Defendant’s challenge to Criminal Procedure Code provisions deemed irrelevant to appeal; referral refused and costs imposed.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 23 septembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2011, au fost respinse cererile de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 406 din C. proc. pen., art. 432 din C. proc. pen. şi a C. proc. pen.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Cluj a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 406 din C. proc. pen., Curtea de Apel Cluj a constatat că excepţia nu are legătură cu soluţionarea fondului prezentei cauze.

Referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 432 din C. proc. pen., instanţa de apel a respins această cerere întrucât nu are legătură cu fondul cauzei, deoarece situaţia reglementată în C. proc. pen. este diferită de cauza concretă dedusă judecăţii, iar în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a C. proc. pen. în ansamblu, instanţa a respins-o având în vedere că inculpatul apelant nu a învederat care din dispoziţiile C. proc. pen. în cauza concretă dedusă judecăţii au fost încălcate şi în ce modalitate.

Împotriva Încheierii din data de 23 septembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2011, a formulat recurs inculpatul A.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul a menţionat că declară calea de atac împotriva soluţiei de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 406 din C. proc. pen. şi a dispoziţiilor C. proc. pen. în ansamblu, fiind anexate copii ale cererilor înregistrate pe rolul Curţii de Apel Cluj la data de 9 septembrie 2019, prin care s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 432 din C. proc. pen. şi a dispoziţiilor C. proc. pen., în ansamblu.

La momentul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A. a solicitat admiterea recursului, susţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea instanţei de contencios constituţional, atât cu referire la dispoziţiile art. 406 şi 432 din C. proc. pen., cât şi cu referire la dispoziţiile C. proc. pen. în ansamblu.

S-a menţionat că dispoziţiile legale invocate au legătură cu soluţionarea cauzei, având în vedere că, în ceea ce-l priveşte pe recurent, există mai multe sentinţe penale contradictorii. S-a precizat că, în prezent, se află pe rolul instanţei de judecată apelul formulat împotriva Sentinţei penale nr. 61/2011 a Tribunalului Bistriţa Năsăud. S-a susţinut că a existat o contestaţie în anulare, care, în opinia recurentului, nu a fost judecată în mod echitabil. În acest sens, s-a arătat că inculpatul a fost mai întâi condamnat la o pedeapsă cu executare, după aceea pedeapsa a fost suspendată, iar ulterior hotărârea a fost anulată.

Examinând încheierea atacată, Înalta Curte constată următoarele:

Pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, din perspectiva dispoziţiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, aceasta este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerinţe stipulate expres de textul legislativ:

a. excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

b. excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

c. excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. O asemenea condiţie este consecinţa caracterului general obligatoriu şi al efectelor erga omnes al deciziilor Curţii Constituţionale;

d. excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul;

e. acesteia.

În analiza condiţiilor enumerate anterior, instanţa constată că excepţia a fost invocată de inculpatul A. într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj (Dosarul nr. x/2011), iar aceasta vizează neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 406 din C. proc. pen., art. 432 din C. proc. pen. şi a C. proc. pen., fără ca acestea să fi fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, aceasta trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces.

Prioritar examinării în concret a acestei condiţii, se impun anumite consideraţii generale asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Aceasta constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condiţiile legii, analiza conformităţii anumitor dispoziţii legale cu Constituţia României.

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie, competenţa de a hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, revine Curţii Constituţionale. Sesizarea Curţii Constituţionale nu se face direct, deoarece prin Legea nr. 47/1992 se stabileşte un veritabil filtru, în virtutea căruia instanţa efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, în funcţie de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanţei în faţa căreia se invocă excepţia posibilitatea de a controla constituţionalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate.

Judecătorul cauzei nu are atribuţii de jurisdicţie constituţională, aşa încât verificarea condiţiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia. Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată.

Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei. În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Pe baza acestor consideraţii teoretice, în speţă, se constată că, prin excepţia de neconstituţionalitate formulată, recurentul a apreciat că dispoziţiile art. 406 din C. proc. pen., art. 432 din C. proc. pen. şi ale C. proc. pen. sunt neconstituţionale întrucât contravin prevederilor art. 1 alin. (4), alin. (5), art. 11, art. 20, art. 21 alin. (3), art. 61 alin. (1), art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (2), art. 148 alin. (2), alin. (4) din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 406 din C. proc. pen., art. 432 din C. proc. pen. şi ale C. proc. pen. are ca obiect apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Bistriţa Năsăud şi de către inculpaţii A., B., C., D., E. şi F. împotriva Sentinţei penale nr. 61/F din 31 mai 2018 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţată în Dosarul nr. x/2011.

Prin Sentinţa penală nr. 61/F din 31 mai 2018 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţată în Dosarul nr. x/2011 s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi 5 C. pen. din 1969 şi înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi 5 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, toate cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Dispoziţiile art. 406 din C. proc. pen. reglementează redactarea şi semnarea hotărârilor:

"(1) Hotărârea se redactează în cel mult 30 de zile de la pronunţare.

(2) Hotărârea se redactează de unul dintre judecătorii care au participat la soluţionarea cauzei, în cel mult 30 de zile de la pronunţare, şi se semnează de toţi membrii completului şi de grefier.

(3) Dispozitivul hotărârii trebuie să fie conform cu minuta.

(4) În caz de împiedicare a vreunuia dintre membrii completului de judecată de a semna, hotărârea se semnează în locul acestuia de preşedintele completului. Dacă şi preşedintele completului este împiedicat a semna, hotărârea se semnează de preşedintele instanţei. Când împiedicarea îl priveşte pe grefier, hotărârea se semnează de grefierul-şef. În toate cazurile se face menţiune pe hotărâre despre cauza care a determinat împiedicarea."

Prevederile art. 432 din C. proc. pen. reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare:

"(1) La termenul fixat pentru judecarea contestaţiei în anulare, instanţa, ascultând părţile şi concluziile procurorului, dacă găseşte contestaţia întemeiată, desfiinţează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere şi procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desfiinţare.

(2) În cazul în care prin contestaţia în anulare se invocă autoritatea de lucru judecat, judecarea contestaţiei se face cu citarea părţilor interesate în cauza în care s-a pronunţat ultima hotărâre. Instanţa, ascultând părţile şi concluziile procurorului, dacă găseşte contestaţia întemeiată, desfiinţează prin decizie sau, după caz, prin sentinţă ultima hotărâre sau acea parte din ultima hotărâre cu privire la care există autoritate de lucru judecat.

(3) Judecarea contestaţiei în anulare nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere.

(4) Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă."

Înalta Curte constată că prevederile criticate din perspectiva neconformităţii cu legea fundamentală (art. 406 şi art. 432 din C. proc. pen.) nu au o înrâurire asupra soluţionării prezentei cauze, ce are ca obiect, astfel cum s-a menţionat anterior, printre altele, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 61/F din 31 mai 2018 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţată în Dosarul nr. x/2011.

Astfel, art. 406 din C. proc. pen. vizează redactarea şi semnarea hotărârii din dosar, nerezultând că instanţa de apel ar fi învestită cu vreo critică adusă sentinţei sub acest aspect, iar art. 432 din C. proc. pen. reglementează procedura de judecată a contestaţiei în anulare, cale extraordinară de atac, fără nicio legătură cu soluţionarea cauzei în prezentul stadiu procesual.

În ceea ce priveşte invocarea neconstituţionalităţii tuturor dispoziţiilor din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu se află în faţa unei excepţii ridicate în condiţiile prevăzute de lege, nefiind făcută o analiză din perspectiva fiecărui text de lege şi a incompatibilităţii sale cu dispoziţiile legii fundamentale, excepţia fiind una formală (în mod evident, într-o cauză nu îşi pot găsi incidenţa toate dispoziţiile procedurale).

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva Încheierii din data de 23 septembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2011, în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 406 din C. proc. pen., art. 432 din C. proc. pen. şi a C. proc. pen.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva Încheierii din data de 23 septembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2011, în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 406 din C. proc. pen., art. 432 din C. proc. pen. şi a C. proc. pen.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2019.

Procesat de GGC - LM