Recognizing foreign criminal judgments and enforcing concurrent penalties: admissibility of execution objections challenging statutory deduction periods

Asupra cauzei penale,

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 237/PI din data de 13 august 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Arad.

În acest sens, a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 107/A din 1 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2019, astfel cum a rămas definitivă prin decizia nr. 137/A din 16 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind cererea de recunoaştere a hotărârilor judecătoreşti străine vizând persoana condamnată A., formulată de autorităţile judiciare din Italia.

În temeiul art. 155 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoaşterea Hotărârii penale nr. 2340/15 pronunţată de Curtea de Apel din Torino, secţia IV Penală la data de 13 aprilie 2016 şi rămasă definitivă la data de 31 mai 2016, prin care inculpatul A., a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de participare la o asociaţie criminală prevăzută de art. 416 alin. (2) din C. pen. italian, faptă incriminată de legea penală română prin art. 367 din C. pen.

În temeiul art. 155 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoaşterea Hotărârii penale nr. 607/2012 pronunţată de Curtea de Apel din Torino, secţia I Penală la data de 13 februarie 2012 şi rămasă definitivă la data de 29 septembrie 2016, prin care inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani şi 11 luni închisoare pentru comiterea infracţiunilor de furt calificat în formă continuată şi participare la o asociaţie criminală prevăzute de art. 110, 624 şi 625 alin. (2) şi (5), art. 81, 61 alin. (2), (11)0 şi 648, art. 56, 110, 624 şi 625 alin. (2), art. 81, 61 alin. (2), (11)0 şi 648, art. 110, 624 şi 625 alin. (2) din C. pen. italian, fapte incriminate de legea penală română prin art. 228 alin. (1), (22)9 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 5 ani, 9 luni şi 23 de zile aplicate condamnatului A. prin Măsura de execuţie pedepse concurente nr. 675/2016 SIEP emisă la data de 07 decembrie 2016 de către Procuratura Generală a Republicii din Torino.

În temeiul art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa de 5 ani, 9 luni şi 23 zile închisoare aplicată persoanei condamnate, următoarele perioade deja executate: 25 ianuarie 2005 - 24 iulie 2005, 7 ianuarie 2015 - 10 iulie 2015 şi 13 ianuarie 2019 - 26 februarie 2019.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, instanţa a constatat următoarele:

Prin Sesizarea nr. 890/II/5/2019 din data de 26 februarie 2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2019 la data de 26 februarie 2019, s-a solicitat admiterea cererii autorităţilor judiciare din Republica Italia privind recunoaşterea Sentinţelor penale nr. 2340/15 a Curţii de Apel Torino, secţia IV Penală, pronunţată la data de 13 aprilie 2016, definitivă la data de 31 mai 2016 şi nr. 607/12 a Curţii de Apel Torino, secţia I Penală, pronunţată la data de 13 februarie 2012, definitivă la data de 29 septembrie 2016 şi executarea în România a pedepsei rezultante de 5 ani, 9 luni şi 23 de zile de închisoare, aplicată prin măsura de execuţie de pedepse concurente împotriva unui condamnat în stare de libertate şi ordin de execuţie nr. 675/2016 SIEP, emisă la data de 7 decembrie 2016 de către Procuratura Generală a Republicii Torino, numitului A., aflat pe teritoriul României.

Prin Adresa nr. x din 21 februarie 2019, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în data de 25 februarie 2019, Direcţia de Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiţiei, în baza art. 10 alin. (1) şi art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare, a înaintat adresa nr. MA 146-2017/FM-MAR a Ministerului Justiţiei din Republica Italia, din data de 31 ianuarie 2019, împreună cu certificatele emise de autorităţile judiciare italiene la data de 14 ianuarie 2019 (2 certificate), în baza art. 4 din Decizia Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană; sentinţele de condamnare la care fac referire cele 2 certificate; notificarea persoanei condamnate (în limba statului solicitant); măsura de execuţie de pedepse concurente împotriva unui condamnat în stare de libertate şi ordin de execuţie nr. 675/2016 SIEP, emisă la data de 7 decembrie 2016 de către Procuratura Generală a Republicii Torino; corespondenţa emisă de autorităţile italiene la data de 11 februarie 2019, respectiv Adresa nr. x a Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Torino.

Instanţa română care a recunoscut hotărârile a reţinut că potrivit certificatului emis de autorităţile italiene cu privire la Sentinţa penală nr. 2340/15 a Curţii de Apel din Torino, secţia IV Penală, pronunţată la data de 13 aprilie 2016, definitivă la data de 31 mai 2016, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de participare la o organizaţie criminală (1 faptă), conform C. pen. italian.

De asemenea, a reţinut că potrivit certificatului emis de autorităţile italiene cu privire la sentinţa penală nr. 607/2012 a Curţii de Apel din Torino, secţia I Penală, pronunţată la data de 13 februarie 2012, definitivă la data de 29 septembrie 2016, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani şi 11 luni închisoare, pentru comiterea mai multor infracţiuni de furt calificat şi participare la un grup infracţional organizat (5 fapte), conform C. pen. italian.

Din cuprinsul celor două certificate şi a măsurii de execuţie a pedepselor concurente nr. 675/2016 SIEP (specificată şi în cuprinsul certificatelor), emisă la data de 7 decembrie 2016 de către Procuratura Generală a Republicii Torino, s-a constatat că numitul A. urmează să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani, 9 luni şi 23 de zile de închisoare. Totodată, prin adresa nr. x a Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Torino, din data de 11 februarie 2019, autorităţile judiciare italiene au comunicat că ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 675/2016 SIEP, emisă la data de 7 decembrie 2016, cuprinde şi alte condamnări a căror recunoaştere nu a fost solicitată, întrucât acestea nu mai trebuie executate în urma aplicării amnistiei prevăzute în Republica Italia de Legea nr. 241/2006, precum şi faptul că, în ambele certificate, la lit. i), au fost indicate pedepsele aplicate, fie în ce priveşte sentinţa la care se face referire, fie pedeapsa rezultantă din cumulul condamnărilor pentru fiecare sentinţă în parte, fiind specificate şi perioadele deja executate.

Astfel, conform ordonanţei de executare a pedepselor concurente nr. 675/2016 SIEP, emisă la data de 7 decembrie 2016, precum şi a celor două certificate, din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 2340/15 a Curţii de Apel din Torino, secţia IV Penală, pronunţată la data de 13 aprilie 2016, definitivă la data de 31 mai 2016, persoana condamnată nu a executat nicio zi de detenţie, iar din pedeapsa de 5 ani şi 11 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 607/2012 a Curţii de Apel din Torino, secţia I penală, pronunţată la data de 13 februarie 2012, definitivă la data de 29 septembrie 2016, acesteia i-au fost deja deduse o perioadă de 1 an şi 4 zile de închisoare (constituită din diverse perioade de executare a pedepsei), precum şi o perioadă de 1 an, 1 lună şi 4 zile de închisoare, pentru amnistie, urmând ca aceasta să mai execute o pedeapsă cumulată de 5 ani, 9 luni şi 23 de zile de închisoare.

Curtea a observat că prin contestaţia la executare deduse judecăţii, persoana condamnată a solicitat deducerea din pedeapsa cumulată de 5 ani, 9 luni şi 23 de zile, a 963 de zile pe care susţine că le-a executat în Italia. Solicitarea condamnatului s-a bazat pe Adresa Ministerului Justiţiei nr. 10058 din 21 februarie 2019 adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin care a fost transmisă documentaţia necesară recunoaşterii hotărârilor penale străine, în care se menţiona că din informaţiile Ministerului Justiţiei, persoana condamnată ar fi executat 963 de zile de închisoare, până la data de 4 iulie 2016.

Cu toate acestea, din analiza celor două certificate susmenţionate emise că către autorităţile italiene în baza art. 4 din Decizia Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, Curtea a observat că din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 2340/15 a Curţii de Apel din Torino, secţia IV penală, pronunţată la data de 13 aprilie 2016, definitivă la data de 31 mai 2016, persoana condamnată nu a executat nicio zi de detenţie, iar din pedeapsa de 5 ani şi 11 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 607/2012 a Curţii de Apel din Torino, secţia I penală, pronunţată la data de 13 februarie 2012, definitivă la data de 29 septembrie 2016, acesteia i-au fost deja deduse o perioadă de 1 an şi 4 zile de închisoare (369 de zile prin însumarea perioadelor de executare a pedepsei între 25 ianuarie 2005 - 24 iulie 2005, 7 ianuarie 2015 - 10 aprilie 2015), precum şi o perioadă de 1 an, 1 lună şi 3 zile de închisoare, pentru amnistie .

S-a menţionat că, din cuprinsul certificatelor emise de autorităţile judiciare italiene în vederea recunoaşterii hotărârilor de condamnare, nu rezultă că ar trebui dedusă o perioadă de 963 de zile din pedeapsă, ci din cuprinsul certificatului emis de autorităţile italiene cu privire la Sentinţa penală nr. 607/2012 a Curţii de Apel din Torino, secţia I Penală, pronunţată la data de 13 februarie 2012, definitivă la data de 29 septembrie 2016, rezultă că i s-a dedus 369 de zile executate din pedeapsă, precum şi o perioadă de 1 an, 1 lună şi 3 zile de închisoare, pentru amnistie .

Mai mult, cele două pedepse indicate mai sus, respectiv 2 ani închisoare şi 5 ani şi 11 luni închisoare, au fost cumulate, conform Măsurii de execuţie pedepse concurente nr. 675/2016 SIEP emisă la data de 7 decembrie 2016 de către Procuratura Generală a Republicii din Torino, cu alte pedepse ce i-au fost aplicate condamnatului prin s.p. nr. 4673/2001 din data de 14 martie 2001 a Tribunalului din Torino - 4 luni închisoare şi 103 euro amendă, Sentinţa penală nr. 384/2004 din data de 21 iunie 2004 a Tribunalului din Ivrea - 1 an şi 8 luni închisoare şi 400 euro amendă şi Sentinţa penală nr. 2751/2006 din data de 22 mai 2006 a Tribunalului din Torino - 1 an închisoare şi 500 euro amendă, rezultând o pedeapsă de 10 ani şi 11 luni închisoare .

Din pedeapsa de 10 ani şi 11 luni închisoare s-a solicitat autorităţilor române recunoaşterea şi executarea în România a unui rest de pedeapsă de 5 ani, 9 luni şi 23 zile închisoare, condamnatul beneficiind de amnistia unei perioade de 3 ani închisoare şi având deja executată o perioadă de 2 ani, o lună şi 7 zile închisoare.

Instanţa care a recunoscut cele două sentinţe de condamnare pronunţate de instanţele italiene, este ţinută de obiectul cererii formulate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Torino, autorităţile italiene solicitând expres executarea în România a pedepsei rezultante aşa cum rezultă din Măsura de execuţie pedepse concurente nr. 675/2016 SIEP emisă la data de 7 decembrie 2016 de către Procuratura Generală a Republicii din Torino, iar pe calea contestaţiei la executare nu se pot deduce perioade care nu apar a fi executate potrivit documentelor emise de autorităţile judiciare italiene.

Împotriva penale nr. 237/PI din data de 13 august 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală contestatorul A. a formulat contestaţie.

Examinând sentinţa atacată, Înalta Curte apreciază contestaţia ca fiind nefondată.

Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestaţie la executare nu se pot invoca aspecte ce ţin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

În cauză, contestatorul A. a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 598 C. proc. pen., solicitând ca prin intermediul acestui mijloc procesual, să se deducă din pedeapsa aplicată perioada de 986 zile pe care a executat-o în Italia.

Înalta Curte reţine că prin Sentinţa penală nr. 107/A din 1 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2019 s-a dispus recunoaşterea Hotărârii penale nr. 2340 din 15 pronunţată de Curtea de Apel din Torino, secţia IV Penală la data de 13 aprilie 2016 şi rămasă definitivă la data de 31 mai 2016 şi a Hotărârii penale nr. 607/2012 pronunţată de Curtea de Apel din Torino, secţia I penală la data de 13 februarie 2012 şi rămasă definitivă la data de 29 septembrie 2016.

Din analiza actelor aflate la dosarul cauzei, respectiv din cuprinsul celor două certificate, potrivit măsurii de execuţie a pedepselor concurente nr. 675/2016 SIEP emisă la data de 7 decembrie 2016 de către Procuratura Generală a Republicii Torino rezultă că persoana condamnată A. trebuie să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani, 9 luni şi 23 de zile de închisoare.

Totodată, Înalta Curte reţine că prin Sentinţa penală nr. 107/A din 1 aprilie 2019, Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a dedus din pedeapsa de 5 ani, 9 luni şi 23 zile închisoare aplicată persoanei condamnate, următoarele perioade deja executate: 25 ianuarie 2005 - 24 iulie 2005, 7 ianuarie 2015 - 10 iulie 2015 şi 13 ianuarie 2019 - 26 februarie 2019.

În acelaşi timp, în mod corect a reţinut prima instanţă că potrivit certificatelor emise că către autorităţile italiene în baza art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, persoanei condamnate i-au fost deja deduse o perioadă de 1 an şi 4 zile de închisoare (369 de zile prin însumarea perioadelor de executare a pedepsei între 25 ianuarie 2005 - 24 iulie 2005, 7 ianuarie 2015 - 10 aprilie 2015), precum şi o perioadă de 1 an, 1 lună şi 3 zile de închisoare, pentru amnistie .

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 237/PI din data de 13 august 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 237/PI din data de 13 august 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 octombrie 2019.

Procesat de GGC - LM