Revocation of suspended sentence execution for failure to comply with supervisory measures and validity of citation via publication
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, leaving in force the appellate decision that upheld the first-instance order to revoke the suspended sentence for aggravated theft and the appellate refusal of the earlier appeal, thereby obliging the defendant to serve the full two-year prison term and pay 800,000 lei in judicial costs to the state. The dispute concerned a motion to revoke the suspension of sentence execution, with the defendant arguing that the lower court failed to properly notify him of the consequences of non-compliance with supervisory measures and that the procedural citation was defective; however, the court found that the defendant had abandoned his domicile, was issued a general warrant, and had been legally cited via publication at his last known address and local administrative offices despite his departure from the country. The decision relied on the principle that the defendant’s failure to comply with mandatory supervisory duties and his evasion of judicial control constituted a valid basis for revocation under the Penal Code, while procedural requirements under the Code of Criminal Procedure were deemed satisfied by the documented efforts to effectuate citation, including the use of public posting due to the defendant's absence.
Legislator headnote
AI generatedart. 209 alin. (3) lit. a) C. pen, art. 41 alin. (2) C. pen, art. 76 lit. c) C. pen, art. 861 C. pen, art. 863 alin. (1) C. pen, art. 38515 lit. b) C. proc. civ; Revocation of suspended sentence execution for failure to comply with supervisory measures and validity of citation via publication: The dispute concerned a motion to revoke the suspension of sentence execution, with the defendant arguing that the lower court failed to properly notify him of the consequences of non-compliance with supervisory measures and that the procedural citation was defective; however, the court found that the defendant had abandoned his domicile, was issued a general warrant, and had been legally cited via publication at his last known address and local administrative offices despite his departure from the country. The decision relied on the principle that the defendant’s failure to comply with mandatory supervisory duties and his evasion of judicial control constituted a valid basis for revocation under the Penal Code, while procedural requirements under the Code of Criminal Procedure were deemed satisfied by the documented efforts to effectuate citation, including the use of public posting due to the defendant's absence.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to support the decision on the appeal.
Procedural basis cited in the dispositive regarding the finality or effect of the decision.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 37 din 27 februarie 2004, Tribunalul Buzău a admis cererea formulată de Biroul de executări penale din cadrul acestei instanțe și a dispus revocarea suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului C.G., prin sentința penală nr. 277 din 23 decembrie 2002 a Tribunalului Buzău.
S-a reținut că, prin sentința penală sus arătată, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzut de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse, potrivit art. 861 C. pen.
Condamnatul a fost obligat să se supună, pe perioada termenului de încercare de 5 ani de zile, măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen., atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor nerespectării acestora.
În vederea supravegherii sale, a fost înștiințat serviciul de reintegrare și supraveghere a infractorilor de pe lângă Tribunalul Brăila.
Întrucât condamnatul nu s-a supus măsurilor de supraveghere instituite, Serviciul de reintegrare a sesizat Tribunalul Buzău, în vederea revocării suspendării executării pedepsei.
Prin sentința penală nr. 162 din 4 septembrie 2003, tribunalul a prelungit termenul de încercare la 7 ani.
Cum însă nici după această dată condamnatul nu s-a supus măsurilor de supraveghere dispuse, părăsind țara și fiind dat în urmărire generală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 217 și art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 201 din 6 mai 2004, a respins ca nefondat apelul condamnatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300.000 lei.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs condamnatul C.G., care a reiterat motivele invocate în apel, susținând că judecata în primă instanță a avut loc în condițiile în care procedura de citare nu a fost îndeplinită. S-a solicitat casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Buzău, considerându-se că în mod nelegal s-a dispus revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei, deoarece instanța de fond nu i-a adus la cunoștință consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere dispuse și nu i-a atras atenția asupra neîndeplinirii lor.
Temeiul juridic al recursului îl constituie art. 3859 pct. 171 și 21 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a respectat dispozițiile art. 175-177 C. proc. pen., dispunând citarea condamnatului atât la domiciliul său, cât și prin afișare la locul săvârșirii infracțiunii, Primăria Pogoanele și Primăria Buzău.
La data judecării în fond a cauzei, 24 februarie 2004, procedura de citare a fost realizată la toate adresele arătate mai sus, iar pe dovada de îndeplinire a procedurii la domiciliul condamnatului se precizează de către agentul procedural că a recurs la afișarea citației, întrucât persoana citată este plecată din țară.
În consecință, Curtea constată că judecarea cauzei a avut loc în condițiile citării legale a condamnatului, neimpunându-se reluarea ciclului procesual, așa cum a solicitat acesta prin invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 21.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs formulat, Curtea constată că și acesta este neîntemeiat.
Instanța de fond a arătat condamnatului care sunt măsurile de supraveghere pe care trebuie să le îndeplinească pe parcursul suspendării executării pedepsei, a stabilit perioada termenului de încercare și i-a atras atenția asupra consecințelor nerespectării acestora.
Serviciul de reintegrare și supraveghere a infractorilor de pe lângă Tribunalul Buzău a făcut demersuri de a lua legătura cu condamnatul C.G., dar acesta și-a părăsit domiciliul de la data de 27 noiembrie 2002.
Condamnatul a ignorat obligațiile ce îi reveneau ca urmare a măsurilor de supraveghere dispuse și după ce o primă cerere de revocare a suspendării executării pedepsei a fost respinsă de Tribunalul Buzău care, doar a prelungit termenul de încercare.
În aceste condiții, Curtea constată că măsura dispusă de instanța de fond de revocare a suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare și obligarea inculpatului C.G. să o execute integral este legală și temeinică, recursul declarat urmând a fi respins ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispozițiile art. 38515 lit. b) C. proc. civ. și art. 192 alin. (2) C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G., împotriva deciziei penale nr. 201 din 6 mai 2004 a Curții de Apel Ploiești.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie 2004.