Convicted Romanian’s 18-Year Transfer Sentence Upheld; Challenge to Reduction Dismissed as Unfounded

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 152 din data de 13 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019 s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A., în prezent deţinut în Penitenciarul Craiova, împotriva sentinţei penale nr. 2 din data de 5 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2014, având ca obiect cererea de asistenţă judiciară internaţională formulată de autorităţile judiciare spaniole privind transferarea persoanei condamnate A., deţinută în Penitenciarul Leon din Spania, în vederea continuării executării pedepsei în România.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 12 iunie 2019, condamnatul A. a formulat contestaţie împotriva executării sentinţei penale nr. 2 din data de 5 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2014, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 598 lit. d) C. proc. pen. - intervenirea unei cauze de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Astfel, condamnatul arată că odată cu recunoaşterea hotărârii de condamnare pronunţată de statul spaniol s-a reţinut în sarcina acestuia săvârşirea infracţiunii de omor calificat, omor săvârşit în loc public şi pe timp de noapte, hotărârea judecătorească străină fiind recunoscută de către statul român, fapta penală primind încadrarea juridică dată potrivit legii române.

Ulterior acestor date, pe parcursul executării pedepsei, s-au modificat dispoziţiile C. pen. astfel încât noua reglementare nu a mai pedepsit omorul săvârşit în loc public, circumstanţă ce atrăgea agravarea pedepsei. Inculpatul a susţinut că modificarea aceasta impune, reducerea pedepsei, în aplicarea principiului legii penale mai favorabile.

Analizând contestaţia formulată în contextul soluţiei sentinţei penale s-a constatat că aceasta este nefondată.

Prin sentinţa penală nr. 2 din 5 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Craiova a fost admisă cererea de asistenţă judiciară internaţională formulată de autorităţile judiciare spaniole, iar în baza art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută Sentinţa penală cu nr. 706 din 21 decembrie 2009, pronunţată de Audienţa Provincială, secţia a 5-a, Valencia, definitivă prin Sentinţa executorie nr. 000129/2010, pronunţată de aceeaşi instanţă, prin care cetăţeanul roman A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 139 alin. (1) din C. pen. Spaniol şi s-a dispus punerea în executare a pedepsei de 18 ani închisoare.

În baza art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus transferarea persoanei condamnate A., deţinută în Penitenciarul Leon din Spania în vederea continuării executării pedepsei în România; a fost dedusă din durata pedepsei perioada executată de la 22 octombrie 2008 la zi; s-a dispus emiterea mandatului de executare corespunzător prezentei hotărâri, iar cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 320 RON.

S-a reţinut că autorul A. a fost judecat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzut de art. 139 alin. (1) din C. pen. Spaniol, faptă care are corespondent în legislaţia românească în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen. român, constând în aceea că în noaptea de 22 octombrie 2008, în timp ce se afla în parcul situat pe strada x din Valencia a luat un drug mare de lemn, dintre cei utilizaţi la sprijinirea palmierilor şi s-a îndreptat cu acesta spre locul în care victima B., care ingerase o cantitate mare de alcool, dormea pe nişte cartoane şi a început să o lovească pe aceasta în mod violent şi repetat cu drugul în zona feţei.

În urma actelor de agresiune, victima B. a suferit multiple fracturi şi plăgi la nivelul feţei, care i-au provocat moartea prin asfixie, prin bronhoaspiraţia sângelui şi obstrucţia pătrunderii aerului. S-a reţinut că autorul A. a săvârşit fapta de omor cu premeditare, ştiind că victima se afla în stare de ebrietate şi dormea.

Valorificând datele din baza factuală s-a constatat că petentul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 139 alin. (1) C. pen. spaniol, faptă care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen., fapta fiind săvârşită la 22 octombrie 2008, dată la care era în vigoare C. pen. din 1969, şi recunoscută de statul român la 5 ianuarie 2015, după intrarea în vigoare a noului C. pen., 5 ianuarie 2015.

Potrivit dispoziţiilor art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen., uciderea unei persoane cu premeditare este pedepsită cu detenţiunea pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 174 C. pen. din 1969 sancţiona omorul cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, precum şi omorul săvârşit cu premeditare şi în loc public, art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. de la 1969, cu închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.

S-a precizat că din analiza celor două texte de lege, unul în vigoare la data săvârşirii faptelor, iar altul la data recunoaşterii hotărârii judecătoreşti străine, se observă că este sancţionată fapta contestatorului de omor săvârşit cu premeditare.

Or, aceasta este singura împrejurare reţinută de către instanţa de executare, art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen., (art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969) ca fiind circumstanţa de săvârşire a faptei penale, contrar celor susţinute de către contestator, reţinerea împrejurării prevăzute de ar. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. din 1969 - omorul săvârşit în public. De aceea, s-a apreciat că nu se poate invoca în favoarea sa intervenirea unei modificări legislative, reglementarea infracţiunii de omor calificat, în condiţiile în care atât legea penală de la data săvârşirii faptei cât şi legea penală de la data recunoaşterii hotărârii judecătoreşti, conţine dispoziţii similare, omorul săvârşit cu premeditare, ceea ce nu poate pune în discuţie aplicarea principiului legii penale mai favorabile prevăzut de art. 6 C. pen.

Împotriva Sentinţei penale nr. 152 din data de 13 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, a formulat contestaţie condamnatul A. apreciind că nu se poate reţine circumstanţa agravantă a comiterii faptei într-un loc public.

Examinând contestaţia formulată de condamnatul A., prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului şi, în baza celor constatate, pronunţă una din următoarele soluţii: b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, adaptează, prin sentinţă, pedeapsa aplicată de instanţa statului emitent, potrivit alin. (8) şi (9);

Totodată, alin. (8) al art. 166 din Legea nr. 302/2004, republicată, prevede că în cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanţa de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când:

a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;

b) durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanţa de judecată a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare.

Înalta Curte constată că petentul contestator a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 139 alin. (1) C. pen. spaniol, faptă care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen., fapta fiind săvârşită la 22 octombrie 2008, dată la care era în vigoare C. pen. din 1969, şi recunoscută de statul român la 5 ianuarie 2015, după intrarea în vigoare a noului C. pen.

Se constată că instanţa română a recunoscut sentinţa autorităţilor spaniole reţinând că fapta condamnatului se încadrează în infracţiunea de omor săvârşit cu premeditare şi nu în loc public, astfel cum în mod greşit a susţinut contestatorul.

Dispoziţiile art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen., prevăd că omorul săvârşit cu premeditare, se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. De altfel, dispoziţiile C. pen. din 1969 prevedeau aceeaşi pedeapsă pentru săvârşirea omorului cu premeditare.

Pedeapsa recunoscută inculpatului a fost de 18 ani închisoare, mai mică decât maximul de 25 de ani închisoare prevăzut de infracţiunea de omor calificat. Cuantumul pedepsei aplicate condamnatului este sub maximul special al infracţiunii corelative din legea română, astfel încât nu sunt incidente dispoziţiile referitoare la reducerea pedepsei prevăzute de Legea nr. 302/2004.

Faţă de cele anterior evocate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 152 din data de 13 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE:

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 152 din data de 13 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 18 septembrie 2019.

Procesat de GGC - LM