Arithmetic cumulation of sentences under old Penal Code Article 83 vs. intermediate plurality absorption when revoking conditional suspension

Asupra recursului în casaţie de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 26 din 8 februarie 2019 a Judecătoriei Năsăud, în baza art. 336 alin. (1) C. pen. raportat la art. 44 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului.

În baza art. 96 alin. (4) din C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate luate faţă de inculpat prin Sentinţa penală nr. 6 din 9 ianuarie 2013 din Dosar x din 2012 al Judecătoriei Huedin.

În baza art. 44 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracţiunea care face obiectul prezentei cauze a fost comisă sub forma pluralităţii intermediare faţă de infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 6 din 9 ianuarie 2013 din dosar 1799 din 2012 al Judecătoriei Huedin la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza 44 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, respectiv 1 an închisoare şi 1 an închisoare, stabilindu-se pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 4 luni, şi s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei conform prezentei hotărâri la data rămânerii definitive.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului (din care suma de 300 RON generate de faza de urmărire penală, şi 300 de RON generate de faza de judecată).

II. Prin Decizia penală nr. 556/A/2019 din 9 mai 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud împotriva Sentinţei penale nr. 26 din 8 februarie 2019 a Judecătoriei Năsăud.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul parchetului au rămas în sarcina acestuia.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 556/A/2019 din 9 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 22 mai 2019 (data ştampilei de înregistrare la instanţă).

Decizia penală nr. 556/A/2019 din 9 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 16 mai 2019.

Termenul de declarare a recursului în casaţie pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a împlinit la data de 18 iunie 2019, ultima zi.

Cererea de recurs în casaţie a fost introdusă în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 435 din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de lege, în sensul că a fost formulată în scris de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, se arată hotărârea care se atacă şi motivele şi se indică cazul de casare pe care se întemeiază cererea, care poartă semnătura procurorului care l-a formulat şi ştampila unităţii de parchet.

În motivarea recursului în casaţie s-a invocat cazul prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv faptul că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, mai precis calcularea eronată a cuantumului pedepsei aplicate potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din C. pen., 15 din Legea nr. 187/2012 şi 83 din vechiul C. pen., incidente în cauză, cu efectul stabilirii unei pedepse ce urmează a fi executată de inculpat în alte limite decât cele impuse imperativ de textele de lege incidente în cauză, solicitându-se admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi, în urma rejudecării cauzei, să se dispună casarea parţială a Deciziei nr. 556/2019 a Curţii de Apel Cluj şi să înlăture, în rejudecare, greşita aplicare a legii, respectiv în sensul de a dispune menţinerea condamnării inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen., stabilind însă pedeapsa finală cu aplicarea art. 15 din Legea 187/2012 raportat la art. 83 din C. pen. din 1969.

Se apreciază de către parchet că decizia recurată este nelegală cu privire la pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, care se situează în alte limite decât cele legal determinabile în cauză, rezultat al aplicării eronate a dispoziţiilor privind regimul juridic al pluralităţii intermediare aplicabil în cauză.

Este neîndoios că inculpatul a comis o infracţiune în data de 2 iunie 2015, în condiţiile de incriminare din Noul C. pen., fără a fi îndeplinite condiţiile recidivei, acesta fiind condamnat anterior definitiv la 1 an închisoare prin Sentinţa penală nr. 6 din 9 ianuarie 2013 a Judecătoriei Huedin (definitivă prin neapelare), pedeapsa fiind însă suspendată condiţionat în baza art. 81 din vechiul C. pen., pe un termen de încercare de 3 ani, aspect menţionat ca atare în fişa de cazier judiciar a inculpatului, depusă la dosarul cauzei.

Ca urmare, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 83 din vechiul C. pen., prin raportare la dispoziţiile tranzitorii imperative ale art. 15 din Legea nr. 187/2012, dat fiind că noua faptă a fost comisă în perioada termenului de încercare stabilit prin această sentinţă, astfel că se impunea cumularea aritmetică a celor două pedepse şi executarea rezultantei în regim de privare de libertate, sens în care s-a pronunţat deja Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 13/2015 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, aplicabilă în cauză şi care se solicită a fi avută în vedere.

Se mai susţine că nelegalitatea deciziei definitive este vădit rezultatul unei erori materiale, de percepţie, soluţia fiind dată în considerarea reţinerii greşite a modalităţii de executare a pedepsei anterioare, conform art. 861 din vechiul C. pen., care ar fi atras acest mod de calcul, date fiind dispoziţiile Deciziei 11/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi, însă în speţă nu s-a observat că Judecătoria Huedin aplicase dispoziţiile art. 81 din vechiul C. pen., astfel că nu sunt incidente disp. art. 96 alin. (4) din noul C. pen.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată inculpatului A., prin afişare, la uşa instanţei, la data de 29 septembrie 2019.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. în care procurorul sau părţile puteau depune concluzii scrise a expirat la data de 10 octombrie 2019, ultima zi, pentru inculpatul A..

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 05 iunie 2019.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.

La data de 4 septembrie 2019 magistratul asistent, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (1) din C. proc. pen. a întocmit şi depus la dosar raportul asupra recursului în casaţie ce formează obiectul prezentului dosar. Preliminar discutării admisibilităţii cererii, în principiu, în temeiul art. 439 alin. (5) din C. proc. pen., a propus amânarea cauzei în vederea comunicării intimatului inculpat A. cererea de recurs în casaţie formulată în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Prin încheierea şedinţei Camerei de Consiliu din data de 12 septembrie 2019, s-a dispus comunicarea cererii de recurs formulate de către Parchet, inculpatului A., potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, acordându-se termen pentru discutarea admisibilităţii în principiu a cererii la data de 24 octombrie 2019.

Nu s-au depus concluzii scrise în cauză.

Verificând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, Înalta Curte a constatat următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege.

Scopul recursului în casaţie îl constituie judecarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel că examinarea cauzei se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii.

Astfel, nu pot fi examinate decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, fără a putea cenzura situaţia de fapt reţinută ori temeinicia deciziei atacate, în limita cazurilor prevăzute de dispoziţiile art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, 437 şi 438 din C. proc. pen. ori dacă cererea este vădit nefondată, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Astfel, Înalta Curte a constatat că Decizia penală nr. 556/A/2019 din data de 9 mai 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, fiind pronunţată în ultimă instanţă, respectiv în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată, în termenul legal, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, fiind aşadar respectate dispoziţiile art. 434 - art. 436 din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie a fost introdusă în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 435 din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de lege, în sensul că a fost formulată în scris de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, se arată hotărârea care se atacă şi motivele şi se indică cazul de casare pe care se întemeiază cererea, care poartă semnătura procurorului care l-a formulat şi ştampila unităţii de parchet.

În motivarea recursului în casaţie s-a invocat cazul prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv faptul că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, mai precis calcularea eronată a cuantumului pedepsei aplicate potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din C. pen., 15 din Legea 187/2012 şi 83 din vechiul C. pen., incidente în cauză, cu efectul stabilirii unei pedepse ce urmează a fi executată de inculpat în alte limite decât cele impuse imperativ de textele de lege incidente în cauză, solicitându-se admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi, în urma rejudecării cauzei, să se dispună casarea parţială a Deciziei nr. 556/2019 a Curţii de Apel Cluj şi să înlăture, în rejudecare, greşita aplicare a legii, respectiv în sensul de a dispune menţinerea condamnării inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen., stabilind însă pedeapsa finală cu aplicarea art. 15 din Legea 187/2012 raportat la art. 83 din C. pen. din 1969.

Este neîndoios că inculpatul a comis o infracţiune în data de 2 iunie 2015, în condiţiile de incriminare din Noul C. pen., fără a fi îndeplinite condiţiile recidivei, acesta fiind condamnat anterior definitiv la 1 an închisoare prin Sentinţa penală nr. 6 din 9 ianuarie 2013 a Judecătoriei Huedin (definitivă prin neapelare), pedeapsa fiind însă suspendată condiţionat în baza art. 81 din vechiul C. pen., pe un termen de încercare de 3 ani, aspect menţionat ca atare în fişa de cazier judiciar a inculpatului, depusă la dosarul cauzei.

Ca urmare, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 83 din vechiul C. pen., prin raportare la dispoziţiile tranzitorii imperative ale art. 15 din Legea nr. 187/2012, dat fiind că noua faptă a fost comisă în perioada termenului de încercare stabilit prin această sentinţă, astfel că se impunea cumularea aritmetică a celor două pedepse şi executarea rezultantei în regim de privare de libertate, sens în care s-a pronunţat deja Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 13/2015 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, aplicabilă în cauză şi care se solicită a fi avută în vedere.

S-a mai susţinut că nelegalitatea deciziei definitive este vădit rezultatul unei erori materiale, de percepţie, soluţia fiind dată în considerarea reţinerii greşite a modalităţii de executare a pedepsei anterioare, conform art. 861 din vechiul C. pen., care ar fi atras acest mod de calcul, date fiind dispoziţiile Deciziei nr. 11/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi, însă în speţă nu s-a observat că Judecătoria Huedin aplicase dispoziţiile art. 81 din vechiul C. pen., astfel că nu sunt incidente disp. art. 96 alin. (4) din Noul C. pen.

Prin urmare, fiind îndeplinite condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) din C. proc. pen., iar motivul de casaţie încadrându-se în cele expres şi limitativ prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru admisibilitatea în principiu a recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Prin încheierea şedinţei de Cameră de Consiliu din data de 24 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a fost admisă în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 556/A/2019 din data de 9 mai 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe intimatul inculpat A..

S-a trimis cauza Completului C9, în vederea judecării cererii de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, cu citarea părţilor, pentru termenul din 21 noiembrie 2019.

La termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2019,stabilit în şedinţă publică, intimatului inculpat A., deşi legal citat, nu s-a prezentat în faţa instanţei de recurs.

De asemenea, la acest termen, reprezentantul Ministerului Public a formulat concluzii de admitere a recursului în casaţie astfel cum a fost formulat, în esenţă,susţinând că prin recursul în casaţie se critică pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului. Astfel cum rezultă din situaţia de fapt necontestată, este vorba despre o infracţiune săvârşită la 02 iunie 2015, în condiţiile de incriminare din noul C. pen. În raport însă de condamnarea anterioară aplicată acestuia, la pedeapsa de 1 an dispusă prin Sentinţa nr. 6/2013 a Judecătoriei Huedin, definitivă prin neapelare, pedeapsă care a fost suspendată condiţionat, pe un termen de 3 ani conform vechilor dispoziţii, art. 81 din vechiul C. pen. În continuare, a menţionat că se poate constata că nu erau îndeplinite condiţiile de recidivă din noul C. pen., însă în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 15 din Legea de punere în aplicarea a C. pen., Legea nr. 187/2012, care se coroborează cu dispoziţiile art. 83 din vechiul C. pen. În esenţă, din aceste două dispoziţii legale rezultă că pedeapsa care se aplică pentru noua faptă trebuie cumulată la pedeapsa care fusese suspendată condiţionat. Acest lucru nu a fost făcut de către instanţele care au judecat această cauză. A precizat că nu este aplicabilă Decizia nr. 11/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, întrucât acesta a avut în vedere situaţia în care pedeapsa anterioară era suspendată sub supraveghere, în temeiul art. 861 din vechiul C. pen., lucru care în cazul de faţă nu era aplicabil, întrucât pedeapsa anterioară în cazul de faţă fusese suspendată condiţionat în forma prevăzută de art. 81 din vechiul C. pen.

În consecinţă, apreciind că sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 187/2012 şi art. 83 din vechiul C. pen., a considerat că se impune admiterea prezentului recurs în casaţie, întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. pen. de procedură penală şi a solicitat, totodată, a se înlătura greşita aplicare a legii, precum şi a se stabili corect pedeapsa care trebuie aplicată, în sensul însumării aritmetice a celor două pedepse aplicate, astfel cum impun dispoziţiile art. 83 din vechiul C. pen.

Examinând pe fond recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 556/A/2019 din data de 9 mai 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe intimatul inculpat A., prin prisma textelor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege."

Înalta Curte apreciază că decizia recurată este nelegală cu privire la pedeapsa rezultată aplicată inculpatului, care se situează în alte limite decât cele legal determinabile în cauză, rezultat al aplicării eronate a dispoziţiilor privind regimul juridic al pluralităţii intermediare aplicabil în cauză.

Potrivit art. 83 din C. pen. din 1969, "Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracţiunea săvârşită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare. Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşita din culpă, se poate aplica suspendarea condiţionată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări. La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă."

Înalta Curte reţine că, prin Sentinţa penală nr. 26 din 8 februarie 2019 a Judecătoriei Năsăud, în baza art. 336 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 44 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului.

În baza art. 96 alin. (4) din C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate luate faţă de inculpat prin Sentinţa penală nr. 6 din 9 ianuarie 2013 din Dosar x din 2012 al Judecătoriei Huedin.

În baza art. 44 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracţiunea care face obiectul prezentei cauze a fost comisă sub forma pluralităţii intermediare faţă de infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 6 din 9 ianuarie 2013 din Dosar x din 2012 al Judecătoriei Huedin la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza 44 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, respectiv 1 an închisoare şi 1 an închisoare, stabilindu-se pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 4 luni, şi s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

Totodată, Înalta Curte reţine că, prin Decizia penală nr. 556/A/2019 din 9 mai 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud împotriva Sentinţei penale nr. 26 din 8 februarie 2019 a Judecătoriei Năsăud.

Dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., prevăd că:"(1).Măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza C. pen. din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a C. pen. (2) Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. din 1969."

Înalta Curte reţine că în raport cu dispoziţiile legale anterior menţionate, în speţa de faţă se impunea a se constata că infracţiunea care face obiectul prezentei cauze a fost comisă sub forma pluralităţii intermediare faţă de infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 6 din 9 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Huedin, la pedeapsa de 1 an închisoare.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 83 din C. pen. din 1969 şi nu dispoziţiile art. 96 alin. (4) din C. pen., întrucât s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 6 din 9 ianuarie 2013 pronunţată în Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Huedin, nefiind vorba de revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere conform dispoziţiilor art. 861 din C. pen. anterior.(Decizia nr. 11/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nefiind aplicabilă în speţă, întrucât acesta a avut în vedere situaţia în care pedeapsa anterioară era suspendată sub supraveghere, în temeiul art. 861 din vechiul C. pen.)

Aşadar, prin aplicarea dispoziţiilor art. 83 din vechiul C. pen., Înalta Curte va înlătura greşita aplicare a legii, urmând a stabili corect pedeapsa rezultantă, în sensul însumării aritmetice a celor două pedepse aplicate, astfel cum impun dispoziţiile art. 83 din vechiul C. pen.

În acest context, Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 556/A/2019 din data de 9 mai 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe intimatul inculpat A.

Va casa în parte Decizia penală nr. 556/A/2019 din data de 9 mai 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori şi rejudecând:

Va menţine condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 44 alin. (1) din C. pen., va constata că infracţiunea care face obiectul prezentei cauze a fost comisă sub forma pluralităţii intermediare faţă de infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 6 din 9 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Huedin, la pedeapsa de 1 an închisoare.

Va înlătura dispoziţiile art. 96 alin. (4) din C. pen. şi va face aplicarea dispoziţiilor art. 83 din C. pen. din 1969, raportat la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012.

În temeiul art. 83 din C. pen. din 1969, va revoca beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 6 din 9 ianuarie 2013 pronunţată în Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Huedin, pe care o va cumula cu pedeapsa închisorii aplicată în această cauză, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 556/A/2019 din data de 9 mai 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, privind pe intimatul inculpat A..

Casează în parte Decizia penală nr. 556/A/2019 din data de 9 mai 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori şi rejudecând:

Menţine condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 44 alin. (1) din C. pen., constată că infracţiunea care face obiectul prezentei cauze a fost comisă sub forma pluralităţii intermediare faţă de infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 6 din 9 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Huedin, la pedeapsa de 1 an închisoare.

Înlătură dispoziţiile art. 96 alin. (4) din C. pen. şi face aplicarea dispoziţiilor art. 83 din C. pen. din 1969, raportat la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012.

În temeiul art. 83 din C. pen. din 1969, revocă beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 6 din 9 ianuarie 2013 pronunţată în Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Huedin, pe care o cumulează cu pedeapsa închisorii aplicată în această cauză, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM