Clarification of foreign criminal sentence execution: requirement to specify resulting penalty, component sentences, and time served for conditional release eligibility

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 54/P din data de 27 martie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. şi art. 599 alin. (5) C. proc. pen., a dispus, respingerea excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei la executare invocată de reprezentantul Ministerului Public şi respingerea, ca nefondată, a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 31.01.2019 sub nr. x/2019, condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat contopirea unor pedepse.

Din dispoziţia instanţei de judecată la dosarul cauzei au fost ataşate următoarele înscrisuri: cazierul judiciar, mandatul de executare nr. x/24.04.2018 şi Sentinţa penală nr. 82/P din 18.04.2018 emise de Curtea de Apel Constanţa.

La termenul din 21.02.2019, interpelat de instanţă, petentul condamnat a arătat că are o pedeapsă principală de 8 ani, 2 luni şi 20 zile din Italia, că a executat o parte din pedeapsă în Italia, iar Curtea de Apel Constanţa a emis un mandat de 3 ani şi 11 luni care este de fapt un rest de pedeapsă din pedeapsa principală. Acesta a învederat că, din acest motiv pedeapsa principală nu apare la Penitenciar, faptul că regimul de executare a fost stabilit în funcţie de această pedeapsă, precum şi termenul pentru a intra în Comisia de liberări condiţionate a fost calculat la fel, motiv pentru care apreciază că acest aspect contravine regulilor.

Faţă de aceste clarificări, având în vedere înscrisurile comunicate, Judecătoria Medgidia a calificat cererea ca fiind o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi a invocat din oficiu excepţia necompetentei materiale a Judecătoriei Medgidia.

Aşadar, prin Sentinţa penală nr. 394 din data de 21.02.2019, Judecătoria Medgidia a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de petentul condamnat A., în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

Astfel, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data de 15.03.2019 sub acelaşi număr.

La termenul de judecată din data de 20.03.2019, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii prezentei contestaţii la executare, motivând că, anterior, Curtea de Apel Constanţa a mai soluţionat o contestaţie la executare a petentului fundamentată pe dispoziţiile art. 598 lit. c) C. proc. pen. (hotărârea penală din 25.01.2019).

Soluţionând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 599, alin. (5) C. proc. pen., "Cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări."

S-a menţionat că, prin cererea din 03.01.2019 formulată în cauza nr. 3/36/2019 a Curţii de Apel Constanţa, contestatorul A. a solicitat verificarea situaţiei sale juridice din perspectiva dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi ale O.U.G. nr. 116/2013 raportat la art. 23 din Legea nr. 255/2013, vizând aplicarea legii penale mai favorabile, iar instanţa, atât la analizarea cererii cât şi la pronunţarea soluţiei, nu a procedat la recalificarea contestaţiei la executare din perspectiva naturii juridice a pretenţiilor formulate.

Văzând că în prezenta cauză contestaţia la executare are un alt temei de drept [art. 598, alin. (1), lit. c) C. proc. pen.], Curtea de apel a dispus respingerea excepţiei inadmisibilităţii.

Pe fondul contestaţiei la executare, instanţa a constatat din actele şi lucrările dosarului, că, prin Sentinţa penală nr. 82/P/18.04.2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare, a cărei lămurire se cere prin prezenta contestaţie la executare, instanţa a dispus, printre altele, următoarele:

"În baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 recunoaşte pe cale incidentală ordonanţa şi ordinul de executare nr. 113/2017 SIEP emis la data de 27.02.2017 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Torino prin care au fost cumulate pedepsele de: 1 an şi 10 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1576/09, nr. 6728/09 RG JEEP emisă în data de 27.07.2009 de către Tribunalul din Torino, secţia JEEP, irevocabilă în data de 02.10.2009; 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG Apel emisă în data de 03.11.2016 de către Curtea de Apel din Torino; pedeapsa de 10 luni şi 20 de zile închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 RG JEEP emisă în data de 07.06.2007 de către Tribunalul din Torino, secţia JEEP, irevocabilă din data de 26.09.2007.

Dispune executarea în România a pedepsei de 3 ani, 11 luni şi 13 zile închisoare, aplicată condamnatului A., prin Sentinţa penală nr. 1576/09, nr. 6728/09 RG JEEP emisă în data de 27.07.2009 de către Tribunalul din Torino, secţia JEEP, irevocabilă în data de 02.10.2009; Sentinţa penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG Apel emisă în data de 03.11.2016 de către Curtea de Apel din Torino; Sentinţa penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 RG JEEP emisă în data de 07.06.2007 de către Tribunalul din Torino, secţia JEEP, irevocabilă din data de 26.09.2007.

Deduce din pedeapsa aplicată condamnatului A. perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 23.03.2018 la zi.

Dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei de 3 ani, 11 luni şi 13 zile închisoare, aplicată condamnatului A., prin Sentinţa penală nr. 1576/09, nr. 6728/09 RG JEEP emisă în data de 27.07.2009 de către Tribunalul din Torino, secţia JEEP, irevocabilă în data de 02.10.2009; Sentinţa penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG Apel emisă în data de 03.11.2016 de către Curtea de Apel din Torino; Sentinţa penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 RG JEEP emisă în data de 07.06.2007 de către Tribunalul din Torino, secţia JEEP, irevocabilă din data de 26.09.2007.

În baza art. 103 alin. (5), (6), (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, menţine măsura arestării persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile."

S-a reţinut că, pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că "prin ordinul de executare nr. 113/2017 SIEP emis la data de 27.02.2017 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Torino au fost cumulate pedepsele de: 1 an şi 10 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1576/09, nr. 6728/09 RG JEEP emisă în data de 27.07.2009 de către Tribunalul din Torino, secţia JEEP, irevocabilă în data de 02.10.2009; 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG Apel emisă în data de 03.11.2016 de către Curtea de Apel din Torino; pedeapsa de 10 luni şi 20 de zile închisoare, aplicata prin Sentinţa penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 RG JEEP emisă în data de 07.06.2007 de către Tribunalul din Torino, secţia JEEP, irevocabilă din data de 26.09.2007."

Văzând dispoziţia de executare pe teritoriul României a pedepsei (cumulate) de 3 ani, 11 luni şi 13 zile închisoare aplicată condamnatului A. prin Sentinţa penală nr. 1576/09, nr. 6728/09 RG JEEP emisă în data de 27.07.2009 de către Tribunalul din Torino, secţia JEEP, irevocabilă în data de 02.10.2009, Sentinţa penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG Apel emisă în data de 03.11.2016 de către Curtea de Apel din Torino şi prin Sentinţa penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 RG JEEP emisă în data de 07.06.2007 de către Tribunalul din Torino, secţia JEEP, irevocabilă din data de 26.09.2007, cuprinsă în Sentinţa penală nr. 82/P/18.04.2018 a Curţii de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare, şi raportând această dispoziţie la cele învederate de petentul condamnat în susţinerea prezentei contestaţii la executare - şi anume că pedeapsa rezultantă la care se referă ordinul de executare nr. 113/2017 SIEP emis la data de 27.02.2017 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Torino şi care trebuia recunoscută de autorităţile judiciare române este de 8 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare din care au fost deduse perioadele executate în baza sentinţelor contopite prin acest ordin şi, astfel, au rămas de executat 3 ani, 11 luni şi 13 zile închisoare, denumit de contestator rest - Curtea de Apel Constanţa a constatat că petentul, pe calea prezentei contestaţii la executare, deşi formal pretinde lămurirea Sentinţei penale nr. 82/P/18.04.2018 a Curţii de Apel Constanţa, cere în esenţă reformarea hotărârii judecătoreşti.

Or, s-a apreciat că o asemenea operaţiune juridică nu este posibil a fi întreprinsă în afara căilor legale de atac, cu atât mai puţin cu cât hotărârea judecătorească în discuţie este definitivă, beneficiind pe această cale de autoritate de lucru judecat şi fiind prezumată astfel că reflectă adevărul juridic.

Prin urmare, instanţa a respins, ca nefondată contestaţia la executare formulată de condamnatul A.

Prin Decizia penală nr. 332 din 21 iunie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 54/P/2019 din 27 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Constanţa.

Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 54/P/2019 din 27 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, contestată în cauză, s-a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul A., apreciindu-se că, solicitarea contestatorului tinde la reformarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus recunoaşterea şi executarea pedepsei în România de către persoana condamnată, dispuse prin Sentinţa penală nr. 82/P/18.04.2018 a Curţii de Apel Constanţa pronunţată în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare, îndreptată prin încheierea de şedinţă din data de 29.06.2018 a Curţii de Apel Constanţa.

Din conţinutul dispozitivului acestei sentinţei penale, a rezultat faptul că instanţa a dispus recunoaşterea pe cale incidentală a ordonanţei şi ordinului de executare nr. 113/2017 SIEP emis la data de 27.02.2017 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Torino, prin care au fost cumulate pedepsele aplicate condamnatului A., dispunând executarea în România numai a restului de pedeapsă de 3 ani, 11 luni şi 13 zile închisoare, fără a preciza în vreun fel cuantumul pedepsei rezultante aplicate persoanei condamnate şi din care a rămas de executat acest rest.

Înalta Curte a constatat că, din examinarea actelor aflate la Dosarul cauzei nr. x/2018 al Curţii de Apel Constanţa în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 82/P/18.04.2018, A. a fost condamnat prin mai multe hotărâri judecătoreşti, din pedepsele stabilite, acesta executând deja anumite perioade.

De asemenea, Înalta Curte a constatat, contrar considerentelor sentinţei penale atacate, că, în fapt, contestatorul condamnat a invocat lipsa din sentinţa penală definitivă anterior menţionată, în executarea căreia se află în prezent, a cuantumului pedepsei rezultante, în cuprinsul hotărârii fiind menţionat numai restul de pedeapsă de 3 ani, 11 luni şi 3 zile închisoare.

În aceste condiţii, Înalta Curte a apreciat că este necesară analizarea cererii contestatorului prin prisma dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., impunându-se, aşadar, lămurirea hotărârilor judecătoreşti ce au făcut obiectul recunoaşterii, cu menţionarea clară atât a pedepsei rezultante, cât şi a pedepselor componente, precum şi a perioadelor executate. Precizările sunt considerate a fi necesare pentru clarificarea situaţiei juridice a condamnatului A. sub aspectul cuantumului concret al pedepsei ce urmează a fi executată în România, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta sub aspectul executării. Astfel, în lipsa unei astfel de lămuriri, dispozitivul Sentinţei penale nr. 82/P/18.04.2018 va fi clar în privinţa cuantumului pedepsei în raport de care se calculează durata pedepsei ce trebuie avută în vedere pentru liberarea condiţionată, chestiune ce nu poate fi remediată decât în această modalitate.

Prin urmare, instanţa de control judiciar a constatat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, întrucât Curtea de Apel Constanţa nu a analizat motivele expuse prin cererea condamnatului, ci a apreciat că acesta nu poate formula contestaţie la executare, impunându-se însă, faţă de cele reţinute anterior, analizarea cererii deduse judecăţii prin prisma prevederilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.

Prin aceasta, contrar susţinerii din hotărârea atacată, nu se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti a cărei lămurire se solicită, ci se clarifică, în acord cu dispoziţiile art. 99 alin. (3) [fost art. 98 alin. (3)] din Legea nr. 302/2004, republicată, care este hotărârea judecătorească ce face obiectul recunoaşterii şi pedeapsa aplicată prin aceasta, inclusiv perioada deja executată.

Totodată, Înalta Curte a notat că dezideratul lămuririi cauzei sub toate aspectele constituie o componentă obligatorie a dreptului la un proces echitabil al părţii, garantat prin prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a cărei încălcare impune cu necesitate reluarea judecăţii, în condiţii de echitabilitate, în faţa aceleiaşi instanţe, în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicţie în materie penală, prevăzut în art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin Sentinţa penală nr. 130/P din data de 03 septembrie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a admis contestaţia la executare formulată de contestatorul A., deţinut în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. Constanţa.

În baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. a lămurit dispozitivul Sentinţei penale nr. 82/P/18.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2018, îndreptată prin încheierea de şedinţă din data de 29.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2018, în sensul că pedeapsa de 3 ani, 11 luni şi 13 zile închisoare ce se execută de contestatorul A. în România constituie un rest din pedeapsa rezultantă de 8 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare, stabilită prin măsura de executare a pedepselor concurente şi ordinul de executare nr. 113/2017 S.I.E.P. emis la data de 27.02.2017 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Torino - Italia, prin care au fost cumulate pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1576/09, nr. 6728/R.G. din data de 27.07.2009 pronunţată de Tribunalul Torino; pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG din data de 03.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Torino; pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 R.G. din data de 07.06.2007 pronunţată de Tribunalul Torino; pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 304/05, nr. 4397/04 R.G. din data de 12.04.2005 pronunţată de Tribunalul Rimini, definitivă la data de 27.05.2005; pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 5289/2008 R.G. din data de 17.06.2008 pronunţată de Tribunalul Torino (confirmată prin sentinţa din data de 20.01.2009 a Curţii de Apel Torino şi definitivă la data de 10.07.2009).

De asemenea, instanţa a constatat că persoana condamnată A. a executat pe teritoriul Italiei, din pedeapsa rezultantă de 8 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare, o perioadă de 3 ani, 4 luni şi 28 zile închisoare, iar o perioadă de 10 luni şi 9 zile închisoare a fost graţiată, conform Legii nr. 241/31.07.2006 din Italia, rămânând un rest de pedeapsă de executat de 3 ani, 11 luni şi 13 zile.

A dispus efectuarea menţiunilor privind lămurirea Sentinţei penale nr. 82/P/18.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2018, îndreptată prin încheierea de şedinţă din data de 29.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2018, pe mandatul de executare a pedepsei nr. 79/P/24.04.2018 emis de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Constanţa, având în vedere soluţia instanţei de control judiciar, a constatat că a devenit obligatorie lămurirea Sentinţei penale nr. 82/P/18.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2018, pentru a se indica în mod explicit pedeapsa rezultantă ce i-a fost aplicată condamnatului de autorităţile judiciare italiene, pedepsele componente ce au condus la stabilirea pedepsei rezultante, precum şi perioadele executate de condamnat din pedeapsa rezultantă, pe teritoriul Italiei.

Prin urmare, instanţa a reţinut că, în conţinutul Sentinţei penale nr. 82/P/18.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2018, îndreptată prin încheierea de şedinţă din data de 29.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2018, s-a recunoscut pe cale incidentală măsura de executare a pedepselor concurente şi ordinul de executare nr. 113/2017 S.I.E.P. emis la data de 27.02.2017 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Torino - Italia şi s-a dispus ca restul de pedeapsă de 3 ani, 11 luni şi 13 zile închisoare, aplicată condamnatului A., să se execute pe teritoriul României.

Deşi hotărârea de recunoaştere vizează un rest de pedeapsă de 3 ani, 11 luni şi 13 zile închisoare, astfel cum rezultă în mod explicit din măsura de executare a pedepselor concurente şi ordinul de executare nr. 113/2017 S.I.E.P. emis la data de 27.02.2017 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Torino - Italia, instanţa nu a indicat şi pedeapsa rezultantă din care provine acest rest de pedeapsă ce trebuie executat în România, dar nici perioada din pedeapsa rezultantă iniţială ce a fost executată pe teritoriul Italiei, aspecte ce influenţează situaţia juridică a condamnatului din diverse perspective, cum ar fi determinarea fracţiei de pedeapsă ce ar trebui executată pentru a dobândi vocaţie la liberarea condiţionată, regimul de executare a pedepsei, stabilirea primului termen al recidivei, în cazul comiterii ulterior a unei noi infracţiuni, determinarea termenului de reabilitare.

Toate aceste elemente cu influenţă asupra situaţiei juridice a condamnatului justifică lămurirea Sentinţei penale nr. 82/P/18.04.2018 a Curţii de Apel Constanţa, pentru a se indica în mod explicit pedeapsa rezultantă din care provine restul de pedeapsă de 3 ani, 11 luni şi 13 zile închisoare, pedepsele componente ce au determinat stabilirea pedepsei rezultante, precum şi perioada executată din pedeapsă pe teritoriul Italiei.

Din conţinutul măsurii de executare a pedepselor concurente şi ordinul de executare nr. 113/2017 S.I.E.P. emis la data de 27.02.2017 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Torino - Italia, ce a făcut obiectul recunoaşterii pe cale incidentală, rezultă că prin acest act judiciar au fost cumulate aritmetic pedepsele aplicate condamnatului A. prin mai multe hotărâri, unele dintre acestea făcând obiectul unor cumulări anterioare, după cum urmează:

- cumularea din 15.10.2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Torino ce includea Sentinţa penală nr. 304/05, nr. 4397/04 R.G. din data de 12.04.2005 pronunţată de Tribunalul Rimini, definitivă la data de 27.05.2005, prin care a fost aplicată pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare, Sentinţa penală nr. 1576/09, nr. 6728/R.G. din data de 27.07.2009 pronunţată de Tribunalul Torino prin care a fost aplicată pedeapsa de 1 ani şi 10 luni închisoare, definitivă la data de 02.10.2009 (Dosarul nr. x/2019), precum şi cumularea din 15.10.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Torino;

- cumularea din 15.10.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Torino ce includea Sentinţa penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 R.G. din data de 07.06.2007 pronunţată de Tribunalul Torino, definitivă la 26.09.2007, prin care a fost aplicată pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare (Dosarul nr. x/2019); Sentinţa penală nr. 5289/2008 R.G. din data de 17.06.2008 pronunţată de Tribunalul Torino (confirmată prin sentinţa din data de 20.01.2009 a Curţii de Apel Torino şi definitivă la data de 10.07.2009) prin care a fost aplicată pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare;

- Sentinţa penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG din data de 03.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Torino, definitivă la data de 20.12.2016, prin care a fost aplicată pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

Prin măsura de executare a pedepselor concurente şi ordinul de executare nr. 113/2017 S.I.E.P. emis la data de 27.02.2017 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Torino - Italia a fost stabilită pedeapsa principală de 8 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare, rezultată din cumulul aritmetic al celor cinci pedepse menţionate anterior; s-au dedus perioadele de încarcerare deja executate de 3 ani, 4 luni şi 28 zile închisoare; s-a mai dedus beneficiul graţierii, conform Legii nr. 241/31.07.2006 din Italia, pentru o perioadă de 10 luni şi 9 zile închisoare; s-a constatat că pedeapsa rămasă de executat este de 3 ani, 11 luni şi 13 zile închisoare.

Toate aceste menţiuni se regăsesc în măsura de executare a pedepselor concurente şi ordinul de executare nr. 113/2017 S.I.E.P. emis la data de 27.02.2017 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Torino - Italia, ce a fost recunoscut pe cale incidentală.

Deşi în Sentinţa penală nr. 82/P/18.04.2018 a Curţii de Apel Constanţa sunt indicate doar trei pedepse, respectiv 1 an şi 10 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1576/09, nr. 6728/R.G. din data de 27.07.2009 pronunţată de Tribunalul Torino; 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG din data de 03.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Torino; pedeapsa de 10 luni şi 20 de zile închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 R.G. din data de 07.06.2007 pronunţată de Tribunalul Torino, iar nu toate cele cinci hotărâri de condamnare, în condiţiile în care a fost recunoscută pe cale incidentală măsura de executare a pedepselor concurente şi ordinul de executare nr. 113/2017 S.I.E.P. emis la data de 27.02.2017 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Torino - Italia, care includea şi Sentinţa penală nr. 5289/2008 R.G. din data de 17.06.2008 pronunţată de Tribunalul Torino (confirmată prin sentinţa din data de 20.01.2009 a Curţii de Apel Torino şi definitivă la data de 10.07.2009) prin care a fost aplicată pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, precum şi Sentinţa penală nr. 304/05, nr. 4397/04 R.G. din data de 12.04.2005 pronunţată de Tribunalul Rimini, definitivă la data de 27.05.2005, prin care a fost aplicată pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare, se impune ca în prezenta hotărâre să fie indicate toate hotărârile de condamnare prin care au fost aplicate pedepse cu închisoarea, ce au condus la pedeapsa rezultantă de 8 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare.

Pedeapsa rezultantă a fost stabilită pe baza cumulului aritmetic al celor cinci pedepse cuprinse în măsura de executare a pedepselor concurente şi ordinul de executare nr. 113/2017 S.I.E.P. emis la data de 27.02.2017 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Torino - Italia, astfel că, în lipsa unei referiri la toate cele cinci pedepse, nu ar mai rezulta restul de pedeapsă de 3 ani, 4 luni şi 28 zile închisoare, ce s-a dispus a fi executat în România, aşa încât lămurirea Sentinţei penale nr. 82/P/18.04.2018 a Curţii de Apel Constanţa trebuie să cuprindă toate pedepsele şi hotărârile de condamnare, numai în această modalitate înţelegându-se procedeul juridic prin care a fost determinat restul de pedeapsă de 3 ani, 11 luni şi 13 zile, cu consecinţa unei corecte executări a hotărârii de recunoaştere pe teritoriul României.

Împotriva Sentinţei penale nr. 130/P/2019 din 03 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a formulat contestaţie condamnatul A., fără a motiva în scris calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19.09.2019, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 11.10.2019.

În ceea ce priveşte motivele contestaţiei, la interpelarea instanţei de control, contestatorul a învederat că este nemulţumit de soluţia pronunţată, deoarece nu a fost modificat mandatul de executare a pedepsei în conformitate cu lămurirea dată prin aceasta, astfel încât, în acest moment, nu poate beneficia de liberare condiţionată.

Examinând contestaţia formulată de condamnatul A., prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prima instanţă a admis contestaţia la executare şi a lămurit dispozitivul Sentinţei penale nr. 82/P din data de 18 aprilie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Procedând la confruntarea menţiunilor din dispozitivul sentinţei atacate cu actele judiciare înaintate de autorităţile italiene, respectiv hotărârile judecătoreşti prin care s-a dispus condamnarea numitului A., precum şi ordinul de executare nr. 113/2017 S.I.E.P. emis la 27.02.2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Torino - Italia prin care a fost stabilită pedeapsa rezultantă, Înalta Curte constată că prima instanţă a clarificat corespunzător situaţia juridică a condamnatului.

De altfel, contestatorul a arătat că nu formulează critici cu privire la modalitatea în care s-a procedat la lămurirea dispozitivului din Sentinţa penală nr. 130/P din data de 03 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, ci este nemulţumit de faptul că hotărârea atacată nu se reflectă în mandatul de executare a pedepsei închisorii.

Această rectificare nu poate face obiectul prezentei contestaţii fiind o chestiune ce vizează punerea în executare a hotărârii prin care s-a admis lămurirea, punere în executare care presupune rămânerea definitivă a hotărârii atacate, potrivit art. 599 alin. (4) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a respinge ca nefondată contestaţia declarată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 130/P din data de 03 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată A., în sumă de 313 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 130/P din data de 03 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată A., în sumă de 313 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 octombrie 2019.

Procesat de GGC - GV