Extradition validity where opposition to handover bars simplified procedure under the Third Protocol to the European Convention on Extradation.

Asupra contestaţiei penale de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 151 din data de 22 auguust 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucurşti, secţia I penală, în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, raportat la Convenţia de extrădare de la Paris din data de 13.12.1957, s-a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare ale Federaţiei Ruse.

S-a dispus extrădarea şi predarea în Federaţia Rusă a persoanei extrădabile A. (domiciliat în Republica Bulgaria), cu respectarea regulii specialităţii.

S-a dispus informarea statului solicitant cu privire la prezenta hotărâre.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a menţinut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului A. până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că persoana extrădată fost reţinută pentru 24 ore, la data de 17.07.2019, şi arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 18.07.2019 la zi.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, indemnizaţia cuvenită interpretei de limbă bulgară pentru asistenţa acordată se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, iar onorariul parţial al avocatului din oficiu în cuantum de 500 RON se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut următoarele:

La data de 18.07.2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti a fost înregistrată sesizarea nr. 2094/II-5/2019 din data de 17.07.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Federaţia Rusă cu privire la persoana extrădabilă A., cetăţean bulgar, urmărit internaţional în baza mandatului de arestare emis la data de 25.09.2018 de către Tribunalul din Pskov, Regiunea Pskov, Federaţia Rusă, în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de utilizare a violenţei împotriva unui reprezentant al legii care nu pune în pericol viaţa sau sănătatea persoanei şi utilizarea violenţei împotriva unui reprezentant al legii care pune în pericol viaţa sau sănătatea persoanei, prevăzută de Secţiunea 1 art. 318 şi Secţiunea 2 art. 318 din C. pen. rus, pedepsite cu închisoarea de până la 10 ani.

S-a arătat că în cererea formulată şi transmisă de autorităţile judiciare din Federaţia Rusă este menţionată expres solicitarea de arestare provizorie în vederea extrădării, precum şi intenţia de a comunica cererea de extrădare.

Persoana extrădabilă a fost reţinută pe o perioadă de 24 de ore, începând cu 17.07.2019, ora 18:10, până la 18.07.2019, ora 18:10, iar prin încheierea din 18.07.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 372/30.07.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 44 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală raportat la art. 16 alin. (1) şi art. 22 din Convenţia europeană de extrădare încheiată la Paris la 13.12.1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997, a fost admisă cererea formulată de statul solicitant Federaţia Rusă, dispunându-se arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile A. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 18.07.2019 până la 16.08.2019 inclusiv, măsura arestării provizorii fiind menţinută până la data de 26.08.2019, prin încheierea din data de 13.08.2019.

La data de 20.08.2019, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a înaintat cererea de extrădare formulată de autorităţile din Federaţia Rusă şi înscrisurile prevăzute de art. 36, după efectuarea controlului de regularitate prevăzut de art. 38 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

La termenul din 18.07.2019 s-a procedat la identificarea persoanei extrădabile, aceasta învederând că numele său este A. şi i s-au adus la cunoştinţă faptele pentru care este cercetat în Federaţia Rusă şi pentru care a fost emis mandat naţional de arestare preventivă, curtea de apel procedând la luarea unei declaraţii persoanei solicitate.

La interpelarea Curţii, persoana extrădabilă A. a arătat că înţelege să formuleze opoziţie la extrădare, motivele fiind prezentate în scris şi înregistrate la dosar în data de 13.08.2019. În acelaşi timp, a arătat persoana solicitată că înţelege să se prevaleze de regula specialităţii.

În fapt, s-a reţinut că la data de 17.07.2019, în jurul orei 14:00, la Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu s-a prezentat cetăţeanul bulgar A., cu ocazia controlului constatându-se că acesta figurează în alertă INTERPOL având statusul wanted.

Prin adresa din 17.07.2019, Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional INTERPOL a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti solicitarea autorităţilor judiciare din Federaţia Rusă având ca obiect cererea de difuziune de urmărire internaţională transmisă de Interpol Moscova cu privire la cetăţeanul bulgar A., urmărit pentru săvârşirea infracţiunilor de utilizarea violenţei împotriva unui reprezentant al legii care nu pune în pericol viaţa sau sănătatea persoanei şi utilizarea violenţei împotriva unui reprezentant al legii care pune în pericol viaţa sau sănătatea persoanei, fapte prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile Secţiunea 1 art. 318 şi sec. 2 art. 318 C. pen. rus.

S-a reţinut în sarcina acestuia că, la data de 31.01.2018, aflându-se la volanul unui autovehicul de transport internaţional pe teritoriul Federaţiei Ruse, a fost oprit în trafic de către un lucrător al poliţiei rutiere în vederea verificării documentelor. Cetăţeanul bulgar a refuzat să prezinte documentele şi a aplicat lucrătorului de poliţie mai multe lovituri în zona pieptului şi capului, provocându-i leziuni care nu i-au pus viaţa în pericol viaţa. De asemenea, când inspectorii de stat ruşi ai controlului vehiculelor au încercat să blocheze vehiculul, cetăţeanul bulgar le-a aplicat mai multe lovituri cu un levier, provocându-le leziuni periculoase pentru sănătatea şi viaţa victimei.

Conform legislaţiei ruse, faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de utilizarea violenţei împotriva unui reprezentant al legii care nu pune în pericol viaţa sau sănătatea umană şi utilizarea violenţei împotriva unui reprezentant al legii care pune în pericol viaţa sau sănătatea umană, fapte prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile Secţiunea 1 art. 318 şi sec. 2 art. 318 C. pen. rus, pedeapsa maximă prevăzută de lege fiind de 10 de ani închisoare.

Fiind audiat atât de procuror, cât şi de instanţa curţii de apel, A. a precizat că nu are obiecţiuni cu privire la identitate.

Conform adresei Ministerului Justiţiei al Republicii Bulgare, autorităţile bulgare au comunicat că nu se efectuează cercetări cu privire la persoana solicitată şi nu se intenţionează emiterea unui mandat de arestare pe numele acestuia.

Analizând opoziţia formulată de persoana extrădabilă prin raportare la menţiunile actelor procedurale emanând de la autorităţile judiciare ale Federaţiei Ruse, Curtea de Apel a reţinut că în cauză nu este incident niciun caz de refuz al extrădării.

În acest sens, s-a reţinut că A., cetăţean bulgar, este urmărit penal pentru săvârşirea infracţiunilor de utilizarea violenţei împotriva unui reprezentant al legii care nu pune în pericol viaţa sau sănătatea persoanei şi utilizarea violenţei împotriva unui reprezentant al legii care pune în pericol viaţa sau sănătatea persoanei, fapte prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile Secţiunea 1 art. 318 şi sec. 2 art. 318 C. pen. rus. Persoana extrădabilă nu este solicitantă de azil, nu beneficiază de statutul de refugiat şi nici nu se bucură de imunitate de jurisdicţie (art. 19 din Legea nr. 302/2004).

De asemenea, contrar susţinerilor persoanei extrădabile, s-a constatat că faptele pentru care este suspectat A. sunt incriminate şi în legislaţia română, respectiv art. 257 alin. (1) raportat la art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., infracţiuni pedepsite cu pedeapsa închisorii de până la 3 ani, fiind astfel îndeplinită cerinţa dublei incriminări (art. 24 din Legea nr. 302/2004) şi cerinţa gravităţii pedepsei (art. 26 din Legea nr. 302/2004), consatându-se că din cuprinsul rezoluţiei de iniţiere a dosarului penal rezultă atribuţiile persoanelor vătămate, ce deţin funcţia de inspectori al Departamentului Teritorial de Supraveghere a Drumurilor de Stat, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 257 prin raportare la art. 175 C. pen.

Totodată, cu privire la aspectele invocate de persoana extrădabilă referitoare la nulitatea actelor întocmite de autorităţile române cu ocazia identificării persoanei solicitate sau încălcarea dispoziţiilor referitoare la respectarea dreptului la un proces echitabil, faţă de lipsa informării sau citării persoanei extrădabile în faţa autorităţilor judiciare din Federaţia Rusă, instanţa curţii de apel a constatat că respectivele apărări nu se încadrează în vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al extrădării, prevăzute de art. 21 şi 22 din Legea nr. 302/2004.

Conform exigenţelor legale, raportat la motivul de opoziţie, Curtea de Apel a înţeles că refuzul la extrădare poate opera numai atunci când se apreciază că procedura de judecată a nesocotit dreptul la apărare recunoscut oricărei persoane acuzate sau suspectate de săvârşirea unei infracţiuni, sens în care a constatat că împotriva persoanei extrădabile a fost emis un mandat de arestare la data de 25.09.2018 de către Tribunalul din Pskov, Regiunea Pskov, Federaţia Rusă, în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de utilizare a violenţei împotriva unui reprezentant al legii care nu pune în pericol viaţa sau sănătatea persoanei şi utilizarea violenţei împotriva unui reprezentant al legii care pune în pericol viaţa sau sănătatea persoanei, prev. de Secţiunea 1 art. 318 şi Secţiunea 2 art. 318 C. pen. rus.

De asemenea, s-a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 302/2004, neputându-se constata că autorităţile judiciare din Federaţia Rusă ar nesocoti garanţiile fundamentale de procedură şi de protecţie a dreptului la apărare al persoanei extrădabile, în condiţiile în care Federaţia Rusă a ratificat Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale încheiată la Roma în data de 04.11.1950. În acest sens, Curtea a apreciat că persoana extrădabilă va avea, ulterior, acces la o procedură de judecată în care i se vor acorda toate garanţiile dreptului la apărare, în sensul art. 6 din Convenţie.

Totodată, Curtea de Apel a constatat lipsa indiciilor privind nerespectarea garanţiilor de procedură şi standardele de protecţie a drepturilor fundamentale (art. 31 din Legea nr. 302/2004), precum şi inexistenţa unor cauze care înlătură răspunderea penală sau executarea pedepsei (art. 33 şi urm. din Legea nr. 302/2004).

Contrar susţinerilor persoanei extrădabile, Curtea de Apel a constatat că Ministerul Justiţiei a efectuat controlul de regularitate internaţională, în conformitate cu prevederile art. 38 din Legea nr. 302/2004, astfel cum reiese din adresa nr. x/2019 emisă la data de 20.08.2019, constatându-se că între România şi Federaţia Rusă sunt aplicabile dispoziţiile Convenţiei europene de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, aspectele invocate de apărătorul persoanei extrădabile privind o eventuală procedură simplificată nefiind incidente în prezenta cauză, faţă de opoziţia la extrădare formulată.

Drept urmare, câtă vreme persoana arestată este persoana urmărită, respectiv A., neexistând nicio opoziţie cu privire la identitate, neexistând niciun impediment care exclude extrădarea, în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, raportat la Convenţia de extrădare de la Paris din data de 13.12.1957, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare ale Federaţiei Ruse şi a dispus extrădarea şi predarea în Federaţia Rusă a persoanei extrădabile A., constatând, totodată, că persoana extrădabilă s-a prevalat de regula specialităţii, urmând a dispune informarea statului solicitant cu privire la prezenta hotărâre.

Conform art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, constatând ca fiind îndeplinite condiţiile extrădării, Curtea de Apel a dispus şi menţinerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., solicitând admiterea acesteia şi respingerea cererii de extrădare formulată de autorităţile judiciare ale Federaţiei Ruse.

În motivarea contestaţiei, persoana extrădabilă a arătat că Federaţia Rusă nu a ratificat cel de-al treilea Protocol din Convenţia Europeană de Extrădare din anul 1957, pe care instanţa de fond şi-a întemeiat hotărârea, protocol care prevede că statele care îl ratifică pot realiza procedura simplificată doar pe baza acordului şi fără o cerere formală de extrădare şi, chiar dacă există cerere de extrădare, poate fi aplicată procedura simplificată, însă cu condiţia ca acestă procedură să fie obligatorie pentru partea care a ratificat.

A apreciat că toate actele de procedură efectuate de autorităţile române sunt nule, având în vedere că în prezenta cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de Protocolul al treilea din Convenţie, contrar celor reţinute de instanţa de fond.

Analizând contestaţia formulată de persoana extrădabilă, în raport de de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Potrivit art. 18 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi extrădate din România, în temeiul prezentei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni ori sunt căutate în vederea executării unei măsuri de siguranţă, a unei pedepse sau a unei alte hotărâri a instanţei penale în statul solicitant.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 302/2004 republicată, nu pot fi extrădaţi din România: (...)

b) solicitanţii de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar avea loc în ţara de origine sau în orice alt stat în care viaţa ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuşi la tortură, tratamente inumane şi degradante;

c) persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicţie, în condiţiile şi în limitele stabilite prin convenţii sau prin alte înţelegeri internaţionale;

d) persoanele străine citate în străinătate în vederea audierii ca suspecţi, persoane vătămate, părţi, martori sau experţi ori interpreţi în faţa unei autorităţi judiciare române solicitante, în limitele imunităţilor aferente prin convenţie internaţională.

Art. 21 alin. (1) lit. a) - f) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevede că extrădarea va fi refuzată (i) dacă nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internaţional pertinent în domeniu, ratificat de România; (ii) există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social; (iii) situaţia persoanei riscă să se agraveze din unul dintre motivele enunţate la lit. b); (iv) cererea este formulată într-o cauză aflată pe rolul unor tribunale extraordinare, altele decât cele constituite prin instrumente internaţionale pertinente sau în vederea executări unei pedepse aplicate de un asemenea tribunal; (v) se referă la o infracţiune de natură politică sau la o infracţiune conexă unei infracţiuni politice şi (vi) se referă la o infracţiune militară care nu constituie o infracţiune de drept comun.

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, extrădarea poate fi admisă numai dacă fapta pentru care este suspectată sau acuzată ori a fost condamnată persoana a cărei extrădare se solicită este prevăzută ca infracţiune atât de legea statului solicitant, cât şi de legea română (dubla incriminare).

În cauza pendinte, ceea ce s-a supus examinării instanţei este cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare ale Federaţiei Ruse cu privire la persoana extrădabilă A., cetăţean bulgar, urmărit internaţional în baza mandatului de arestare emis la data de 25.09.2018 de către Tribunalul din Pskov, Regiunea Pskov, Federaţia Rusă, în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de utilizare a violenţei împotriva unui reprezentant al legii care nu pune în pericol viaţa sau sănătatea persoanei şi utilizarea violenţei împotriva unui reprezentant al legii care pune în pericol viaţa sau sănătatea persoanei, prevăzută de Secţiunea 1 art. 318 şi Secţiunea 2 art. 318 din C. pen. rus, pedepsite cu închisoarea de până la 10 ani.

Ca situaţie de fapt, s-a reţinut în sarcina persoanei solicitate că, în timp ce se afla la volanul unui autovehicul de transport internaţional pe teritoriul Federaţiei Ruse, la data de 31.01.2018, a fost oprit în trafic de către un lucrător al poliţiei rutiere în vederea verificării documentelor. Cetăţeanul bulgar a refuzat să prezinte documentele şi a aplicat lucrătorului de poliţie mai multe lovituri în zona pieptului şi capului, provocându-i leziuni care nu i-au pus în pericol viaţa. De asemenea, când inspectorii de stat ruşi ai controlului vehiculelor au încercat să blocheze vehiculul, cetăţeanul bulgar le-a aplicat mai multe lovituri cu un levier, provocându-le leziuni periculoase pentru sănătatea şi viaţa acestora.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că hotărârea contestată este legală şi temeinică în sensul că în mod corect s-a dispus extrădarea şi predarea în Federaţia Rusă a persoanei solicitate A., în cauză neexistând motive de refuz al extrădării.

Astfel, aşa cum bine a reţinut judecătorul primei instanţe, persoana extrădabilă nu este solicitantă de azil, nu beneficiază de statutul de refugiat şi nici nu se bucură de imunitate de jurisdicţie, nefiind incidentă niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 se reţine că în cauză nu se constată încălcări ale dreptului la un proces echitabil în sensul Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internaţional pertinent în domeniu, ratificat de România; nu sunt indicii din care să rezulte că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii pe motive de rasă, religie, sex, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social şi nici că procedura de judecată ar nesocoti dreptul la apărare recunoscut oricărei persoane acuzate sau suspectate de săvârşirea unei infracţiuni, astfel cum cer dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Se reţine că împotriva persoanei extrădabile a fost emis un mandat de arestare de către Tribunalul din Pskov, Regiunea Pskov, Federaţia Rusă, în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de utilizare a violenţei împotriva unui reprezentant al legii care nu pune în pericol viaţa sau sănătatea persoanei şi utilizarea violenţei împotriva unui reprezentant al legii care pune în pericol viaţa sau sănătatea persoanei, prev. de Secţiunea 1 art. 318 şi Secţiunea 2 art. 318 C. pen. rus.

Astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, nu există elemente pe baza cărora să se poată concluziona că autorităţile judiciare din Federaţia Rusă ar nesocoti garanţiile fundamentale de procedură şi de protecţie a dreptului la apărare al persoanei solicitate, în condiţiile în care aceasta a ratificat Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale încheiată la Roma în data de 04.11.1950.

Totodată, se constată că faptele pentru care este cercetată persoana solicitată sunt incriminate şi în legislaţia română, respectiv art. 257 alin. (1) raportat la art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., infracţiuni pedepsite cu închisoare de până la 3 ani, fiind astfel îndeplinită cerinţa dublei incriminări potrivit dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 302/2004, iar potrivit art. 26 din Legea nr. 302/2004, este îndeplinită şi cerinţa gravităţii pedepsei pentru faptele pentru care este cercetată.

În ce priveşte susţinerea persoanei solicitate în sensul că Federaţia Rusă nu a ratificat cel de-al treilea Protocol din Convenţia Europeană de Extrădare din anul 1957, protocol care prevede că statele care îl ratifică pot realiza procedura simplificată pe baza acordului şi fără o cerere formală de extrădare, Înalta Curte apreciază că această critică nu poate fi primită atâta vreme cât persoana solicitată a făcut opoziţie la extrădare şi a arătat că înţelege să se prevaleze de regula specialităţii.

În conformitate cu art. 1 din Protocol, privind obligaţia de extrădare potrivit procedurii simplificate, părţile contractante se angajează să extrădeze una către cealaltă în baza procedurii simplificate (...) sub rezerva consimţământului acestor persoane şi a aprobării de către partea solicitantă.

Or, în contextul în care persoana solicitată a formulat opoziţie la extrădare nu sunt incidente dispoziţiile privind procedura simplificată la care se referă al treilea Protocol adiţional la Convenţia Europeană de extrădare.

Ca urmare, între România şi Federaţia Rusă sunt aplicabile dispoziţiile Convenţiei europene de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, aşa cum corect se menţionează şi în Adresa nr. x/2019 din 20.08.2019 emisă de Ministerul Justiţiei cu ocazia efectuării controlului de regularitate internaţională, conform art. 38 din Legea nr. 302/2004.

În raport de cele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi ale art. 53 din Legea nr. 302/2004, să se dispună respingerea, ca nefondată, a contestaţiei formulate în cauză.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 151 din data de 22 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator în sumă de 255 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limbă bulgară pentru contestator se suportă din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 septembrie 2019.

Procesat de GGC - GV