Drug Conviction for International Trafficking Upheld; Extraordinary Appeal Rejected as Unfounded

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1129 din data de 25 septembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia Penală, în baza art. 386 C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondata, cererea formulată de inculpatul A. privind schimbarea încadrării juridice pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 C. pen. din formă consumată în tentativă la această infracţiune.

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul A. privind schimbare a încadrării juridice pentru infracţiunea de trafic de droguri din infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 C. pen. şi infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 C. pen., comise în concurs real într-o singură infracţiune prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul A. privind schimbare a încadrării juridice pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, comise în concurs real, în infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, comise în concurs ideal.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri din infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 C. pen.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 şi 38 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc (2 acte materiale).

În baza art. 67 alin. (2) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 şi art. 38 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc (84 acte materiale).

În baza art. 67 alin. (2) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei închisorii în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 şi art. 38 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc (4 acte materiale).

În baza art. 67 alin. (2) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) art. 76 şi art. 38 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) au fost contopite pedepsele principale privative de libertate şi s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte 4 pedepse (7 ani şi 9 luni), stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 9 ani şi 7 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă şi pedeapsa complementară rezultantă prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie rezultantă prev.de art. 65 rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 72 C. pen. şi art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. a fost dedusă din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului perioada reţinerii de 24 ore, de la 9 septembrie 2017 ora 0150, până la 10 septembrie 2017 ora 0150, şi cea a arestării preventive, începând cu data de 10 septembrie 2017 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea speciala a următoarelor cantităţi de droguri, cu excepţia contraprobelor, ridicate de la inculpat şi a celorlalte bunuri folosite la comiterea faptelor, aflate în Camera de Corpuri Delicte a IGPR, conform dovezii seria x nr. x din 20 octombrie 2017, respectiv: sac din rafie de culoare albastru, sigilat cu sigiliul tip M.I. nr. x, ce conţine un bong în care s-au pus în evidenţă THC şi CBN (proba nr. 3); 68 unităţi (doze) în care s-a pus în evidenţă LSD {proba nr. 6); un grinder care a conţinut cannabis (ambalajul probei nr. 14); un cântar pe care s-a pus în evidenţă MDMA, Ketamină şi THC (proba nr. 15); cantitatea de 369,31 grame cristale care conţin MDMA (proba nr. 18); un card pe care s-a pus în evidenţă Ketamină (proba nr. 20); cantitatea de 473,82 grame cristale care conţin Ketamină (proba nr. 21); un grinder în care s-a pus în evidenţă THC (proba nr. 25); un recipient în care s-a pus în evidenţă THC (proba nr. 35); plic din hârtie de culoare alb, sigilat cu sigiliul tip M.I. nr. x ce conţine 10 unităţi (doze) în care s-a pus în evidenţă LSD (contraprobă proba nr. 6); cantitatea de 5,24 grame cristale care conţin MDMA (contraprobă probă nr. 18); cantitatea de 5,16 grame cristale care conţin ketamină (contraprobă proba nr. 21); plic din hârtie de culoare maro, sigilat cu sigiliul tip M.I. nr. x ce conţine cantitatea de 1,55 grame cannabis (proba nr. 5); cantitatea de 0,69 grame cristale care conţin MDMA (proba nr. 8); cantitatea de 18,42 grame cristale care conţin MDMA (proba nr. 9); cantitatea de 3,10 grame cristale care conţin Ketamină (proba nr. 10); cantitatea de 3,72 grame amestec de cannabis şi tutun (proba nr. 17); cantitatea de 18,02 grame fragmente vegetale tulpiniţe - cannabis pe care s-a pus în evidenţă THC (proba nr. 22); cantitatea de 0,26 grame cristale care conţin ketamină (proba nr. 30a); cantitatea de 0,18 grame cristale care conţin MDMA (proba nr. 30b)şi cantitatea de 0,36 grame cannabis (proba nr. 32).

În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea speciala a banilor obţinuţi prin valorificarea drogurilor, respective a sumei de 900 RON.

A fost menţinută, în parte, în limita sumei de 900 RON, măsura sechestrului asigurător dispusă prin Ordonanţa nr. 62/D/P/2017 din data de 19 septembrie 2017 a DIICOT - Biroul Teritorial Dâmboviţa asupra sumelor de 2150 RON şi 200 Euro ridicate de la domiciliul inculpatului şi consemnate la B. conform recipiselor nr. x/1 din data de 20 septembrie 2017 şi nr. x/1 din data de 20 septembrie 2017 şi ridică măsura asiguratorie pentru diferenţă, dispunând restituirea acesteia.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 50.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 50.000 RON reprezintă cheltuielile ocazionate de desfăşurarea urmăririi penale.

În ceea ce priveşte fapta de trafic internaţional de droguri de risc şi mare risc, instanţa de fond a reţinut că singurele acte materiale cert probate sunt cele două achiziţii de amfetamină din Germania, plicurile poştale destinate inculpatului, conţinând o astfel de substanţă fiind identificate de autorităţile germane la datele de 25 aprilie 2017, respectiv 27 aprilie 2017, pe aeroportul Frankfurt am Maine.

Referitor la fapta de trafic de droguri de risc, judecătorul fondului a reţinut în parte din actele materiale consemnate în rechizitoriu ca formând latura obiectivă a infracţiunilor de trafic intern de droguri, în măsura în care au fost dovedite, după cum urmează: inculpatul a oferit martorei C. de 3 ori MDMA iar martorei D. o doză de LSD, ceea ce constituie 4 acte materiale ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen.

De asemenea, inculpatul a oferit martorei C. de 30 de ori cannabis şi de 15 ori ketamină, martorei D. de 30 de ori cannabis, martorei E. de 2 ori cannabis iar martorului F. de 4 ori cannabis, şi a vândut martorei G. de 3 ori câte 5 grame, la preţul de 60 lei/gram, deci în total 84 acte materiale de trafic de droguri de risc.

În ceea ce priveşte infracţiunile de deţinere de droguri de risc şi mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, instanţa a reţinut că s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că şi aceste fapte există, constituie infracţiuni şi au fost comise de inculpat.

Împotriva mai sus menţionatei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmboviţa şi inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Parchetul a susţinut că:

- instanţa de fond a dispus, din oficiu, în mod greşit, schimbarea încadrării juridice pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri din infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 C. pen., şi reţine doar 2 acte materiale în loc de 6 acte materiale.

- referitor la infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 şi art. 38 alin. (1) C. pen. a arătat că s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc, reţinând 84 acte materiale în loc de 81 de acte materiale câte au fost reţinute în rechizitoriu. Pentru diferenţa de 3 acte materiale nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală în cauză, instanţa depăşind astfel obiectul şi limitele judecaţii.

- în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 şi art. 38 alin. (1) C. pen. instanţa de fond a reţinut doar 4 acte materiale, în loc de 9 acte materiale, câte au fost reţinute în rechizitoriu, rezultând de aici sume mult mai mici de bani obţinute de inculpat din traficul de droguri de mare risc, sume ce trebuiau confiscate conform legii şi nu restituite inculpatului.

S-a mai susţinut că declaraţiile date de inculpat, coroborate cu declaraţiile persoanelor care au cumpărat droguri de la acesta, fac dovada certă a săvârşirii de către acesta a faptelor de care este acuzat, în modalitatea descrisă în actul de sesizare a instanţei.

De asemenea, s-a solicitat a se constata că hotărârea primei instanţe este nelegală şi prin reţinerea greşită a numărului de acte materiale, cu influenţă directă asupra sumelor confiscate de la inculpat.

În final, s-a învederat că în cauză ar fi trebuit reţinute circumstanţe agravante, având în vedere perioada mare de desfăşurare a activităţii infracţionale, problemele cauzate altor persoane prin faptele inculpatului, cantitatea mare de droguri valorificate dar şi sumele mari de bani cheltuiţi pentru drogurile cumpărate, aproximativ 8.000 dolari.

Inculpatul, prin apărători aleşi, a solicitat achitarea. S-a susţinut că pe parcursul celor patru luni în care s-au desfăşurat cercetări, nu s-a putut descoperi nici o faptă din cele presupus a fi săvârşite, însă s-a putut constatat că inculpatul este consumator de droguri, că are un psihic uşor de manipulat, specific persoanelor consumatoare de droguri; că procurorii s-au grăbit în a constitui flagrantul şi s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului, însă operaţiunea de flagrant nu a respectat prevederile legale aplicabile;

Totodată a fost criticat şi cuantumul cheltuielilor judiciare cuantumul apreciat ca exagerat, deşi urmărirea penală a vizat şi alte persoane, coinculpaţi.

Prin Decizia penală nr. 391 din data de 17 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în baza art. 421 alin. (1) pct. (2) lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Dâmboviţa şi de apelantul - inculpat A., împotriva Sentinţei penale nr. 1129 din 25 septembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa.

A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată şi, ca urmare a rejudecării, s-au dispus următoarele:

A fost înlăturat din dispozitivul hotărârii instanţei de fond dispoziţia privind schimbarea încadrării juridice pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri din infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 C. pen.

A fost înlăturat din dispozitivul sentinţei penale apelate menţiunea "2 acte materiale", menţiune făcută în paragraful: "În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 şi 38 alin. (1) C. pen. condamnă pe inculpatul A., aflat în Penitenciarul Mărgineni, la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc (2 acte materiale)."

A fost menţinută condamnarea de 7 (şapte) ani închisoare, aplicată de instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 3, alin. (1) şi (2) - Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 şi 38, alin. (1) - C. pen. (Traficul internaţional de droguri), faptă săvârşită în perioada 2016 - septembrie 2017.

A fost înlăturat din dispozitivul sentinţei penale apelate menţiunea "84 acte materiale", menţiune făcută în paragraful "În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 şi art. 38 alin. (1) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc (84 acte materiale).", urmând ca inculpatul A. să fie condamnat pentru săvârşirea a 81 de acte materiale pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 şi art. 38 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

A fost înlăturate prevederile art. 75, alin. (2), lit. b) şi art. 76 (care reglementează circumstanţa atenuantă judiciară şi efectele acesteia) din cuprinsul dispozitivului sentinţei penale apelate, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 4, alin. (2) - Legea nr. 143/2000.

Au fost reduse cheltuielile judiciare stabilite de instanţa de fond în sarcina inculpatului de la suma de 50.500 RON la suma de 25.500 RON.

În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea speciala a sumelor de bani obţinute de inculpat prin valorificarea drogurilor de risc, în cuantum de 4.400 RON.

A fost menţinută confiscarea specială a sumei de 900 RON, dispusă de instanţa de fond.

S-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului până la concurenţa sumei de 29.900 RON (suma confiscată, în cuantum de 4.400 RON şi contravaloarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 25.500 RON).

A fost menţinut sechestrul asigurător, dispus de instanţa de fond, pentru suma de 900 RON.

În temeiul art. 72, alin. (1) - C. pen., a fost dedusă perioada în care inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv, de la data de 9 septembrie 2017 la zi.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în legătură cu soluţionarea apelului au rămas în sarcina statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 391 din data de 17 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 24 iunie 2019, prin avocat H., inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.

În motivarea scrisă a cerii sale inculpatul a invocat ca temei de drept cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. s-a solicitat:

- în principal, achitarea cu privire la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc şi risc, în forma continuata, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) şi c) C. proc. pen.

- în subsidiar, cu privire la aceeaşi infracţiune, schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii sale sub forma tentativei;

- achitarea cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., privind traficul intern de droguri de mare risc, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) şi c) C. proc. pen.

- aplicarea art. 91 C. pen., la pedeapsa stabilita pentru săvârşirea infracţiunii de trafic intern de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. s-a arătat că:

- în mod greşit instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la contopirea pedepselor.

- în mod nelegal s-a dispus înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în mod corect de către judecătorul primei instanţe.

S-a solicitat suspendarea executării hotărârii până la judecarea cererii de recurs în casaţie, apreciind că se impune a se dispune luarea măsurii preventive a controlului judiciar.

Prin încheierea din data de 25 septembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 391 din data de 17 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 6 noiembrie 2019, cu citarea recurentului inculpat.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul A. privind suspendarea executării hotărârii.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 6 noiembrie 2019, care face parte integrantă din prezenta, susţinerile părţilor nemaifiind reluate.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 391 din data de 17 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte apreciază că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

În acelaşi sens, se constată că fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.

Instanţa de casaţie nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Aceste consideraţii sunt aplicabile şi cazului de casare prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., conform căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Drept urmare, sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care lipsesc anumite elementele constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege".

În concordanţă cu aceste dispoziţii, acest caz de casare nu poate fi invocat, însă, pentru a obţine o reevaluare a materialului probator sau pentru stabilirea unei alte situaţii de fapt.

Astfel, acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Prin urmare, instanţa de casaţie analizează doar dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, corespunde infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare.

În speţa de faţă, inculpatul A., prin apărător susţine că în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, nu ar fi îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă de săvârşire a acestei infracţiuni, raportat la modalitatea în care este descrisă în actul de acuzare, întrucât coletele care au pătruns efectiv pe teritoriul României nu ar fi conţinut droguri ci un praf de iaurt în amestec cu cafeină.

Raportând considerentele teoretice anterior reliefate la speţa de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aspectele invocate de apărare în sensul că fapta de trafic internaţional de droguri de mare risc şi risc, în forma continuata, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, pentru care a fost condamnat inculpatul nu este prevăzută de legea penală nu sunt întemeiate.

Or, aceste argumente susţinute de apărare nu se circumscriu dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., deoarece ar presupune o reanalizare a probelor deja administrate în cauză, ceea ce nu este posibil pe calea recursului în casaţie.

Inculpatul, prin apărător, a invocat tot sub cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., incidenţa în cauză a unei cauze de nepedepsire, respectiv iresponsabilitatea inculpatului, datorată stării sale fizice şi psihice de dependenţă de substanţe interzise.

În ipoteza în care situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel nu se suprapune pe tipicitatea infracţiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, pot deveni incidente dispoziţiile art. 438 pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

Recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Înalta Curte precizează că, pe calea recursului în casaţie nu se evaluează materialul probator, nu se modifică starea de fapt, întrucât, fiind o chestiune ce implică aprecierea probelor existente în cauză, acest aspect nu poate fi cenzura în această cale extraordinară de atac.

În realitate inculpatul solicită pe calea recursului în casaţie de faţă reanalizarea circumstanţelor comiterii faptelor, o reinterpretare a probelor administrate şi, pe cale de consecinţă, a stabilirii formei de vinovăţie, ceea ce nu este posibil întrucât Înalta Curte examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. şi verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale de atac.

Astfel, o apreciere a probelor deja administrate în cauză cu influenţe asupra situaţiilor faptice constatate şi reţinute de cele două instanţe inferioare, constituie o analiză ce excedă verificărilor de legalitate ce pot face obiectul judecării căii extraordinare a recursului în casaţie.

Inculpatul a mai invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. susţinând că în mod greşit instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la contopirea pedepselor şi că în mod nelegal s-a dispus înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în mod corect de către judecătorul primei instanţe.

Înalta Curte reaminteşte că este motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte limitele generale ale pedepsei prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită.

De asemenea, constituie motiv de casare stabilirea pedepsei sub sau peste limitele prevăzute de lege în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante şi, respectiv a circumstanţelor agravante sau nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracţiuni ori infracţiune continuată.

Cazul de casare analizat poate privi şi aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpat cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se circumscrie doar formal cazului de recurs în casaţie indicat, cazul de casare respectiv vizând numai ipoteza în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speţă nu s-a realizat, pedeapsa fiind în limite legale.

De asemenea, critica privind înlăturarea circumstanţelor atenuante nu poate fi analizată în cadrul recursului în casaţie, cazurile în care se poate exercita calea extraordinară de atac fiind limitativ prevăzute de lege şi vizează exclusiv aspecte de legalitate.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 391 din data de 17 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 391 din data de 17 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - MM