Negative conflict of jurisdiction for judicial rehabilitation: application of *tempus regit actum* to determine competent court under current law

Asupra conflictului negativ de competenţă,

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 7 din 8 ianuarie 2019, pronunţată de Tribunalul Militar Iaşi în dosarul nr. x/2018, în temeiul dispoziţiilor art. 47 C. proc. pen., raportat la art. 50 C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de reabilitare formulată de condamnatul A., în favoarea Judecătoriei Bacău.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., a fost constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Militar Iaşi şi Judecătoria Bacău şi s-a dispus sesizarea instanţei ierarhic superioare comune, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă, potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (2) C. proc. pen.

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Militar Iaşi a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 188/D/2018 din data de 11 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Bacău, s-a dispus: "Admite excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bacău. În temeiul art. 47 C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen.declină competenţa de soluţionare a cererii formulată de condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Bacău. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă."

Pentru a pronunţă această sentinţă, Tribunalul Bacău a reţinut următoarele:

"Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanţă la nr. x/2018 la data de 16 martie 2018, petentul condamnat A. a solicitat reabilitarea sa judecătorească. În motivarea cererii a arătat că a fost condamnat la 6 ani şi 6 luni închisoare dispusă prin Sentinţa penală nr. 99/D din data de 19 martie 1998 a Tribunalului Bacău, pronunţată în dosarul x/1997, definitivă prin Decizia penală nr. 141 din 19 mai 1998 a Curţii de Apel Bacău.

În fapt, prin Sentinţa penală nr. 99/D din data de 19 martie 1998 a Tribunalului Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 141 din 19 mai 1998 a Curţii de Apel Bacău a fost condamnat la 6 ani şi 6 luni închisoare pentru, săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2), lit. a), d), e) vechiul C. pen., constând în aceea că în noaptea de 10 - 11 octombrie 1997, inculpatul alături de numitul B. a intrat în magazinul non-stop SC C. SRL şi au ameninţat-o pe vânzătoare cu un cuţit, solicitându-i încasările din acea zi.

Prin aceeaşi sentinţă a fost obligat la plata sumei de 60.000 RON (moneda veche) cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC C. SRL şi a sumei de 400.000 RON (moneda veche) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Pedeapsa a început a fi executată la data de 22 noiembrie 1997. Ulterior acestui moment a locuit în localitatea Dofteana.

A mai învederat faptul că nu a săvârşit nicio altă infracţiune în intervalul de timp scurs din momentul eliberării din unitatea de detenţie şi nici nu datorează sume de bani cu titlu de cheltuieli judiciare către statul roman, sens în care a ataşat prezentei documentele eliberate de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău şi Primăria Dofteana. Totodată a arătat faptul că a încercat să ia legătura cu partea civilă SC C. SRL dar nu a reuşit să obţină un document oficial din partea sa cu privire la achitarea despăgubirilor civile, deoarece din anul 2003 această societate a fost radiată.

Faţă de aceste considerente a solicitat admiterea prezentei cereri şi reabilitarea sa judecătorească cu privire la condamnarea de 6 ani şi 6 luni închisoare dispusă prin Sentinţa penală nr. 99/D din data de 19 martie 1998 a Tribunalului Bacău pronunţată în dosarul nr. x/1997, definitivă prin Decizia penală nr. 141 din 19 mai 1998 a Curţii de Apel Bacău.

A menţionat că în acest moment doreşte să-şi schimbe locul de muncă pe teritoriul Spaniei, dar angajatorul îi solicită să obţină un cazier judiciar fără menţiuni cu privire la condamnări penale.

Având în vedere faptul că în acest moment are stabilită reşedinţa în Spania a solicitat respectuos judecarea cauzei şi în lipsa sa la dezbateri şi să i se comunice toate documentele la domiciliul procesual ales, respectiv la Cabinet Avocat D..

În drept, a invocat dispoziţiile art. 530 şi următoarele C. proc. pen.. dispoziţiile art. 166 - 168 C. pen. şi art. 529 C. proc. pen.

La cerere a ataşat copia sentinţei penale de condamnare, copia buletinului de identitate şi a chitanţei de plata cheltuielilor judiciare către stat şi a solicitat judecarea în lipsă.

Tribunalul, analizând cererea formulată, a constatat că nu este competent material să soluţioneze această cerere, având în vedere modificările legislative intervenite în materie substanţială şi procedurală, atât sub aspectul infracţiunii pentru care a primit această condamnare inculpatul, cât şi sub aspectul competenţei materiale de soluţionare a unor astfel de cereri.

Din analiza sentinţei penale de condamnare, (19 martie 1998) s-a observat că la acel moment, competent a soluţiona pe fond o astfel de infracţiune ("tâlhărie) era tribunalul. Ulterior, de la 1 februarie 2014, această infracţiune a fost dată în competenţa judecătoriei pentru soluţionarea ei pe fond, în primă instanţă, potrivit art. 36 noul C. proc. pen.

În soluţionarea acestei excepţii, instanţa a avut în vedere şi decizia dată cu prilejul soluţionării recursului în interesul legii nr. 83/2007 care stabileşte că în caz de modificare a normelor de competenţă, cererea de reabilitare va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.

Art. 529 C. proc. pen. stabileşte că "Competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti este fie instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate."

Prin urmare, pentru considerentele arătate a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bacău şi în temeiul art. 47 C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen. a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulată de condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Bacău."

II. La data de 27 iunie 2018, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr. x/2018, care, prin Sentinţa penală nr. 2249 din data de 23 noiembrie 2018, a dispus: "Admite excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Bacău, invocată din oficiu. În baza art. 529 rap. la art. 50 din C. proc. pen. declină competenţa de soluţionare a cererii de reabilitare formulată de petentul A., cu adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat D., cu sediul în Arad, str. x, în favoarea Tribunalului Militar Iaşi.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Bacău a avut în vedere următoarele:

"Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2018 din data de 27 iunie 2018, petentul A. a solicitat să îi fie admisă cererea de reabilitare judecătorească cu privire la condamnarea aplicată prin Sentinţa penală nr. 99/D din 19 martie 1998 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/1997, definitivă prin Decizia penală nr. 141 din 19 mai 1998 a Curţii de Apel Bacău.

Acesta a arătat că executarea pedepsei a început la data de 22 noiembrie 1997, iar ulterior executării pedepsei, a locuit în Dofteana, după care, din cursul anului 2007 a locuit în Spania, unde a lucrat în domeniul construcţiilor.

Petentul a susţinut că nu a mai săvârşit o altă infracţiune până în prezent şi că nu datorează cheltuieli judiciare statului român. Acesta a încercat să ia legătura cu partea civilă SC C. SRL, dar nu a reuşit să obţină un document oficial cu privire la achitarea despăgubirilor civile deoarece, în anul 2003, această societate a fost radiată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 166 şi urm. C. pen. şi art. 530 şi urm. C. proc. pen. Petentul a ataşat la cerere mai multe înscrisuri în probaţiune.

Prezentul dosar a fost declinat în favoarea Judecătoriei Bacău de Tribunalul Bacău pe rolul acestuia fiind înregistrat la data de 16 martie 2018.

Instanţa a dispus ataşarea fişei de cazier judiciar actualizate a petentului şi a Sentinţei penale nr. 7 din 21 ianuarie 1997 pronunţată de Tribunalul Militar Iaşi în dosarul nr. x/1996 definitivă prin neapelare la data de 3 februarie 1997. Analizând lucrările dosarului, instanţa a constatat următoarele aspecte:

1. Prin Sentinţa penală nr. 7 din 21 ianuarie 1997 pronunţată de Tribunalul Militar Iaşi în dosarul nr. x/1996, definitivă prin neapelare la data de 3 februarie 1997, petentul a fost condamnat la 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 - 209 lit. e), g) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. 1969 (avea calitatea de soldat la data comiterii faptei).

După contopirea acestei pedepse cu pedepsele componente stabilite prin Sentinţa penală nr. 994 din 27 mai 1996 a Judecătoriei Oneşti şi Sentinţa penală nr. 1666 din 27 septembrie 1994 a Judecătoriei Oneşti, petentului i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare cu executare efectivă. S-a dedus din pedeapsă durata executată de la 15 ianuarie 1996 la zi.

S-a luat act că persoana vătămată SC F. SRL Târgu Ocna nu solicită despăgubiri civile.

Petentul a fost obligat la plata sumei de 200.000 ROL cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

2. Prin Sentinţa penală nr. 99/D din 19 martie 1998 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/1997,definitivă prin Decizia penală nr. 141 din 19 mai 1998 a Curţii de Apel Bacău, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969.

A fost revocată liberarea condiţionată pentru restul rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 7 din 21 ianuarie 1997 pronunţată de Tribunalul Militar Iaşi în dosarul nr. x/1996, definitivă prin neapelare la data de 3 februarie 1997, şi i-a fost aplicată petentului pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 15 ianuarie 1996 la 23 martie 1996.

Petentul a fost obligat la plata sumei de 60.000 ROL cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC C. SRL, în solidar cu un coinculpat şi la plata sumei de 400.000 rol cu titlu de cheltuieli judiciare.

Instanţa a dispus ataşarea hotărârilor de condamnare indicate în fişa de cazier judiciar a petentului, întrucât s-a reţinut că, condamnarea are caracter indivizibil, vizând întregul trecut infracţional al acestuia.

De asemenea, potrivit Deciziei nr. 3/2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, în recursul în interesul legii, "Termenul de reabilitare judecătorească se socoteşte, în raport, cu pedeapsa cea mai grea ce intră în componenţa pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic".

Potrivit art. 529 C. proc. pen. "Competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti este fie instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate."

S-a impus a se menţiona că, în situaţia în care obiectul cauzei a constat într-o infracţiune sau un concurs de infracţiuni comis de unul sau mai mulţi militari, iar soluţia a fost pronunţată de o instanţă militară, competenţa de soluţionare a cererii de reabilitare judecătorească aparţine instanţei militare căreia i-ar reveni, după 1 februarie 2014, competenţa să judece cauza în prima instanţă.

În consecinţă, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Bacău, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Militar Iaşi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Militar Iaşi, sub nr. x/2018 din data de 18 decembrie 2018, şi, la primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, a fost pusă în discuţie competenţa după calitatea persoanei.

Analizând actele şi lucrările dosarului,Tribunalul Militar Iaşi a reţinut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, sub nr. x/2018 din data de 16 martie 2018, petentul condamnat A. a solicitat reabilitarea sa judecătorească, urmare condamnării la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare dispusă prin Sentinţa penală nr. 99/D din data de 19 martie 1998 a Tribunalului Bacău pronunţată în dosarul x/1997 definitivă prin Decizia penală nr. 141 din 19 mai 1998 a Curţii de Apel Bacău.

Tribunalul Bacău, analizând cererea formulată de petent, a constatat că nu este competent material să soluţioneze această cerere, având în vedere modificările legislative intervenite în materie substanţială şi procedurală, atât sub aspectul infracţiunii pentru care a primit această condamnare inculpatul, precum şi sub aspectul competenţei materiale de soluţionare a unor astfel de cereri, declinând competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Bacău.

Din analiza sentinţei penale de condamnare, (19 martie 1998) a observat Tribunalul Bacău că la acel moment, competent a soluţiona pe fond o astfel de infracţiune ("tâlhărie) era tribunalul. Ulterior, de la 1 februarie 2014, această infracţiune este competenţa judecătoriei pentru soluţionarea ei pe fond, în primă instanţă, potrivit art. 36 noul C. proc. pen.

În soluţionarea acestei excepţii, Tribunalul Bacău a avut în vedere şi decizia dată cu prilejul soluţionării Recursului în interesul legii nr. 83/2007 care stabileşte că în caz de modificare a normelor de competenţă, cererea de reabilitare va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.

Art. 529 C. proc. pen. stabileşte că "Competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti este fie instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate".

La data de 27 iunie 2018, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr. x/2018, care, prin Sentinţa penală nr. 2249 din data de 23 noiembrie 2018, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de reabilitare formulată de petentul A. în favoarea Tribunalului Militar Iaşi, cu motivarea că, în situaţia în care obiectul cauzei a constat într-o infracţiune sau un concurs de infracţiuni comis de unul sau mai mulţi militari, iar soluţia a fost pronunţată de o instanţă militară, competenţa de soluţionare a cererii de reabilitare judecătorească aparţine instanţei militare căreia i-ar reveni, după 1 februarie 2014 competenţa să judece cauza în prima instanţă.

La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, respectiv 8 ianuarie 2019, Tribunalul Militar Iaşi a pus în discuţie competenţa după calitatea persoanei, motivat de următoarele:

1. Prin Sentinţa nr. 7 din data de 21 ianuarie 1997, pronunţată în dosarul nr. x/1996 al Tribunalului Militar Iaşi, numitul A., care la acel moment avea calitatea de soldat în rezervă, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 - 209 lit. e) - g) C. pen., cu aplic. art. 37a C. pen. şi art. 13 C. pen.

Au fost descontopite pedepsele contopite prin Sentinţa nr. 994/1996 a Judecătoriei Oneşti şi au fost repuse în individualitatea lor, astfel:

- o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 - 209 lit. g) C. pen.; - trei pedepse a câte 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 - 209 lit. e) şi g) C. pen.; o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 - 209 lit. e) şi g) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 - 209 lit. e) şi g) C. pen.; o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 36 alin. (1) din Decretul 328/1966, toate aplicate prin Sentinţa penală nr. 994/1996 a Judecătoriei Oneşti; o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 - 209 lit. b) şi g) C. pen. şi - o pedeapsă de 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.,ambele aplicate prin Sentinţa nr. 1666 din 27 septembrie 1994 a Judecătoriei Oneşti.

În baza art. 89 alin. (1) C. pen. şi potrivit art. 94 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin Sentinţa nr. 7 din data de 21 ianuarie 1997 cu pedepsele de 1 an şi 2 luni închisoare şi 7 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa nr. 1666/1994 a Judecătoriei Oneşti şi a fost aplicată inculpatului pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 96 C. pen. şi potrivit disp. art. 34 C. pen., a fost contopită pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare cu pedepsele aplicate prin Sentinţa nr. 994/1996 a Judecătoriei Oneşti şi a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare, în baza art. 71 C. pen. fiindu-i interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

Sentinţa penală nr. 7 din 21 ianuarie 1997 a Tribunalului Militar laşi a rămas definitivă prin neapelare la data de 3 februarie 1997.

2. Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 2738 din 15 august 1997 pronunţată de Judecătoria Iaşi, s-a dispus liberarea condiţionată a inculpatului A., cu un rest rămas de executat din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 7 din 21 ianuarie 1997 a Tribunalului Militar Iaşi, definitivă prin neapelare la data de 3 februarie 1997, de 1 an şi 12 zile închisoare.

3. Prin Sentinţa penală nr. 99/D din data de 19 martie 1998 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/1997, definitivă prin Decizia penală nr. 141 din 19 mai 1998 a Curţii de Apel Bacău, prin respingerea apelului declarat de inculpatul A., petentul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969.

A fost revocată liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 1 an şi 12 zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 7 din 21 ianuarie 1997 pronunţată de Tribunalul Militar Iaşi în dosarul nr. x/1996, definitivă prin neapelare la data de 3 februarie 1997 şi i-a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare.

Tribunalul Militar Iaşi, având în vedere că ultima condamnare dispusă faţă de petentul A. a fost dispusă prin Sentinţa penală nr. 99/D din data de 19 martie 1998 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/1997, definitivă prin Decizia penală nr. 141 din 19 mai 1998 a Curţii de Apel Bacău, prin respingerea apelului declarat de inculpatul A., petentul fiind condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969, dosar în care acesta nu avea calitate de militar, a constatat că nu este competent material să soluţioneze această cerere.

Art. 529 C. proc. pen. stabileşte că "Competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti este fie instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate."

Prin urmare, pentru considerentele arătate a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Militar Iaşi şi în baza disp. art. 50 C. proc. pen., raportat la art. 47 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cererii de reabilitare formulată de A., cu privire la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. 99/D din data de 19 martie 1998 de Tribunalul Bacău, pronunţată în dosarul nr. x/1997, definitivă prin Decizia penală nr. 141 din 19 mai 1998 a Curţii de Apel Bacău, în favoarea Judecătoriei Bacău.

III. Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Bacău.

Problema de drept în prezenta cauză o reprezintă aprecierea competenţei de soluţionare a cererii de reabilitare formulată de condamnat care la momentul formulării cererii nu mai avea calitatea de soldat în termen, iar ultima condamnare dispusă faţă de petentul A. a fost dispusă prin Sentinţa penală nr. 99/D din data de 19 martie 1998 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/1997, definitivă prin Decizia penală nr. 141 din 19 mai 1998 a Curţii de Apel Bacău, prin respingerea apelului declarat de inculpatul A..

Potrivit art. 529 C. proc. pen. competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti este, fie instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate.

Textul art. 529 C. proc. pen. trebuie să fie interpretat, în sensul, că soluţionarea cererii de reabilitare este de competenţa instanţei care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, dacă cel condamnat domiciliază în circumscripţia acestei instanţe; în cazul în care cel condamnat locuieşte în altă localitate, competentă este instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul.

Dacă judecata în primă instanţă a fost de competenţa unei instanţe militare, prin "instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul" se înţelege instanţa civilă corespunzătoare în grad.

În speţă, petentul condamnat a avut ultimul domiciliu în Dofteana, după care, din cursul anului 2007 locuieşte în Spania, localitatea Dofteana de la ultimul domiciliu din ţară care se află în circumscripţia Tribunalului Bacău, instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea şi, ca atare, această instanţă ar trebui să soluţioneze cererea de reabilitare judecătorească.

Însă, prin Decizia nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că:

"Dispoziţiile art. 494 teza I din C. proc. pen. (1968 - nn.) se interpretează în sensul că: în caz de modificare a normelor de competenţă, cererea de reabilitare va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii."

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa supremă a reţinut că o cerere de reabilitare judecătorească este subsecventă condamnării, aşa încât determinarea competenţei trebuie să urmeze regimul judecăţii cauzei în care s-a formulat cererea ulterioară, cum este în cazul reabilitării. Reiese, deci, că într-o asemenea situaţie ne aflăm în faţa a două cauze diferite. Cea dintâi în care s-a pronunţat condamnarea, având ca obiect rezolvarea unui raport de drept penal de conflict, stins prin tragerea la răspundere penală a autorului, în vreme ce, în a doua cauză, activitatea jurisdicţională de soluţionare a cererii de reabilitare rezolvă un aspect adiacent obiectivului principal al procesului penal. Mai mult, în timp ce prima activitate jurisdicţională este integrată într-o fază specifică procesului penal, cea de a doua, privind reabilitarea, se situează în afara acestuia, după executarea hotărârii. Faţă de acest caracter autonom al reabilitării, se impune să fie incidentă regula tempus regit actum, în aplicarea normelor de procedură penală.

Aşa fiind, s-a conchis că instanţa corespunzătoare celei care a judecat în primă instanţă nu poate fi decât aceea care, la data introducerii cererii prin care se solicită reabilitarea, este competentă să judece în primă instanţă infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat.

Textul art. 494 C. proc. pen. 1968 a fost preluat în art. 529 C. proc. pen., în noua reglementare adăugându-se în final sintagma "sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate", astfel că Decizia nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite îşi păstrează actualitatea şi în ceea ce priveşte dispoziţiile an. 529 teza I C. proc. pen.

Astfel, la data săvârşirii infracţiunilor de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969, pedeapsa dispusă prin Sentinţa penală nr. 99/D din data de 19 martie 1998 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/1997, definitivă prin Decizia penală nr. 141 din 19 mai 1998 a Curţii de Apel Bacău,sentinţă asupra căreia se solicită reabilitarea şi prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare, acesta nu mai avea calitate de militar, şi în atare situaţie, se constată că instanţa militară nu este competentă material să soluţioneze această cerere.

Pe de altă parte, ulterior hotărârii de condamnare, dispoziţiile C. proc. pen. 1968 au suferit modificări substanţiale prin intrarea în vigoare a Legilor nr. 281/2003 şi 356/2006, dar şi ca urmare a hotărârii CEDO Maszni contra României, doar tribunalul militar teritorial fiind competent să judece în primă instanţă infracţiunile menţionate în art. 27 pct. 1 lit. a) - e), săvârşite în legătură cu îndatoririle de serviciu, de militari până la gradul de colonel inclusiv: alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa, iar în caz de conexitate sau indivizibilitate, dacă dintre instanţe una este civilă, iar alta militară, competenţa revenea instanţei civile.

În speţă, infracţiunile de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969 săvârşite de către petent sunt de competenţa de primă instanţă a unei instanţe civile, respectiv a judecătoriei.

Faţă de modificarea normelor de competenţă şi având în vedere Decizia nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, care îţi păstrează actualitatea, dispoziţiile art. 529 teza 1 din C. proc. pen. (instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea) se interpretează în sensul că cererea de reabilitare va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii, dacă cel condamnat domiciliază în circumscripţia acestei instanţe.

În consecinţă, cum Judecătoria Bacău ar fi în prezent instanţa competentă din punct de vedere material, al calităţii persoanei, dar şi din punct de vedere teritorial să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii şi cererea de reabilitare trebuie să fie soluţionată tot de către această instanţă civilă.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 529 alin. (1) din C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Bacău, instanţă căreia, i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Bacău, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CL