Inadmissibility of appeal against definitive ruling rejecting challenge to prosecution's case classification

Asupra contestaţiei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 26/C din 2019 din 21 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia formulată de către petentul A. împotriva încheierii penale nr. 195 din 14 noiembrie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul NEAMŢ în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a dispune astfel, Curtea de apel a reţinut următoarele:

Prin încheierea penală nr. 195 din 14 noiembrie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul NEAMŢ în Dosarul nr. x/2018:

"În temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimatul B., împotriva Ordonanţelor nr. 150/P/2018 din 27 iulie 2018 şi nr. 223/II-2/2018 din 12 octombrie 2018 ale Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ.

Menţine ordonanţele atacate.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă petentul să achite statului suma de 50 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare."

Pentru a pronunţa încheierea judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Neamţ a reţinut următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ sub nr. x din 24 octombrie 2018 petentul A. a contestat Ordonanţele nr. 223/II-2/2018 şi nr. 150/P/2018 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, solicitând desfiinţarea lor şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimatul B., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, fals intelectual şi abuz în serviciu, prevăzute de art. 291 C. pen., art. 321 C. pen. şi art. 297 C. pen.

În motivarea plângerii petentul a arătat că ambele rezoluţii sunt nelegale şi netemeinice, în raport de împrejurările concrete ale comiterii faptei, probele depuse la dosar şi persoana intimatului. Plângerea vizează conduita intimatului, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în cadrul evenimentelor desfăşurate la data de 10 noiembrie 2015. Nemulţumirea petentului vizează pretinsul comportament abuziv al intimatului care a refuzat să consemneze realitatea constatată personal la faţa locului, sancţionându-l contravenţional pe nedrept, deşi el este victima infracţiunilor de tentativă de omor şi distrugere.

Judecătorul de cameră preliminară, analizând actele de urmărire penală efectuate în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, a constatat ca petentul A. a formulat plângere penală împotriva intimatului B., agent de poliţie din cadrul Poliţiei or. Roznov, judeţul Neamţ, invocând faptul că acesta din urmă i-a aplicat sancţiunea contravenţională a amenzii în sumă de 1000 RON, în mod abuziv, pentru faptul că ar fi sunat la serviciul 112, deşi el reclamase că a fost victima unui incident. În acest mod intimatul i-a favorizat pe făptuitorii care l-au lovit pe el şi i-au agresat soţia şi fiica, încercând să-i dea foc la casă.

Prin Ordonanţa nr. 150/P/2018 din 27 iulie 2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi abuz în serviciu, prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. şi art. 297 alin. (1) C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, în efectuării cercetărilor penale.

Pentru a emite această ordonanţă procurorul a reţinut că fapta reclamată de petent nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, întrucât intimatul nu a pretins sau primit sume de bani sau alte foloase pentru a determina funcţionarii publici să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu.

Plângerea formulată de petent împotriva acestei ordonanţe a fost respinsă prin Ordonanţa nr. 223/II-2/2018 din 12 octombrie 2018 a prim procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, cu motivarea că petentul are calitatea de denunţător şi nu de persoană vătămată, astfel că nu justifică un interes legitim pentru a contesta soluţia de clasare.

Se retine ca atât ordonanţa procurorului, de clasare, cât şi ordonanţa prim procurorului adjunct sunt legale şi temeinice.

Instanţa a constatat că probatoriul administrat în cursul urmăririi penale este complet şi că nu există motive pentru trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale. Se retine ca din actele şi lucrările dosarului rezultă că, intimatul B., agent de poliţie în cadrul Poliţiei or. Roznov, jud. Neamţ fiind în exercitarea atribuţiunilor de serviciu a aplicat petentului A. o amendă contravenţională, în sumă de 1000 RON. În prezent petentului i se reţine amenda din pensie, fiind executat silit de Primăria or. Roznov.

Constituie infracţiunea de trafic de influenţă, reclamată de petent, conform art. 291 alin. (1) C. pen. "pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri"

Raportat la aceste dispoziţii legale, judecătorul a reţinut că din nicio probă administrată în timpul urmăririi penale şi nici măcar din conţinutul plângerii penale formulate de petent nu rezultă că intimatul ar fi pretins şi primit bani sau alte foloase, în legătură cu îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Judecătorul de cameră preliminară mai reţine că situaţia de fapt a fost corect reţinută de organul de urmărire penală, în baza înscrisurilor şi celorlalte probe aflate la dosarul cauzei şi că nu se mai impune administrarea de alte probe.

Pentru infracţiunile de fals intelectual şi abuz în serviciu, prevăzute de art. 321 C. pen. şi de art. 297 alin. (1) C. pen., prin ordonanţa de clasare s-a dispus declinarea competenţei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ.

Hotărârea dată este definitivă conform art. 341 alin. (8) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri a declarat contestaţie petentul A..

În motivare plângerii se critică în esenţă soluţia judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Neamţ arătând că judecătorul a respins plângerea formulată împotriva Ordonanţelor procurorului nr. 150/P/2018 din 27 iulie 2018 şi nr. 223/II-2/2018 din 12 octombrie 2018 ale Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi se solicită rejudecarea Dosarului nr. x/2018 şi anularea şi desfiinţarea în totalitate a încheierii cu nr. 195 din 14 noiembrie 2018, însă prezent fiind la termenul de judecată, contestatorul arată că această plângere nu este a sa, dacă ar fi fost a sa ar fi trebuit să fie ataşate cele 18 plângeri pe care le are.

Încheierea penală atacată prin prezenta - a fost pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Neamţ în data de 14 noiembrie 2018 - deci după data 1 februarie 2014 - când a intrat în vigoare noul C. proc. pen. În consecinţă, sunt aplicabile prev. art. 340 şi următoarele din noul C. proc. pen. care reglementează procedura de soluţionare a plângerii formulate împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată.

"(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă."

Judecătorul de cameră preliminară a soluţionat plângerea petentului prin încheierea definitivă nr. 195 din 14 noiembrie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul NEAMŢ în Dosarul nr. x/2018 - c.f. prev. art. 341 alin. (5) şi alin. (6) lit. a) C. proc. pen., în sensul că a dispus: - "În temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimatul B., împotriva Ordonanţelor nr. 150/P/2018 din 27 iulie 2018 şi nr. 223/II-2/2018 din 12 octombrie 2018 ale Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ. Menţine ordonanţele atacate. Definitivă."

Petentul, fiind nemulţumit de soluţia judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul NEAMŢ în Dosarul nr. x/2018 a formulat prezenta contestaţie.

Însă, este de reţinut că potrivit art. 341 alin. (8) C. proc. pen. "(8) Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă."

Astfel, legiuitorul a urmărit ca în materia soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului în cadrul special al procedurii prevăzută de art. 340 - 341 C. proc. pen., procedură care, în cazul respingerii plângerii, nu prevede posibilitatea exercitării unei căi de atac, stipulându-se expres, în dispoziţiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen., că hotărârea în această materie este definitivă. Pe cale de consecinţă, această hotărâre nici nu poate fi supusă controlului instanţei superioare, indiferent de denumirea dată căii de atac formulate, fapt ce determină inadmisibilitatea acesteia.

Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice. Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate. Conform art. 4251 C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În consecinţă, criticile petentului fiind formulate împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive nu mai pot fi analizate de către instanţa de control deoarece legea nu mai prevede o cale ordinară de atac, astfel că în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de către petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 195 din 14 noiembrie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul NEAMŢ în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva Deciziei penale nr. 26/C din 21 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău a formulat contestaţie petentul A.

Prin Decizia penală nr. 62/C din 5 iunie 2019, Curtea de Apel Bacău a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi, în baza art. 47, 50 şi 4251 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatorul A. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţinând că cererea petentului este o cale de atac împotriva Deciziei penale nr. 26/C din 21 februarie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bacău şi anume o contestaţie împotriva acestei decizii, reglementată de art. 4251 C. proc. pen., iar aceasta intră în competenţa de soluţionare a instanţei ierarhic superioare, respectiv a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 4251 alin. (5) C. proc. pen.

Examinând contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei căi de atac îl constituie Încheierea nr. 26/C din data de 21 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva unei încheieri penale definitive, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Neamţ.

Conform dispoziţiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunţat soluţia de respingere a plângerii ca nefondată, prevăzută de alin. (6) al aceluiaşi text de lege, este definitivă.

În materia contestaţiei, reglementată în Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., art. 4251 alin. (1) prevede următoarele: calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel art. 4251 alin. (7) C. proc. pen.

În speţă, contestatorul a formulat plângere împotriva ordonanţei de clasare, aceasta fiind soluţionată în cadrul Dosarului înregistrat sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Neamţ. Prin urmare, contestatorului petent nu îi este recunoscută calea de atac a contestaţiei împotriva Încheierii din 14 noiembrie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalul Neamţ.

Însă, contestatorul petent a exercitat calea de atac a contestaţiei de mai multe ori, aceasta fiind respinsă ca inadmisibilă şi de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bacău, împotriva hotărârii pronunţată de aceasta din urmă fiind exercitată prezenta cale de atac.

În consecinţă, încheierea prin care a fost soluţionată contestaţia formulată de contestatorul petent A. - Încheierea nr. 26/C din data de 21 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bacău - contestată în cauză - este definitivă, împotriva acesteia legea neprevăzând nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.

În materie penală, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pot fi exercitate în condiţiile strict prevăzute de normele de procedură.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, în condiţiile în care petentului A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva Încheierii nr. 26/C pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bacău la data de 21 februarie 2019, în Dosarul nr. x/2018, întrucât a fost formulată împotriva unei hotărâri definitive, cum de altfel, era şi încheierea ce a făcut obiectul hotărârii atacate, rezultă aşadar că prezenta contestaţie este inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 26/C din data de 21 februarie 2019 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul petent la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 26/C din data de 21 februarie 2019 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2019.

Procesat de GGC - LM