Galaţi, secţia Penală a constatat că se impune respingerea, ca nefondată, a contestaţiei la executare, pentru considerentele următoare:

Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se executa sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invoca amnistia, prescripţia, graţierea sau orice alta cauza de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Contestaţia la executare este o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanţa fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal şi nu modul de soluţionare a cauzei.

Practic, prin intermediul acestei instituţii de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării şi, totodată, exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

Normele procedurale mai sus amintite prevăd expres cazurile în care poate fi folosită contestaţia la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive.

Contestatoarea-condamnată A. a invocat prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen., susţinând că există o nelămurire, respectiv o cauză de stingere a executării pedepsei, cu privire la Sentinţa penală nr. 90 din 29 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 233 din 2 iulie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul că în considerente s-a reţinut, că activitatea de tăinuire comisă de condamnata A. a fost realizată în raport şi de alţi participanţi din grupare, ce nu pot fi încadraţi ca şi membrii de familie pentru a se putea aplica cauza de nepedepsire prev. de art. 270 alin. (3) C. pen. român. Altfel, se punea problema dacă toţi participanţii la gruparea infracţională erau membrii de familie a condamnatei A.. Însă, aceste aspecte au fost verificate şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşa cum reiese din decizia penală menţionată anterior.

Curtea de Apel Galaţi a constatat că prin contestaţia formulată se încearcă repunerea în discuţie a aspectelor de fond ce au fost analizate în procedura recunoaşterii, respectiv legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea şi se urmăreşte modificarea hotărârii rămasă definitivă şi pusă în executare.

Împotriva Sentinţei penale nr. 125/F din 27 august 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie condamnata A., solicitând desfiinţarea sentinţei şi pe fond admiterea contestaţiei la executare, astfel cum a fost formulată.

Înalta Curte, examinând contestaţia în raport de dispoziţiile legale incidente şi de motivele invocate, apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare este un mijloc procesual, prin care se asigură punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale.

Contestaţia contra executării hotărârii penale poate fi formulată în cazurile explicit şi limitativ prevăzute de art. 598 C. proc. pen., fiind o modalitate de înlăturare sau de modificare a pedepsei, fără însă a putea fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanţe la momentul soluţionării cauzei.

Astfel, conform art. 598 C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Se constată că, în cauză, condamnata A. a formulat contestaţie la executare invocând dispoziţiile art. 598 lit. c) şi d) C. proc. pen., susţinând că există o nelămurire, respectiv o cauză de stingere a executării pedepsei, cu privire la Sentinţa penală nr. 90 din 29 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 233 din 2 iulie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât infracţiunile pentru care a fost condamnată de instanţele din Belgia nu au corespondent în legislaţia română.

Prin motivele de contestaţie la executare formulate, nu se invocă impedimente apărute la punerea în executare a pedepsei, ci se tinde la repunerea în discuţie a situaţiilor de fapt şi de drept ce au intrat în puterea lucrului judecat, prin Sentinţa penală nr. 90 din 29 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 233 din 2 iulie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv îndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, urmărindu-se modificarea hotărârilor judecătoreşti, pronunţate în procedura de recunoaştere a hotărârii penale străine prin care a fost condamnată contestatoarea.

În raport de dispoziţiile legale sus-menţionate, se apreciază că aspectele invocate de către condamnata A. nu se circumscriu vreunui caz de contestaţie la executare dintre cele reglementate expres şi limitativ de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen., astfel încât soluţia de respingere a contestaţiei la executare de către Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin sentinţa penală atacată, este legală.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnata A. împotriva Sentinţei penale nr. 125/F din 27 august 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea condamnată, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnata A. împotriva Sentinţei penale nr. 125/F din 27 august 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatoarea condamnată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea condamnată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2019.

Procesat de GGC - MM