Theft conviction under guilty plea procedure: correction of penalty below statutory minimum limit

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 519 din data de 27 iunie 2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în temeiul art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen. raportat la art. 228 alin. (1) din C. pen., printre altele, s-a dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt, la data de 22 noiembrie 2017.

În temeiul art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen. raportat la art. 228 alin. (1) din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt, la data de 9 ianuarie 2018.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) raportat la art. 67 din C. pen., s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani, după rămânerea definitivă a sentinţei.

În temeiul art. 38 şi al art. 44 alin. (2) din C. pen., s-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 5, cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen., pentru care inculpatei i s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare, prin Sentinţa penală nr. 488 din 2 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, definitivă la 24 octombrie 2014, prin neapelare.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a fost stabilită inculpatei A. pedeapsa cea mai mare, de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatei A. pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 91 şi art. 92 din C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, care curge de la data rămânerii definitive a sentinţei.

A fost încredinţată supravegherea inculpatei Serviciului de Probaţiune Bucureşti.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatei să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen., s-a impus inculpatei respectarea următoarelor obligaţii: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

S-a atras atenţia inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei prevăzute de art. 96 alin. (2) şi (4) din C. pen., în sensul că nerespectarea cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor stabilite ori săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni în cursul termenului de supraveghere de 3 ani stabilit atrage revocarea suspendării şi executarea efectivă a pedepsei de 1 an şi 4 luni aplicate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., inculpata a fost obligată să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, la Administraţia Domeniului Public Sector 1 Bucureşti.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa pronunţată perioada reţinerii preventive din 9 ianuarie 2018 şi a arestării preventive în cauză din 17 februarie 2018 la zi şi a perioadei deja executate din 3 februarie 2015 la data de 2 februarie 2016.

În temeiul art. 399 alin. (3) lit. b) din C. proc. pen., a fost revocată arestarea preventivă şi s-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatei A., arestată în cauză.

În temeiul art. 1357 şi art. 1381 din C. civ., a fost admisă acţiunea civilă, ca întemeiată şi a fost obligată inculpata, în solidar cu ceilalţi inculpaţi, la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă B..

În temeiul art. 272 raportat la art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 450 RON cheltuieli stabilite prin rechizitoriu.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata A..

Prin Decizia penală nr. 239/A din 25 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 519 din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, secţia penală, pronunţate în Dosarul nr. x/2018, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, în rejudecare:

S-au redus pedepsele aplicate inculpatei de prima instanţă, de la 9 luni închisoare la 6 (şase) luni închisoare, respectiv de la 6 luni închisoare la 3 (trei) luni închisoare.

S-a înlăturat pedeapsa complementă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., aplicată de prima instanţă.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente şi s-a înlăturat din pluralitatea de infracţiuni fapta pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 488 din 2 octombrie 2014 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 24 octombrie 2014, inclusiv reţinerea dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus contopirea celor două pedepse, s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa de 3 luni închisoare (1 lună), urmând ca inculpata să execute în final 7 (şapte) luni închisoare.

S-a menţinut modalitatea de individualizare a executării pedepsei de 7 luni închisoare aplicată de prima instanţă, respectiv suspendarea sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 3 ani, calculat de la data rămânerii definitive (art. 91 şi art. 92 din C. pen.).

S-a atras atenţia inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei prevăzute de art. 96 alin. (2) şi (4) din C. pen., în sensul că nerespectarea cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau obligaţiilor stabilite ori săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni în cursul termenului de supraveghere de 3 ani stabilit atrage revocarea suspendării şi executarea efectivă a pedepsei de 7 luni închisoare aplicate.

În baza art. 422, art. 424 alin. (3) din C. proc. pen. şi a art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii reţinerea din 9 ianuarie 2018 şi arestarea preventivă de la 17 februarie 2018 la 27 iunie 2018.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, în măsura în care nu sunt contrare acestei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au fost reţinute în sarcina acestuia.

Împotriva Deciziei penale nr. 239/A din 25 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casaţie a susţinut că instanţa de apel a aplicat inculpatei A. o pedeapsă nelegală, de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzute de dispoziţiile art. 228 alin. (1) din C. pen. raportate la dispoziţiile art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen., sub minimul special de 4 luni închisoare.

A precizat că infracţiunea de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. se sancţionează cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, iar prin reţinerea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, astfel încât pedeapsa trebuie să se situeze între 4 luni şi 2 ani de închisoare.

A considerat, având în vedere că înlăturarea nelegalităţii menţionate presupune o apreciere asupra individualizării pedepsei care se impune a fi aplicată inculpatei A. (observând că cealaltă infracţiune de furt reţinută în sarcina acesteia nu a fost sancţionată cu pedeapsa minimă prevăzută de lege), că se impune trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, pentru rejudecarea apelului declarat de către inculpata A..

Prin încheierea din data de 29 octombrie 2019 a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2019, procurorul a menţionat că, subsecvent cererii de admitere a recursului în casaţie pentru motivele anterior menţionate, nu susţine cererea scrisă de trimitere a cauzei la Curtea de Apel Bucureşti pentru rejudecarea apelului, ci solicită majorarea pedepsei aplicate inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzute de dispoziţiile art. 228 alin. (1) din C. pen. raportate la dispoziţiile art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen., la minimul special prevăzut de lege, de 4 luni închisoare şi, în consecinţă, majorarea cu 10 zile închisoare a pedepsei rezultante, aplicate în urma reţinerii concursului de infracţiuni.

Examinând pe fond recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută/menţinută prin hotărârea atacată, instanţa de recurs nefiind abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, datorită limitării erorilor de drept ce pot fi corectate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.

O pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de norma de incriminare pentru o anumită infracţiune. Există însă situaţii în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.

Aceste împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanţele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi şi de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii).

Astfel, se reţine că inculpata A. a fost condamnată, în procedura recunoaşterii învinuirii, pentru săvârşirea în concurs, la datele de 22 noiembrie 2017 şi 9 ianuarie 2018, a două infracţiuni de furt, prevăzute de dispoziţiile art. 228 alin. (1) din C. pen., la pedepsele de 6 luni, respectiv de 3 luni închisoare, pedepse ce au fost contopite în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., dispunându-se ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 7 luni închisoare.

Totodată, se observă că, în conformitate cu dispoziţiile art. 228 alin. (1) din C. pen., infracţiunea de furt se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

Însă, în speţă, instanţa de apel a constatat că inculpata a solicitat judecarea cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen., ceea ce atrage recucerea limitelor de pedeapsă cu o treime, fără a reţine şi alte cauze de reducere a pedepsei, cum sugerează apărarea, în cuprinsul deciziei nefăcându-se vreo referire la reţinerea vreunei circumstanţe atenuante în favoarea inculpatei, pentru a se constata că încadrarea juridică ar fi rezultatul unei erori materiale. Prin urmare, instanţa de apel putea individualiza pedepsele aplicate inculpatei doar în cuprinsul limitelor speciale ale pedepsei cu închisoarea pentru infracţiunea de furt prevăzută de dispoziţiile art. 228 alin. (1) din C. pen., reduse cu o treime, respectiv între 4 luni şi 2 ani închisoare.

În acest context, pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatei A. pentru infracţiunea de furt săvârşită la data de 9 ianuarie 2019 este nelegală, cuantumul acesteia fiind sub limita minimă prevăzută de lege, de 4 luni închisoare.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel fondat, urmând să înlăture greşita aplicare a legii, prin majorarea pedepsei aplicate inculpatei A. pentru infracţiunea de furt săvârşită la data de 9 ianuarie 2019 la minimul prevăzut de lege, de 4 luni închisoare şi, pe cale de consecinţă, stabilirea pedepsei rezultante ca urmare a reţinerii concursului de infracţiuni.

Totodată subliniază că, în raport de soluţiile ce pot fi pronunţate în calea de atac a recursului în casaţie şi de limitarea judecăţii exclusiv la probleme de drept, Înalta Curte nu poate proceda la o reindividualizare a pedepsei nelegal stabilite de către instanţa de apel şi nici nu îi poate trimite cauza spre rejudecare în acest scop, aşa cum se solicită prin cererea de recurs în casaţie, întrucât aceasta implică o analiză pe fond a cauzei, inadmisibilă în această procedură.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 239 din data de 25 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2018, privind pe intimata-inculpată A..

Va casa, în parte, decizia penală recurată şi rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) luni închisoare aplicată intimatei-inculpate A. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, respectiv pedepsele de 6 luni închisoare şi 3 luni închisoare.

Va înlătura sporul de o lună închisoare aplicat intimatei-inculpate A..

Va înlătura nelegalitatea privind cuantumul pedepsei, în sensul că va majora pedeapsa aplicată inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de furt (săvârşită la data de 9 ianuarie 2018), prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen., de la 3 (trei) luni închisoare la 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., va contopi cele două pedepse, urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare (1 lună şi 10 zile), inculpata urmând să execute în final pedeapsa de 7 (şapte) luni şi 10 zile închisoare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza Sentinţei penale nr. 519 din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia susmenţionată, cu privire la inculpata A. şi emiterea unor noi forme de executare, conform prezentei decizii.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) şi (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 239 din data de 25 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2018, privind pe intimata-inculpată A..

Casează, în parte, decizia penală recurată şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) luni închisoare aplicată intimatei-inculpate A. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv pedepsele de 6 luni închisoare şi 3 luni închisoare

Înlătură sporul de o lună închisoare aplicat intimatei-inculpate A..

Înlătură nelegalitatea privind cuantumul pedepsei, în sensul că majorează pedeapsa aplicată inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de furt (săvârşită la data de 9 ianuarie 2018), prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen., de la 3 (trei) luni închisoare la 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., contopeşte cele două pedepse, urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare (o lună şi 10 zile), inculpata executând în final pedeapsa de 7 (şapte) luni şi 10 zile închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza Sentinţei penale nr. 519 din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia susmenţionată, cu privire la inculpata A. şi emiterea unor noi forme de executare, conform prezentei decizii.

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-inculpată A., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - MM