Cassation barred from re-evaluating evidence: EU fund fraud conviction upheld against claims of untypical conduct and statute of limitations.

Deliberând asupra recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A., constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 403 din data de 11 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2016, s-au admis cererile formulate de inculpaţii B. şi C. având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina acestor inculpaţi prin actul de sesizare a instanţei şi, în parte, cererea formulată de inculpatul D..

S-a respins cererea cu acelaşi obiect formulată de inculpatul A..

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor prin rechizitoriu, după cum urmează:

Pentru inculpatul D. - din infracţiunile prev. de art. 47 C. pen. rap la art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., art. 48 C. pen. rap la art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen., în cele prev. de art. 47 C. pen. rap la art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., art. 48 C. pen. rap la art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Pentru inculpata B. din infracţiunile prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. art. 48 C. pen. rap la art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen. în cea prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Pentru inculpatul C. din infracţiunile prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 48 C. pen. rap la art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen. în cea prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 47 C. pen. rap la art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul D., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru instigare la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (3 acte materiale);

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap la art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru complicitate mijlocită în forma complicităţii la instigare la fals intelectual în formă continuată (două acte materiale);

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare - 1/3 din pedeapsa de 1 ani şi 6 luni închisoare -, în total 3 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) pe o durată de 3 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit. conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Buzău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus condamnatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate împreună cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă Buzău sau în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Buzău pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap la art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru complicitate la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit. conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Argeş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a impus condamnatei să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate împreună cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Nucşoara sau în cadrul Primăriei Corbi pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap la art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară pentru complicitate la infracţiunea folosire sau prezentare cu rea credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit. conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Argeş la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a impus condamnatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate împreună cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Nucşoara sau în cadrul Primăriei Corbi pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 321 C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru instigare la fals intelectual, în formă continuată, (două acte materiale);

În baza art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată (două acte materiale).

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru complicitate la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 12 luni închisoare - 1/3 din suma celorlalte pedepse -, în total 3 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Argeş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus condamnatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate împreună cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Nucşoara sau în cadrul Primăriei Corbi pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

S-a admis acţiunea civilă formulată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură. A fost obligat inculpatul D. în solidar cu partea responsabilă civilmente E., la plata către partea civilă a sumei de 987.616,54 RON la care s-a adăugat accesoriile fiscale conform O.U.G. nr. 66/2011 din care: suma de 637.011,56 RON în solidar şi cu inculpatul A. iar suma de 676.840,99 RON în solidar şi cu inculpaţii C. şi B..

În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii instituite prin Ordonanţa cu nr. 151/P/2015 din data de 26 octombrie 2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DN ST Piteşti asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor D., A., C. şi B..

În baza art. 397 alin. (3) C. proc. pen., art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri falsificate:

- contract de comodat cu încheierea de dată certă nr. x din 25 mai 2011 emisă de notarul public F. cu sediul în localitatea Domneşti, judeţul Argeş;

- contract de arendă nr. x din 13 martie 2012, înregistrat la Consiliul Local Nucşoara sub nr. x din 15 martie 2012;

- adeverinţă de rol nr. x din 25 mai 2011, emisă de Primăria comunei Nucşoara, judeţul Argeş;

- adeverinţă de rol nr. x din 22 martie 2012, emisă de Primăria comunei Nucşoara, judeţul Argeş;

- adeverinţă de rol nr. x din 25 martie 2013, emisă de Primăria comunei Nucşoara, judeţul Argeş;

- filele din Registrul agricol 2010 - 2014 al Primăriei comunei Nucşoara, judeţul Argeş, partea I, volumul 38, tip 3, poziţia 6, cu poziţia de rol pentru G.;

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, de inculpaţii D., A., B. şi C., partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie Pentru Agricultură şi partea responsabilă civilmente E..

Prin Decizia penală nr. 597/A din 25 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, de inculpaţii D., A., B. şi C., de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi de partea responsabilă civilmente E. reprezentată de Preşedinte H., împotriva Sentinţei penale nr. 403 din data de 11 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2016.

Împotriva Deciziei penale nr. 597/A din 25 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti a declarat recurs în casaţie inculpatul A., în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

Recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului în casaţie formulat, suspendarea în totalitate a executării efectelor Deciziei penale nr. 597/A din 25 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, încetarea procesului penal în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. f) C. proc. pen., iar în subsidiar achitarea sa.

În motivarea recursului în casaţie, sub aspectul laturii civile, a arătat că instanţa de apel în mod greşit a soluţionat cauza prin obligarea recurentului inculpat la plata unui presupus prejudiciu. Astfel, instanţa de fond a stabilit un presupus prejudiciu în cuantum de 987.616,54 RON, pe care l-a împărţit în două sume ce depăşesc totalul acestuia, în sensul că a dispus obligarea în solidar cu inculpatul D. şi E. la plata sumei de câte 637.011,56 RON.

Cu privire la latura penală a cauzei, a susţinut că pentru infracţiunile de instigare la fals intelectual, în formă continuată şi fals intelectual în formă continuată, ambele instanţe în mod greşit, nu au aplicat dispoziţiile art. 16 lit. f) C. proc. pen., în sensul că prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018, faptele erau prescrise.

În opinia recurentului inculpat, în situaţia în care instanţa de apel nu reţinea că faptele sunt prescrise, trebuia să dispună o soluţie de achitare, în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. şi să desfiinţeze sentinţa penală.

În susţinerea acestui aspect, a arătat că acuzaţia penală reţinută în sarcina sa nu se întemeiază pe niciuna dintre probele administrate în cauză, în acest sens fiind declaraţia martorului I., a martorei J..

De asemenea, a menţionat că cele două adeverinţe de rol nu au fost redactate de către recurentul inculpat, ci de către funcţionarul cu atribuţii în acest sens, doar acesta a atestat în cuprinsul actelor a datelor existente în evidenţele unităţii administrativ teritoriale.

Referitor la presupusele înscrisuri false (contract de arendare şi contract de comodat) a precizat că nu a semnat şi nu a participat la încheierea acestora, astfel că răspunderea pentru conţinutul acestora revine părţilor, respectiv comodant-comodatar şi arendator-arendaş.

În ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la infracţiunea de folosire sau prezentarea cu rea credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrative de aceasta ori în numele ei, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., având în vedere că această infracţiune trebuie săvârşită cu intenţie directă, calificată prin scop.

Prin încheierea din data de 1 noiembrie 2019, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 597/A din data de 25 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie declarat de recurentul inculpat.

Examinând recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prioritar analizei motivelor invocate de către recurent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază necesară expunerea unor consideraţii teoretice privind natura căii extraordinare de atac exercitată în prezenta cauză.

Potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Aşadar, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă, recursul în casaţie nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aşa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

Aceste consideraţii sunt aplicabile şi cazurilor de casare prev. de art. 438 pct. 7 şi pct. 12 din C. proc. pen. invocate de către recurentul inculpat în susţinerea recursului în casaţie.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., acesta este incident în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare menţionat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei.

Dispoziţiile precitate exclud din sfera de analiză a instanţei de recurs situaţia de fapt şi modalitatea de interpretare a probatoriului, în acest stadiu verificându-se exclusiv doar dacă faptele astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel sunt prevăzute ca infracţiuni, respectiv dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

Deopotrivă, prevederile art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi, pe această cale, stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita inculpatului este prevăzută de norma de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, aceasta nu poate face obiectul cenzurii în cadrul căii extraordinare de atac a recursului în casaţie, fiind o teză distinctă prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., care nu a fost preluată de legiuitor în conţinutul prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi care, oricum, presupune analiza elementelor factuale ale cauzei şi este dedusă în urma interpretării materialului probator, împrejurări care nu ţin de legalitatea, ci de temeinicia hotărârii.

Referitor la cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţa a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de apel.

Totodată, se referă nu doar la aplicarea unei pedepse într-un cuantum situat sub minim sau peste maxim, ci priveşte întreg regimul sancţionator aplicat unei situaţii juridice concrete, respective ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută, indiferent că acestea sunt principale, complementare sau accesorii şi modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei.

În raport de consideraţiile teoretice expuse anterior, instanţa de recurs în casaţie constată că recurentul inculpat a formulat critici referitoare atât la hotărârea primei instanţe, cât şi la decizia instanţei de apel ce exced analizei instanţei de recurs în casaţie întrucât această cale de atac nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, Înalta Curte neputând să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate.

Raportând considerentele teoretice anterior reliefate la speţa de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aspectele invocate de apărare nu se încadrează în limitele cazurilor de recurs în casaţie pe care se grefează cererea inculpatului, invocarea acestora fiind una pur formală.

În acest sens se constată că prin motivele de recurs în casaţie nu se arată în niciun fel de ce pedeapsa aplicată inculpatului nu este în limitele prevăzute de lege (cu referire la pct. 12 al art. 438 C. proc. pen.) şi nici de ce infracţiunile pentru care a fost condamnat nu întrunesc elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare (cu referire la pct. 7 al art. 438 C. proc. pen.).

Astfel, Înalta Curte constată că, prin motivele invocate în cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., acesta solicită practic reanalizarea situaţiei de fapt întrucât susţine că acuzaţia penală reţinută în sarcina sa nu se întemeiază pe niciuna dintre probele administrate în cauză, în acest sens menţionând declaraţiile martorilor I., J..

În acelaşi sens, a făcut referiri la cele două adeverinţe de rol despre care a arătat că nu au fost redactate de către acesta, iar cu privire la presupusele înscrisuri false (contract de arendare şi contract de comodat) a precizat că nu a semnat şi nu a participat la încheierea acestora.

În consecinţă, întrucât aspectele invocate în motivarea recursului în casaţie tind la o reapreciere a probatoriului şi la constatarea unei neconcordanţe între situaţia de fapt reţinută cu titlu definitiv de către instanţa de apel şi probatoriul administrat în cauză, ceea ce excede cazurilor de casare invocate în cauză, instanţa reaminteşte faptul că toate aceste aspecte privesc fondului cauzei şi nu se poate face o reanaliză a probelor administrate cu ocazia recursului în casaţie, nu se poate verifica existenţa concordanţei între situaţia de fapt reţinută de către instanţă şi conţinutul mijloacelor de probă, astfel cum solicită recurentul prin motivele de recurs în casaţie.

Referitor la solicitarea principală a recurentului inculpat privind încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, Înalta Curte constată că un astfel de motiv nu poate fi încadrat în vreunul dintre cazurile de casare prev. de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În acest sens, se constată că pct. 8 al acestui articol stabileşte că hotărârile sunt supuse casării în situaţia în care în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal, însă acest caz de casare nici nu a fost invocat de către recurent şi nici nu este aplicabil în cauză.

În consecinţă, Înalta Curte constată că toate criticile recurentului exced cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte, constatând că în cauză nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 597/A din 25 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 597/A din 25 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - MM