Limits of cassation review: rejection of factual re-examination and typicity challenges under the extraordinary remedy.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal filed by defendant F, upholding the appellate court's final judgment which confirmed his conviction and sentencing. The case involved a dispute over the legal qualification and guilt of several defendants for crimes including qualified theft, aggravated robbery, perjury, intellectual forgery, use of forged documents, and favoring the offender, stemming from an incident where trees were stolen and state officials allegedly failed to report the violence committed against them. Defendant F appealed under Article 438(1)(7) of the Code of Criminal Procedure, arguing that the facts did not constitute a criminal offense due to a lack of objective and subjective typicity, but the Supreme Court ruled that the appeal was unfounded because cassation review is limited to errors of law and does not permit re-examination of factual findings or the evaluation of evidence established by lower courts. The court determined that the appellate court correctly found that the elements of the charged offenses were satisfied, rejecting the argument that the formal concurrence of favoring the offender and perjury applied, as the favoring charge related to forgery rather than perjury, and thus the operative outcome remains the appellate conviction with a total sentence of 3 years' imprisonment for defendant F.
Legislator headnote
AI generatedart. 386 C. proc. pen, art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008, art. 233 C. pen, art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen, art. 109 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008, art. 206 alin. (1) C. pen; Limits of cassation review: rejection of factual re-examination and typicity challenges under the extraordinary remedy: The case involved a dispute over the legal qualification and guilt of several defendants for crimes including qualified theft, aggravated robbery, perjury, intellectual forgery, use of forged documents, and favoring the offender, stemming from an incident where trees were stolen and state officials allegedly failed to report the violence committed against them. Defendant F appealed under Article 438(1)(7) of the Code of Criminal Procedure, arguing that the facts did not constitute a criminal offense due to a lack of objective and subjective typicity, but the Supreme Court ruled that the appeal was unfounded because cassation review is limited to errors of law and does not permit re-examination of factual findings or the evaluation of evidence established by lower courts. The court determined that the appellate court correctly found that the elements of the charged offenses were satisfied, rejecting the argument that the formal concurrence of favoring the offender and perjury applied, as the favoring charge related to forgery rather than perjury, and thus the operative outcome remains the appellate conviction with a total sentence of 3 years' imprisonment for defendant F.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe specific procedural provision cited in the dispositive to dismiss the cassation appeal as unfounded.
The provision cited in the dispositive to impose judicial costs on the appellant for the statutory state fees.
The provision cited in the dispositive to rule that the honorariums for official defense counsel remain a charge to the state.
Full text
Asupra recursului în casaţie de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 2173 din data de 1 noiembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. x/2016, cu privire la inculpatul A., în baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 107 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 386 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 233 C. pen., art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen., în următoarele infracţiuni:
- art. 109 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen.
- art. 206 alin. (1) C. pen. (faţă de martorul B.) cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen.
- art. 206 alin. (1) C. pen. (faţă de martorul C.) cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen.
- art. 206 alin. (1) C. pen. (faţă de martorul D.) cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen.
- art. 193 alin. (1) C. pen. (faţă de martorul B.) cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen.
- art. 193 alin. (1) C. pen. (faţă de martorul D.) cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen.
Cu privire la inculpatul E., în baza art. 386 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 107 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 386 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 233 C. pen., art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen., în următoarele infracţiuni:
- art. 109 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen.
- art. 193 alin. (1) C. pen. (faţă de martorul C.) cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 109 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 206 alin. (1) C. pen. (faţă de martorul B.) cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul A., întrucât lipseşte plângerea prealabilă.
În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 206 alin. (1) C. pen. (faţă de martorul C.) cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul A. întrucât lipseşte plângerea prealabilă.
În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 206 alin. (1) C. pen. (faţă de martorul D.) cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul A., întrucât lipseşte plângerea prealabilă.
În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 193 alin. (1) C. pen. (faţă de martorul B.) cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul A., întrucât lipseşte plângerea prealabilă.
În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 193 alin. (1) C. pen. (faţă de martorul D.) cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul A., întrucât lipseşte plângerea prealabilă.
În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. şi art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 206 C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj.
În baza art. 38 C. pen., s-au constatat concurente faptele şi, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă aplicată, urmând ca inculpatul A. să fie condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 luni închisoare.
În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 8 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus că, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va respecta în totalitate măsurile de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Gorj, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare ce depăşeşte 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 94 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus că, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, obligaţie ce se va executa în cadrul Primăriei Urdari sau în cadrul Şcolii Gimnaziale nr. 1 Urdari.
În baza art. 96 C. pen. cu referire la art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor legale ce prevăd revocarea suspendării executării sub supraveghere.
În baza art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul E. la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 109 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul E. la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 193 alin. (1) C. pen. (faţă de martorul C.) cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul E., întrucât lipseşte plângerea prealabilă.
În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. şi art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 206 C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost achitat inculpatul E. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj.
În baza art. 38 C. pen., s-au constatat concurente faptele şi, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă aplicată, urmând ca inculpatul E. să fie condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 luni închisoare.
În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 8 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus că, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va respecta în totalitate măsurile de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Gorj, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare ce depăşeşte 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 94 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus că, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, obligaţie ce se va executa în cadrul Primăriei Urdari sau în cadrul Şcolii Gimnaziale nr. 1 Urdari.
În baza art. 96 C. pen. cu referire la art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor legale ce prevăd revocarea suspendării executării sub supraveghere.
În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 47 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., a fost achitat inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă în participaţie improprie (faţă de G.).
În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 47 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., a fost achitat inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă în participaţie improprie (faţă de B.).
În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 47 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., a fost achitat inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă în participaţie improprie (faţă de C.).
În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 269 alin. (1) C. pen., a fost achitat inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului.
În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 321 C. pen., a fost achitat inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.
În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 321 C. pen., a fost achitat inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.
În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. raportat la art. 323 C. pen., a fost achitat inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals .
În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. raportat la art. 323 C. pen., a fost achitat inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.
În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 269 alin. (1) C. pen., a fost achitat inculpatul H. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului.
În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 321 C. pen., a fost achitat inculpatul H. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.
În temeiul art. 19 C. proc. pen. şi art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă exercitată de partea civilă Direcţia Silvică Gorj şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii A. şi E. la plata către aceasta a sumei de 412,16 RON, cu titlu de despăgubiri civile.
Au fost obligaţi inculpaţii A. şi E., fiecare, la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu şi inculpatul A..
Parchetul a solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei penale atacate, învederând că este inoportună schimbarea încadrării juridice de la instanţa de fond din tâlhărie în furt de arbori, având în vedere că din declaraţiile martorilor rezultă că inculpaţii au fost surprinşi în timp ce sustrăgeau arbori, iar în scopul păstrării lemnelor au exercitat acte de violenţă cu o secure şi cu un bici, inculpatul A. ameninţând cu moartea persoanele prezente.
S-a mai arătat că în mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea pentru infracţiunea de ultraj prev. de art. 257 C. pen., având în vedere că din actele de urmărire penală rezultă că ameninţările au fost adresate unui funcţionar.
De asemenea, s-a susţinut că este netemeinică soluţia de achitare a inculpaţilor H. şi F., având în vedere că cele două înscrisuri încheiate în calitate de funcţionari ai statului produc efecte juridice. S-a arătat că inculpaţii H. şi F. au cunoscut faptul că inculpaţii A. şi E. au exercitat acte de violenţă, dar nu au consemnat aceste menţiuni.
Totodată, s-a solicitat desfiinţarea celor două procese-verbale de constatare.
Inculpatul A. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008, arătând că din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat un volum de 5 metri cubi, faptă sancţionabilă cu contravenţie.
Prin Decizia penală nr. 888 din 6 iunie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu împotriva Sentinţei penale nr. 2173 din 1 noiembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A..
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată, în sensul că:
Au fost înlăturate dispoziţiile de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.
1. În baza art. 107 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. a), b) din Legea nr. 46/2008, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 206 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 233, 234 alin. (1) lit. a), d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite anterior în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
2. În baza art. 107 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. a), b) din Legea nr. 46/2008, a fost condamnat inculpatul E., la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 206 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 233, 234 alin. (1) lit. a), d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite anterior în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul E. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie.
3. În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul F., la trei pedepse de câte 1 an închisoare.
În baza art. 269 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 321 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 321 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 323 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 323 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite anterior în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul F. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în regim de detenţie.
În baza art. 45 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul F. la plata sumei de 600 RON, cheltuieli judiciare către stat, efectuate la instanţa de fond.
4. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a fost achitat inculpatul H., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 269 alin. (1) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în cuantum de 1.440 RON, reprezentând onorarii avocat oficiu pentru inculpaţi, au rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei penale anterior menţionate, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casaţie inculpatul F..
În cererea scrisă şi în susţinerea orală a căii de atac promovate, recurentul inculpat a indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.
În motivarea căii de atac, recurentul inculpat a arătat, în esenţă, că decizia penală atacată este nelegală, din perspectiva greşitei soluţii de condamnare pentru infracţiunile de instigare la mărturie mincinoasă, fals intelectual, uz de fals şi favorizarea infractorului, reţinute în sarcina sa, susţinând că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă prevăzute de lege, astfel că se impune admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale atacate şi, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod, pronunţarea unei soluţii de achitare, pentru toate aceste infracţiuni, aspectele reţinute în ceea ce priveşte starea de fapt de către instanţa de apel fiind de natură a evidenţia lipsa caracterului penal al faptelor pentru care a fost condamnat, nefiind îndeplinite condiţiile pentru antrenarea răspunderii penale. În subsidiar, a solicitat admiterea căii de atac promovate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
Prin Încheierea din 10 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul F. împotriva Deciziei penale nr. 888 din 6 iunie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casaţie.
Examinând pe fond recursul în casaţie declarat de inculpatul F., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.
Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.
Prin urmare, recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau de o cercetare judecătorească deficitară/parţială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se verifică exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.
Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.
În ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) - caz invocat de recurentul inculpat F. în susţinerea căii de atac - se constată că acesta nu este incident în cauză.
Acest caz de casare se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de încriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.
În speţă, recurentul inculpat, prin motivele dezvoltate în susţinerea căii de atac, a făcut referire la mijloacele de probă administrate în cauză, arătând că starea de fapt reţinută prin hotărârea de condamnare este de natură a evidenţia lipsa caracterului penal al faptelor pentru care a fost condamnat.
Criticile invocate de recurentul inculpat nu vizează însă aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, ci reprezintă critici ce ţin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanţele au reţinut, pe baza probelor din dosar, vinovăţia şi participaţia acestuia în săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa.
Prin motivele de recurs formulate se realizează o analiză a probelor, recurentul inculpat susţinând că a fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, respectiv că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă prevăzute de lege.
Or, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, pe fond, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi în apel. În consecinţă, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de examinare din partea instanţei supreme pe calea recursului în casaţie.
Criticile formulate de recurentul inculpat nu pot fi primite de către Înalta Curte, prin recursul în casaţie promovat în cauză acesta urmărind, în realitate, remedierea unei greşite aprecieri a stării de fapt de către instanţa de apel, respectiv a unei greşite interpretări a probelor administrate (iar nu îndreptarea unei erori de drept), ceea ce nu mai este posibil în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.
Prin raportare la situaţia de fapt reţinută în cauză, în mod corect s-a constatat de către instanţa de apel îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracţiunilor de instigare la mărturie mincinoasă, fals intelectual, uz de fals şi favorizarea făptuitorului, pentru care recurentul inculpat a fost condamnat.
Cât priveşte susţinerea apărării în sensul că, în cauză, ar fi incidentă Decizia nr. 1/2019, pronunţată de instanţa supremă în recurs în interesul legii, aceasta nu poate fi primită, respectiva decizie având în vedere un concurs formal de infracţiuni, şi anume ipoteza când, prin aceeaşi acţiune, se realizează elementele constitutive a două infracţiuni distincte, favorizarea făptuitorului şi mărturia mincinoasă, or, în speţa dedusă judecăţii, favorizarea nu este raportată la infracţiunea de mărturie mincinoasă, ci la infracţiunile de fals, fiind astfel realizate elementele de tipicitate ale ambelor infracţiuni.
Având în vedere considerentele expuse, cum motivele invocate în susţinerea căii de atac nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul F. împotriva Deciziei penale nr. 888 din 6 iunie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat F., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 157 RON şi onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi E. şi A., în sumă de câte 627 RON, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul F. împotriva Deciziei nr. 888 din 6 iunie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat F., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului.
Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi E. şi A., în sumă de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2019.
Procesat de GGC - LM