Occupational Safety Negligence: Failure of Formal Administrator to Secure Work Site Constitutes Criminal Liability Under Art. 349 Pen. Code

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 763/A din data de 31 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 228 din 23 iulie 2018 pronunţată de Judecătoria Urziceni, În baza art. 349 alin. (2) raportat la art. 349 alin. (1), art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 53 lit. c) C. pen. a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 6.000 RON (120 de zile amendă x 50 RON pentru fiecare zi-amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, faptă prev. şi ped. de art. 349 alin. (2) cu referire la art. 349 alin. (1) C. pen.

În baza art. 63 C. pen. s-a atras atenţia inculpatei că în situaţia sustragerii cu rea-credinţă de la plata amenzii penale, instanţa poate înlocui pedeapsa amenzii penale cu pedeapsa închisorii.

În baza disp. art. 559 C. proc. pen., s-a dispus ca inculpata să respecte obligaţia de a depune la judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Urziceni recipisa de plată integrală a amenzii de 6.000 RON în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Instanţa de fond a reţinut că inculpata administra Societatea Comercială B. SRL, conform înscrisurilor ataşate la dosarul de urmărire penală, filele x.

Societatea a încheiat, la data de 1 decembrie 2010, (dată la care societatea era administrată de soţul inculpatei) cu Primăria Comunei Borăneşti, "contractul de lucrări nr. 2055", aflat la filele x, în baza căruia societatea urma să execute, "să finalizeze şi să întreţină lucrările pentru proiectul integrat "Sistem de alimentare cu apă şi canalizare în comuna borăneşti judeţul Ialomiţa".

În derularea contractului, la data de 3 aprilie 2015, societatea, prin angajaţii C., D., E., F., G., H. şi I., coordonaţi de şeful de şantier, martorul J., executa lucrări în comuna Borăneşti, str. x, jud. Ialomiţa, în sensul că urma să fie săpat un şanţ pentru introducerea, în continuare, a unui tronson de ţeavă de canalizare în lungime de 6 m. Acţiunea de săpare a fost efectuată mecanizat cu un buldo-excavator manevrat de către numitul D..

După finalizarea operaţiunilor de săpare a şanţului, acesta a fost asigurat doar la capete prin blindajele metalice puse la dispoziţie de conducerea societăţii, respectiv de inculpată, deşi ar fi trebuit asigurat pe toată lungimea. Ulterior, în şanţ a fost introdusă o ţeavă de 6 metri, iar pentru ghidarea şi fixarea acesteia a coborât numitul I.. Din cauza neasigurării pereţilor şanţului pe toată lungimea sa, imediat după finalizarea operaţiei de ghidare şi fixare a tronsonului de ţeavă în mufa ţevii anterioare, s-a produs surparea peretelui şanţului dinspre covorul asfaltic pe porţiunea neasigurată de "blindaje" metalice, iar pământul a pătruns în interiorul celui de-al doilea "blindaj"- cel în care se afla numitul I., producându-se vătămarea acestuia. Victima a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Municipal Urziceni, fiind externată după o zi de observaţie. Conform Scrisorii Medicale din 3 aprilie 2015 emisă de Spitalul Municipal Urziceni, filele x, diagnosticul cu care a fost prezentată victima la spital a fost "traumatism coloană toracală şi cervicală prin strivire, traumatism hemitorace stâng. Fracturi costale multiple fără deplasare C III-IV-V-VI-VII".

II. Prin Decizia penală nr. 763/A din data de 31 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni şi inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 228 din 23 iulie 2018 pronunţată de Judecătoria Urziceni, în Dosarul nr. x/2017.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 763/A din data de 31 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpata A. a declarat recurs în casaţie.

Calea de atac vizează cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", cu motivarea că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii.

IV. Examinând recursul în casaţie, se constată că acesta nu este fondat.

Analiza pe care o poate face Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie este limitată exclusiv în drept. Aşadar, statuările în fapt ale instanţei care a pronunţat hotărârea definitivă, verificarea suportului probator al acestora, modalitatea de motivare a deciziei nu pot face obiectul cenzurii. Astfel, acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Cazul de casare invocat de inculpata A. are în vedere situaţia în care s-a săvârşit o faptă pe care în mod greşit instanţa a considerat-o infracţiune, întrucât în realitate, fapta nu se găseşte în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracţiune.

În analiza acestui caz de recurs în casaţie se pot supune verificării instanţei critici cu privire la corespondenţa dintre fapta concretă cu descrierea conţinută în norma de incriminare, în sensul dacă se suprapune modelului legal creat de legiuitor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.

În cauză, criticile formulate sunt cele iterate şi în faţa instanţei de apel, referitor la faptul că inculpata se consideră nevinovată de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnată, întrucât la data semnării contractului, precum şi la data stabilirii tuturor măsurilor de protecţie a muncii, aceasta a fost numai administrator de drept, în fapt societatea SC B. SRL fiind administrată de soţul său, K., care avea calitatea de director tehnic, până în cursul anului 2014 când s-a retras în mod formal din această funcţie.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menţionate şi în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 349 alin. (2) C. pen. raportat la art. 349 alin. (1) C. pen.

În cauză, în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanţa de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 349 alin. (2) C. pen. raportat la art. 349 alin. (1) C. pen., pentru care a fost condamnată inculpata, corespund faptei reţinute în concret în sarcina sa:

Astfel, s-a reţinut, pe baza probelor, că inculpata A., în calitate de administrator al SC B. SRL şi angajator al numitului I., nu a luat, din culpă, măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă conform prevederilor art. 175 alin. (1), art. 181 alin. (1) Codul muncii, precum şi potrivit Instrucţiunilor proprii privind securitatea şi sănătatea muncii la lucrări de canalizare nr. 28 din 14 mai 2013 şi a Planului propriu de securitate şi sănătate în muncă pentru obiectivul: "Sistem de alimentare cu apă şi canalizare" din com. Borăneşti, jud. Ialomiţa, deşi avea datoria de a lua aceste măsuri, creându-se prin aceasta un pericol iminent de producere a unui accident de muncă.

Din actele dosarului, se constată că primele instanţe au avut în vedere calitatea de administrator în drept a inculpatei, motiv pentru care au reţinut în sarcina acesteia modalitatea de săvârşire a faptei cu forma de vinovăţie a culpei, incriminată de alineatul al doilea al art. 349 din C. pen.

Se constată că fondul criticii formulată pe calea recursului în casaţie - greşita apreciere a materialului probator şi faptul că nu s-a avut în vedere că simpla deţinere a calităţii de administrator de drept de către inculpată nu o poate plasa sub sfera infracţionalităţii - porneşte de la negarea bazei factuale care a condus la reţinerea vinovăţiei inculpatei, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 763/A din data de 31 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 763/A din 31 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM