Extradition refusal for minor offender based on disparity between custodial and educational sanctions under U.S.-Romania Treaty

Asupra contestaţiei de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 205/F, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Bucureşti, în temeiul art. 2 alin. (4) teza finală din Legea nr. 111 din data de 15 mai 2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii raportat la art. 52 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a respins cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii cu privire la cetăţeanul român A. şi a revocat măsura controlului judiciar cu privire la persoana solicitată, măsură dispusă în cauză prin încheierea instanţei din data de 18.09.2019.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că la data de 18.09.2019 a fost înregistrată pe rolul instanţei, sub nr. x/2019, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii cu privire la numitul A., arătându-se în cuprinsul sesizării că acesta este urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de acces neautorizat la un sistem informatic şi alterare de gradul trei a integrităţii datelor informatice prevăzute de secţiunea 156.10(2) şi secţiunea 156.25(3) din C. pen. al statului New York, pedepsite cu închisoare de până la 4 ani.

Instanţa de fond a constatat că, la data de 10.11.2015 la Curtea Supremă a Statului New York s-a înregistrat rechizitoriul nr. x/2014 din data de 14.08.2014 care a constituit actul de inculpare pentru faptele enumerate mai sus. În baza actului de inculpare a fost emis mandatul de arestare la data de 10.11.2015 de către Curtea Supremă a statului New York.

După prezentarea situaţiei de fapt reţinute de autorităţile americane, s-a arătat că solicitarea de extrădare conţine menţiunile prevăzute de lege şi că este îndeplinită condiţia dublei incriminări.

Ministerul Public a înaintat instanţei cererea de extrădare, documentele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, respectiv rechizitoriul nr. x/3294-2014 (proba A), mandatul de arestare emis de Curtea Supremă a statului New York la data de 10.11.2015 faţă de A. (proba B), copia dispoziţiilor legale aplicabile în cauză (proba C), declaraţia sub jurământ a agentului Serviciului Secret al Statelor Unite B. (proba D).

Curtea a reţinut că persoana solicitată a formulat opoziţie la extrădare, invocând aspecte legate de cetăţenie, de prescripţia răspunderii penale, de respectarea dreptului la un proces echitabil, de faptul că era minor la data faptelor cercetate şi potrivit legislaţiei americane i se poate aplica o pedeapsă cu închisoarea de până la patru ani, precum şi o serie de aspecte care vizează acuzaţiile care i se aduc şi probele care au fost administrate în cauză.

În fapt, instanţa de fond a reţinut că persoana extrădabilă a accesat fără autorizare în data de 16.10.2011 canalul C. Persoana urmărită a lucrat cu o altă persoană, numitul D. D. a accesat prima oară site-ul prin "hacking" sau prin ghicirea parolei, apoi a schimbat parola în scopul de a-i împiedica pe alţii să acceseze contul, i-a dat parola numitului E. care a încărcat imagini pornografice. Imaginile pornografice au fost afişate public o perioadă de timp în data de 16.10.2011. Astfel, canalul C. a fost închis temporar până ce s-a redobândit accesul şi nu s-a mai putut viziona toată ziua respectivă.

Cu titlu prealabil, Curtea a reţinut că, în condiţiile în care se solicită extrădarea unui cetăţean român de către autorităţile din Statele Unite ale Americii, sunt incidente în cauză dispoziţiile din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la data de 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din data de 15 mai 2008 şi dispoziţiile Legii nr. 302/2004 republicată.

Curtea a constatat că solicitarea de extrădare formulată de autorităţile americane a fost supusă examenului de regularitate internaţională efectuat de Ministerul Justiţiei conform art. 38 din Legea nr. 302/2004 şi a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii.

Totodată, a reţinut că, astfel cum au fost descrise de autorităţile americane, infracţiunile menţionate au corespondent în legislaţia românească.

Curtea a apreciat întemeiată opoziţia la extrădare numai în ceea ce priveşte aspectul legat de faptul că persoana solicitată era minor la data săvârşirii faptei cercetate, iar potrivit Noului C. pen., lege mai favorabilă, acestuia nu i s-ar putea aplica, potrivit legislaţiei române, o pedeapsă cu închisoarea.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 114 C. pen., faţă de minorul care, la data săvârşirii infracţiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate. Faţă de acesta se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri: dacă a mai săvârşit o infracţiune pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată sau a cărei executare a început înainte de comiterea infracţiunii pentru care este judecat sau atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă.

Curtea a reţinut că potrivit art. 2 alin. (4) teza finală din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti, la 10.09.2007, ratificat prin Legea 111/15.05.2008, dacă legislaţia statului solicitat nu permite aplicarea unei pedepse pentru o infracţiune comisă în afara teritoriului sau în împrejurări similare, autoritatea executivă a statului solicitat, poate, acest fapt fiind la latitudinea ei, să procedeze la extrădare, dacă toate celelalte condiţii pentru extrădare sunt îndeplinite.

Prin urmare, chiar dacă infracţiunile menţionate în cererea de extrădare sunt sancţionate de legea ambelor părţi cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, în concret, persoanei solicitate nu i se poate aplica potrivit legislaţiei din România o pedeapsă cu închisoarea ci numai o măsură educativă, în condiţiile art. 114 C. pen.

Având în vedere acest aspect, Curtea a apreciat că nu se impune extrădarea persoanei solicitate pentru a fi judecată în Statele Unite ale Americii pentru infracţiuni care ar fi fost comise în minorat cu expunerea acesteia la posibilitatea de a i se aplica, potrivit legislaţiei americane, o pedeapsă cu închisoarea de până la 4 ani.

Împotriva Sentinţei penale nr. 205/F din data de 30 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, solicitând, în esenţă, admiterea contestaţiei şi, în temeiul art. 53 din Legea nr. 302/2004 republicată, desfiinţarea sentinţei penale contestate, iar în rejudecare să se constate îndeplinite condiţiile de fond şi de formă ale extrădării, iar pe cale de consecinţă să se admită cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii cu privire la cetăţeanul român A., să se dispună extrădarea acestei persoane cu respectarea regulii specialităţii şi să se dispună măsura arestării provizorii în vederea extrădării, avându-se în vedere şi reţinerea persoanei solicitate din data de 18.09.2019.

Examinând cauza, în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe numele persoanei extrădabile A. a fost emis un mandat de arestare la data de 10.11.2015 de către Curtea Supremă a statului New York pentru săvârşirea infracţiunilor de acces neautorizat la un sistem informatic şi alterare de gradul trei a integrităţii datelor informatice prevăzute de secţiunea 156.10(2) şi secţiunea 156.25(3) din C. pen. al statului New York, pedepsite potrivit legislaţiei menţionate cu închisoare de până la 4 ani.

În baza mandatului de arestare emis de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii, prin ordonanţa nr. 2510/II-5/2019 din data de 18.09.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, persoana extrădabilă A. a fost reţinută pentru 24 de ore, începând de la data de 18.09.2019, ora 08:30, până la data de 19.09.2019, ora 08:30.

Cu prilejul audierii, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în prezenţa apărătorului ales, persoana extrădabilă a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritatea judiciară emitentă.

Instanţa de control judiciar constată că prima instanţă, în mod corect a reţinut că în condiţiile în care se solicită extrădarea unui cetăţean român de către autorităţile din Statele Unite ale Americii, sunt incidente în cauză dispoziţiile din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la data de 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din data de 15 mai 2008 şi dispoziţiile Legii nr. 302/2004 republicată.

Totodată, Înalta Curte constată că solicitarea de extrădare formulată de autorităţile americane a fost supusă examenului de regularitate internaţională efectuat de Ministerul Justiţiei conform art. 38 din Legea nr. 302/2004 şi este însoţită de documentele prevăzute de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii.

De asemenea, instanţa de control judiciar reţine, în fapt, că persoana extrădabilă este cercetată pentru accesarea fără autorizare în data de 16.10.2011 a canalului C. Persoana urmărită a lucrat cu o altă persoană, numitul D. D. a accesat prima oară site-ul prin " hacking" sau prin ghicirea parolei, apoi a schimbat parola în scopul de a-i împiedica pe alţii să acceseze contul, i-a dat parola numitului E. care a încărcat imagini pornografice. Imaginile pornografice au fost afişate public o perioadă de timp în data de 16.10.2011. Astfel, canalul C. a fost închis temporar până ce s-a redobândit accesul şi nu s-a mai putut viziona toată ziua respectivă.

Ca urmare a săvârşirii faptelor de mai sus, la data de 10.11.2015 la Curtea Supremă a Statului New York s-a înregistrat rechizitoriul nr. x/2014 din data de 14.08.2014 care constituie actul de inculpare în baza căruia a fost emis mandatul de arestare de autorităţile din Statele Unite ale Americii.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond în mod corect a constatat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii semnat la Bucureşti, la 10.09.2007, ratificat prin Legea 111/15.05.2008, termenul de prescripţie al răspunderii penale pentru faptele săvârşite de persoana extrădabilă nu s-a împlinit, iar infracţiunile astfel cum au fost descrise de autorităţile americane au corespondent în legislaţia românească.

Instanţa de control judiciar constată că prima instanţă, în mod corect a stabilit că Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea internaţională judiciară în materie penală constituie dreptul comun în materia extrădării, iar Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, constituie o normă specială, în raporturile dintre România şi S.U.A.

Prin urmare, instanţa de fond în mod legal a constatat faptul că dispoziţiile procesual penale constituie dreptul comun sub aspect procedural, concluzie ce se fundamentează pe examenul riguros asupra dispoziţiilor art. 5 cu referire la art. 4, art. 7 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Totodată, Înalta Curte constată că dispoziţiile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 302/2004 republicată nu contravin dispoziţiilor prevăzute de art. 2 alin. (4) din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii ratificat prin Legea nr. 111/2008, ci vin în completarea acestora.

Astfel, în mod legal şi temeinic motivat, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 2 alin. (4) teza finală din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti, la 10.09.2007, ratificat prin Legea nr. 111/15.05.2008, dacă legislaţia statului solicitat nu permite aplicarea unei pedepse pentru o infracţiune comisă în afara teritoriului sau în împrejurări similare, autoritatea executivă a statului solicitat, poate, acest fapt fiind la latitudinea ei, să procedeze la extrădare, dacă toate celelalte condiţii pentru extrădare sunt îndeplinite.

De asemenea, în mod legal instanţa de fond a apreciat întemeiată opoziţia la extrădare numai în ceea ce priveşte aspectul legat de faptul că persoana extrădabilă, era minor la data săvârşirii faptei cercetate, faptă care ar fi fost comisă în anul 2011, iar potrivit Noului C. pen., lege mai favorabilă, acestuia nu i s-ar putea aplica, potrivit legislaţiei române, o pedeapsă cu închisoarea.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 114 C. pen., faţă de minorul care, la data săvârşirii infracţiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate. Faţă de acesta se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri: dacă a mai săvârşit o infracţiune pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată sau a cărei executare a început înainte de comiterea infracţiunii pentru care este judecat sau atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă.

Prin urmare, chiar dacă infracţiunile menţionate în cererea de extrădare sunt sancţionate de legea ambelor părţi cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, în concret, persoanei solicitate nu i se poate aplica potrivit legislaţiei din România o pedeapsă cu închisoarea, ci numai o măsură educativă, în condiţiile art. 114 C. pen.

Având în vedere aspectele învederate, Înalta Curte nu poate reţine motivul invocat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în sensul că starea de minorat a persoanei extrădabile A. nu poate constitui motiv de refuz a cererii de extrădare.

În opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, starea de minorat de la momentul săvârşirii faptei coroborată cu dispoziţiile prevăzute de art. 26 raportat la art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, coroborate cu prevederile art. 5 şi art. 114 C. pen. român, este suficientă pentru a constitui un motiv opţional de refuz al extrădării, întrucât predarea persoanei extrădabile A. este susceptibilă să aibă consecinţe de o gravitate deosebită pentru aceasta, legislaţia naţională prevăzând doar posibilitatea aplicării unei măsuri educative, în timp ce legislaţia din Statele Unite ale Americii prevăd posibilitatea de a i se aplica o pedeapsă cu închisoarea de până la 4 ani.

Pentru considerentele expuse, apreciind că sentinţa penală atacată este legală şi temeinică, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privindu-l pe intimatul persoană extrădabilă A. împotriva Sentinţei penale nr. 205/F din data de 30 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei declarate de Ministerul Public rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privindu-l pe intimatul persoană extrădabilă A. împotriva Sentinţei penale nr. 205/F din data de 30 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei declarate de Ministerul Public rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 octombrie 2019.

Procesat de GGC - GV