Legality of post-conviction reconciliation in fraud and scope of recidivism-based sentencing limits

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 44 din 14 ianuarie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, al Judecătoriei Gherla, alături de inculpaţii: A. şi B. a fost condamnat inculpatul C. la:

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 396, alin. (10) C. proc. pen.

- 1 an închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, faptă prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 396, alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 38 alin. (2) şi art. 39 lit. c) C. pen., s-au contopit pedepsele de 1 an închisoare şi 6 luni închisoare stabilite prin prezenta, în final aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare la care s-a adăugat sporul de 2 luni închisoare, în final rezultând pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (3) din C. pen. au fost interzise inculpatului dreptul de a fi ales în cadrul autorităţilor publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani care va curge în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (3) din C. pen. au fost interzise inculpatului dreptul de a fi ales în cadrul autorităţilor publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă ce se va executa în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 14 şi 346 din C. proc. pen. s-a admis acţiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea vătămată SC D. SA şi în consecinţă au fost obligaţi inculpaţii în solidar să plătească în favoarea acesteia suma de 2.792,64 RON cu titlul de daune materiale pentru prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de câte 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:

La începutul lunii martie 2014, inculpaţii A. şi B. l-au contactat pe inculpatul C., solicitându-i celui din urmă să îi ajute pentru a achiziţiona, pe bază de creditare, aparatură electrocasnică, prin folosirea unor adeverinţe de venit falsificate.

Inculpatul C. a fost de acord "să-i ajute" pe primii doi inculpaţi, îndrumându-i să ridice formulare pentru adeverinţe de venit, de la magazinul din municipiul Gherla aparţinând persoanei vătămate SC D. SA.

După ce A. şi B. i-au adus inculpatului C. formularele adeverinţelor de venit, acesta a completat în fals, cu prilejul întocmirii, Adeverinţele de venit nr. 186 din 10 martie 2014 (pentru inculpatul A.) şi nr. 169 din 10 martie 2014 (pentru inculpatul B.). În cuprinsul Adeverinţei nr. x din 10 martie 2014, C. a atestat în mod necorespunzător adevărului că numitul A. era angajat al SC E. SRL, în calitate de electrician, obţinând un venit net de 956 RON (în cele trei luni anterioare comiterii faptei). În cuprinsul Adeverinţei nr. x din 10 martie 2014, C. a atestat în mod necorespunzător adevărului că numitul B. era angajat al SC F. SRL, în calitate de prelucrător aşchiere, obţinând un venit net de 1.100 RON (în cele trei luni anterioare comiterii faptei).

S-a mai reţinut că inculpatul C. a ştampilat adeverinţele de venit falsificate, utilizând ştampile cu însemnele celor două societăţi comerciale, încredinţând apoi înscrisurile astfel falsificate inculpaţilor A. şi B., în vederea folosirii. Pentru ajutorul acordat celorlalţi doi inculpaţi, C. a primit de la aceştia suma de 250 RON, după obţinerea creditului.

După completarea adeverinţelor de venit, în data de 10 martie 2014, inculpaţii A. şi B. s-au deplasat la punctul de lucru din Gherla al SC D. SA unde, prin folosirea adeverinţelor falsificate, au indus în eroare persoana vătămată cu privire la faptul că realizează venituri din salarii, determinând-o astfel să încheie Contractul de credit nr. x din 10 martie 2014, în cadrul căruia persoana vătămată avea calitatea de împrumutător, A. avea calitatea de împrumutat iar B. pe cea de "girant", ultimii doi inculpaţi obţinând astfel, de la persoana vătămată, un credit în cuantum de 2.599,98 RON, sumă cu care au achiziţionat un televizor şi un laptop, adiţional achitând din surse proprii suma de 300 RON. Atât contractul de credit cât şi vânzarea bunurilor achiziţionate s-au realizat la data depunerii înscrisurilor necesare obţinerii creditului, respectiv 10 martie 2014.

După obţinerea creditului, nici împrumutatul, nici girantul nu au restituit suma de bani obţinută cu acest titlu.

Inculpatul C., audiat în cauză în această calitate a confirmat starea de fapt expusă în cele ce precedă, arătând, în esenţă, că, la cererea celorlalţi doi inculpaţi, a completat cu date necorespunzătoare adevărului două adeverinţe de venit ce atestau că cei doi sunt salariaţi ai SC E. SRL şi SC F. SRL, încredinţându-le adeverinţele astfel falsificate pentru ca aceştia să le folosească în vederea obţinerii unui credit de nevoi personale. Totodată, inculpatul susţine că i-a însoţit pe coinculpaţi la magazinul "Practic" din Gherla, unde A. a depus actele necesare obţinerii creditului, creditul fiindu-i aprobat "pe loc", în acelaşi context fiind achiziţionate de către A. şi B., prin creditul contractat, două bunuri electrocasnice (televizor şi laptop). C. arată, totodată, că, pentru ajutorul dat celorlalţi inculpaţi la obţinerea creditului, a primit de la aceştia suma de 250 RON.

Audiaţi fiind, în faţa instanţei, inculpaţii C., B. şi A. au recunoscut săvârşirea faptei, la termenul din data de 7 ianuarie 2019, solicitând aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În drept: Fapta inculpatului C. care, la începutul lunii martie 2014, dar cel târziu la data de 10 martie 2014 a completat în fals, cu prilejul întocmirii, Adeverinţele de venit nr. 186 din 10 martie 2014 şi 169 din 10 martie 2014 prin care a atestat în mod necorespunzător adevărului că numiţii A. şi B. erau angajaţi ai SC E. SRL, respectiv SC F. SRL, calitate în care fiecare dintre aceştia ar fi obţinut un venit net lunar de 956 RON, respectiv 1.100 RON, încredinţând apoi înscrisurile astfel falsificate coinculpaţilor A. şi B., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. .

Fapta inculpatului C. care, la data de 10 martie 2014 a încredinţat coinculpaţilor A. şi B. Adeverinţele de venit nr. 186 din 10 martie 2014 şi 169 din 10 martie 2014, pe care le falsificase în prealabil, ajutându-i astfel să inducă în eroare persoana vătămată SC D. SA Satu Mare, cu ocazia încheierii contractului de credit nr. 000048 din 10 martie 2014 şi să-i cauzeze acesteia un prejudiciu în cuantum de 2.599,98 RON întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, faptă prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere împrejurarea că inculpatul C. a comis faptele cercetate după considerarea ca executată a pedepsei de 1 an şi o lună închisoare pronunţată prin Sentinţa penală nr. 542 din 16 martie 2011 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare, din executarea căreia a fost liberat condiţionat la data de 4 octombrie 2011, cu un rest de pedeapsă de 107 zile închisoare, însă anterior împlinirii termenului de reabilitare, urmează a se reţine în sarcina acestuia dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., privind recidiva postexecutorie.

Împotriva mai sus menţionatei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla şi inculpaţii A. şi C.

Ministerul Public a solicitat admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea sentinţei penale atacate ca nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:

- aspectele de nelegalitate vizează: -pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune, este în afara limitelor legale, în condiţiile în care minimul prevăzut de lege raportat la cauzele de atenuare - art. 396 alin. (10). C. proc. pen. şi agravare - starea de recidivă - era de an închisoare; - omisiunea desfiinţării adeverinţelor de venit falsificate; - omisiunea confiscării sumei de 500 RON.

- aspectele de netemeinicie vizează individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, prea blânde raportat la modalitatea de comitere, la antecedentele penale ale acestora, la gradul de pericol social concret al faptelor comise.

În faţa instanţei de apel, inculpaţii apelanţi A. şi C. au depus o declaraţie notarială prin care partea civilă D. SA a arătat că se împacă cu inculpaţii mai sus menţionaţi solicitând a se dispune încetarea procesului penal faţă de aceştia, arătând, în plus, că prejudiciul ce i-a fost cauzat a fost recuperat în întregime.

Raportat la acest înscris nou, cu prilejul dezbaterilor, reprezentanta Ministerului Public a arătat că se impune încetarea procesului penal urmare a intervenirii împăcării, menţinând doar restul motivelor de apel invocate în scris.

Inculpaţii apelanţi A. şi C. au solicitat instanţei de control judiciar admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea în parte a sentinţei penale atacate şi pronunţând o nouă hotărâre: să se dispună încetarea procesului penal sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune constatând că a intervenit împăcarea cu partea civilă D.; reducerea cuantumului pedepselor aplicate, iar inculpatul A. a solicitat şi reindividualizarea modalităţii de executare a pedepsei raportat la situaţia sa familială.

Prin Decizia penală nr. 360/A din data de 2 aprilie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla şi inculpaţii A. şi C.

Au fost extinse efectele apelurilor declarate de inculpaţi şi cu privire la inculpatul B., împotriva Sentinţei penale nr. 44 din 14 ianuarie 2019 a Judecătoriei Gherla, care a fost desfiinţată, în parte, atât sub aspectul laturii penale, cât şi a laturii civile şi, pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite:

Au fost majorate pedepsele aplicate inculpaţilor pentru comiterea infracţiunilor de:

- complicitate la înşelăciune, faptă prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 1 an închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare pentru inculpatul C.;

- înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 6 luni închisoare la 1 an închisoare pentru inculpatul A. şi

- înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 396, alin. (10) C. proc. pen. de la 6 luni închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare pentru inculpatul B..

Au fost menţinute pedepsele de:

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 396, alin. (10) C. proc. pen. aplicată inculpatului C. prin sentinţa atacată;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 323 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 396, alin. (10) C. proc. pen. aplicată inculpatului A. şi

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 323 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 396, alin. (10) C. proc. pen. aplicată inculpatului B..

În baza art. 38 alin. (2) şi art. 39 lit. c) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpaţilor prin prezenta de

- 1 an închisoare şi 4 luni închisoare şi 6 luni închisoare stabilite prin prezenta, în final aplicând inculpatului C. pedeapsa cea mai grea, de 1 an 4 luni închisoare la care se adaugă sporul de 2 luni închisoare, în final rezultând pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, cu executare în detenţie.

- 1 an închisoare şi 1 an închisoare stabilite prin prezenta, în final aplicând inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare la care se adaugă sporul de 4 luni închisoare, în final rezultând pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, cu executare în detenţie.

- 1 an închisoare şi 4 luni închisoare şi 1 an închisoare stabilite prin prezenta, în final aplicând inculpatului B. pedeapsa cea mai grea, de 1 an 4 luni închisoare la care se adaugă sporul de 4 luni închisoare, în final rezultând pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare, cu executare în detenţie.

S-a dispus în temeiul art. 112 alin. (1) lit. d) C. pen. confiscarea de la inculpatul C. a sumei de 500 RON.

S-a dispus desfiinţarea înscrisurilor false- adeverinţe de venit nr. 186/10 martie 2014 şi 169/10 martie 2014 aflate la dosar urmărire penală.

S-a constatat recuperat în întregime prejudiciul cauzat părţii civile D., cu sediul în Satu Mare, str. x prin achitarea de către inculpatul A. a sumei de 2.792,64 RON şi înlătură obligarea inculpaţilor la plata acestei sume.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că împăcarea intervenită între persoana vătămată şi inculpaţii apelanţi a avut loc doar în faţa instanţei de apel, împrejurare care nu poate atrage soluţia de încetare a procesului penal, deoarece împăcarea trebuia să aibe loc până la citirea actului de sesizare al instanţei, "la primul termen la care procedura de citare este legal îndeplinită şi cauza este în stare de judecată" - conform art. 374 alin. (1) C. proc. pen.

Instanţa a apreciat apelul Ministerului Public fondat şi în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune pe care a apreciat-o insuficientă pentru a asigura reabilitarea inculpatului şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni, raportat la gradul de participaţie penală a cestuia, la acţiunile ilicite concrete desfăşurate de acesta, la antecedentele penale.

Totodată, instanţa de apel a apreciat întemeiată şi critica Ministerului Public referitoare la omisiunea confiscării, de la inculpatul C., a sumei de 500 RON primită pentru comiterea unei infracţiuni şi a anulării adeverinţelor de venit falsificate.

Împotriva Deciziei penale nr. 360/A din data de 2 aprilie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, la data de 10 mai 2019 (data poştei, din Penitenciarul Gherla - dosar) inculpatul C. a declarat recurs în casaţie.

În motivarea scrisă a cerii sale inculpatul a susţinut, în esenţă, că prin decizia recurată, urmare a apelului formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla, i-a fost majorată pedeapsa rezultantă de la 1 an şi 2 luni închisoare, la 1 an şi 6 luni închisoare, în condiţiile în care prejudiciul a fost acoperit şi a intervenit împăcarea părţilor.

Prin încheierea din data de 25 septembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 360/A din data de 2 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2018. S-a reţinut că, deşi inculpatul nu a indicat în cererea de recurs în casaţie cazul de casare, din motivele expuse, acestea se circumscriu celui prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.:

"s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", fiind îndeplinite totodată şi celelalte condiţii de admisibilitate prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 6 noiembrie 2019, cu citarea recurentului inculpat.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

La termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2019, legal citat, recurentul inculpat a lipsit, solicitând potrivit art. 364 alin. (4) C. proc. pen., judecarea cauzei în lipsă, fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu.

Apărătorul inculpatului C., susţinând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a apreciat că se impune admiterea căii de atac exercitate de recurent, întrucât pedeapsa aplicată acestuia este nelegală.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 360/A din data de 2 aprilie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, Înalta Curte apreciază că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., inculpatul a arătat că instanţa de apel a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla şi i-a majorat pedeapsa rezultantă la 1 an şi 6 luni închisoare, în condiţiile în care a intervenit împăcarea părţilor şi prejudiciul a fost acoperit.

Înalta Curte reaminteşte că este motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte limitele generale ale pedepsei prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită.

De asemenea, constituie motiv de casare stabilirea pedepsei sub sau peste limitele prevăzute de lege în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante şi, respectiv a circumstanţelor agravante sau nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracţiuni ori infracţiune continuată.

Cazul de casare analizat poate privi şi aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Din actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constă că inculpatul C. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă şi pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, faptă prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Audiat în faţa instanţei, inculpatul C. a recunoscut săvârşirea faptelor, la termenul din data de 7 ianuarie 2019, solicitând aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Totodată instanţa a avut în vedere că inculpatul C. a comis faptele cercetate după considerarea ca executată a pedepsei de 1 an şi o lună închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 542 din 16 martie 2011 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare, din executarea căreia a fost liberat condiţionat la data de 4 octombrie 2011, cu un rest de pedeapsă de 107 zile închisoare, însă anterior împlinirii termenului de reabilitare, motiv pentru care a reţinut în sarcina acestuia dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., privind recidiva postexecutorie.

Astfel, pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., conform art. 79 alin. (3) din C. pen., urmare a reţinerii art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limitele de pedeapsă erau cuprinse între 8 luni închisoare şi 3 ani şi 4 luni închisoare care se majorează, potrivit art. 43 alin. (5) C. pen. cu jumătate, adică între 1 an şi 5 ani închisoare.

Prin urmare, pedeapsa aplicată inculpatului de instanţa de apel pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, de 1 an şi 4 luni închisoare, este în limitele prevăzute de lege.

Totodată, Înalta Curte constată că şi pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 6 luni aplicată de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel, se situează în limitele prevăzute de lege.

Inculpatul mai susţine că pedeapsa aplicată este nelegală în condiţiile în care a intervenit împăcarea părţilor şi prejudiciul a fost acoperit.

Într-adevăr, infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. se numără printre infracţiunile pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu şi pentru care este posibilă împăcarea.

Dar, potrivit art. 159 C. pen. împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit şi dacă are loc până la citirea actului de sesizare al instanţei.

Or, după cum în mod corect a arătat şi instanţa de apel împăcarea intervenită între persoana vătămată şi inculpat a avut loc doar în faţa instanţei de apel, împrejurare care nu putea atrage soluţia de încetare a procesului penal dorită de inculpat.

În concluzie, urmare a aplicării art. 38 alin. (2) şi art. 39 lit. c) C. pen. pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi cea de 6 luni închisoare au fost contopite rezultând o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare la care a fost adăugat un spor de 2 luni, în final rezultând pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pedeapsă care este în limitele prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat C. împotriva Deciziei penale nr. 360/A din data de 2 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2018.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat C. împotriva Deciziei penale nr. 360/A din data de 2 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM