Competence for executing European Investigation Order videoconference hearings under Law 302/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 415/PI din data de 18 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 47 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 2683 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a declinat competenţa de soluţionare a ordinului european de anchetă emis de către Curtea cu Juri din Napoli în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele:

Prin ordinul european de anchetă emis de către Curtea cu Juri din Napoli, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 31 mai 2018, sub dosar nr. x/2018, s-a solicitat audierea prin videoconferinţă, în calitate de inculpaţi, a numiţilor A. şi B., în calitate de martori a numiţilor C., D. şi E. şi, în calitate de persoane vătămate, a numiţilor F., G., H., I. şi J..

Potrivit dispoziţiilor art. 2683 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, când România este stat de executare, recunoaşterea şi executarea unui ordin european de anchetă sunt de competenţa parchetului sau instanţei competente material şi după calitatea persoanei, potrivit legii române. Competenţa teritorială este determinată în funcţie de locul unde urmează să fie dusă la îndeplinire măsura de anchetă.

În prezenta cauză, din cuprinsul ordinului european de anchetă, respectiv din secţiunea G - motivele emiterii ordinului european de anchetă, a rezultat că pe rolul Curţii cu Juri din Napoli se află, în curs de judecată, o cauză penală care vizează săvârşirea unor infracţiuni de constituire a unui grup infracţional organizat - art. 367 C. pen. şi trafic de persoane - art. 210 C. pen.

În cazul acestor infracţiuni, prin raportare la dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a apreciat de către Curtea de Apel Timişoara că se poate concluziona că, din punct de vedere material, competenţa aparţine tribunalului.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, s-a reţinut faptul că ordinul european de anchetă vizează audierea, prin videoconferinţă, a unui inculpat ce locuieşte în municipiul Reşiţa, a unor martori ce sunt angajaţi ai BCCO - Caraş-Severin şi a unor persoane vătămate ce locuiesc pe raza localităţii Ersig, comuna Vermes, jud. Caraş-Severin. Ca atare, s-a dispus ca măsura de anchetă să fie adusă la îndeplinire pe raza judeţului Caraş-Severin, situaţie în care competenţa teritorială aparţine Tribunalului Caraş-Severin.

Prin Sentinţa penală nr. 79 din 28 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, în dosar nr. x/2018, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu.

În baza art. 47 alin. (1) C. proc. pen., art. 50 C. proc. pen., art. 26818 alin. (1) raportat la art. 178 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect comisie rogatorie internaţională - audierea prin videoconferinţă a inculpatului A., a persoanelor vătămate F., G., H., I., J. şi a martorilor C., D. şi E., conform ordinului european de anchetă emis de Curtea cu Juri din Napoli, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

S-a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă.

În baza dispoziţiilor art. 51 alin. (1) C. proc. pen. a fost sesizată instanţa ierarhic superioară comună, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Analizând excepţia invocată, Tribunalul Caraş-Severin a reţinut următoarele:

Asistenţa judiciară internaţională în materie penală se solicită de către autorităţile judiciare competente din statul solicitant şi se acordă de autorităţile judiciare din statul solicitat, în baza tratatelor internaţionale sau, în lipsa acestora, pe bază de reciprocitate.

Asistenţa judiciară în materie penală este reglementată Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Potrivit dispoziţiilor art. 26818 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind audierea prin videoconferinţă, Audierea prin videoconferinţă "În cazul în care o persoană se află pe teritoriul României şi trebuie audiată ca martor sau expert de către autorităţile competente ale statului emitent, autoritatea competentă poate să emită un ordin european de anchetă pentru a audia martorul sau expertul prin videoconferinţă sau alte mijloace de transmisie audiovizuală. Dispoziţiile art. 178 alin. (4) - (6), alin. (8) şi (10) se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul audierii suspecţilor sau inculpaţilor."

Conform dispoziţiilor art. 178 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 autorităţile judiciare competente să execute cererile privind audierea prin videoconferinţă, cereri formulate de autorităţile altor state, sunt curţile de apel.

Ca atare, în contextul în care obiectul ordinului european de anchetă emis de către Curtea cu Juri din Napoli este audierea prin videoconferinţă a inculpatului A., a persoanelor vătămate F., G., H., I., J. şi a martorilor C., D. şi E., în cauză fiind incidente dispoziţiile exprese vizând această procedură, argumente în raport de care Curtea de Apel Timişoara are competenţa de a soluţiona prezenta cauză, tribunalul a admis excepţia lipsei competenţei materiale a Tribunalului Caraş-Severin, invocată din oficiu.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Caraş-Severin şi Curtea de Apel Timişoara.

Din examinarea lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul cauzei constă în solicitarea dispusă prin ordinul european de anchetă emis de către Curtea cu Juri din Napoli privind audierea prin videoconferinţă a inculpatului A., a persoanelor vătămate F., G., H., I., J. şi a martorilor C., D. şi E..

Cadrul procesual este dat de dispoziţiile referitoare la asistenţa judiciară în materie penală, reglementată prin Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Potrivit dispoziţiilor art. 26818 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, inserate în secţiunea a VI-a, intitulată "Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Directivei 2014/41/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind ordinul european de anchetă în materie penală", parag. 2, "Dispoziţii speciale", referitoare la audierea prin videoconferinţă, "În cazul în care o persoană se află pe teritoriul României şi trebuie audiată ca martor sau expert de către autorităţile competente ale statului emitent, autoritatea competentă poate să emită un ordin european de anchetă pentru a audia martorul sau expertul prin videoconferinţă sau alte mijloace de transmisie audiovizuală. Dispoziţiile art. 178 alin. (4) - (6), alin. (8) şi (10) se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul audierii suspecţilor sau inculpaţilor."

În conformitate cu dispoziţiile art. 178 alin. (5) teza I din Legea nr. 302/2004 privind audierea prin videoconferinţă, autorităţile judiciare competente să execute cererile formulate de autorităţile altor state, sunt curţile de apel, în cursul judecăţii.

Normele art. 26818 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 au caracter special în raport de prevederile art. 2683 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, prin urmare se aplică cu prioritate în materia de referinţă.

Pe cale de consecinţă, în condiţiile în care obiectul cauzei reprezintă o cererea formulată de autoritatea altui stat, respectiv ordinul european de anchetă emis de către Curtea cu Juri din Napoli privind audierea prin videoconferinţă, sunt incidente dispoziţiile cu caracter special sus-menţionate, argumente în raport de care Curtea de Apel Timişoara are competenţa de a soluţiona prezenta cauză.

Faţă de considerentele mai sus-arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind cererea formulată de Curtea cu Juri din Napoli în favoarea Curţii de Apel Timişoara, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 de RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iulie 2018.

Procesat de GGC - CL