Fine below legal minimum for suspended-license driving quashed and remanded for resentencing.

Asupra cauzei penale de faţă;

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 867 din data de 08.11.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 335 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. b) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2000 RON (100 zile - 1 zi amendă x 20 RON).

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 C. pen.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a formulat cerere de aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., arătând că recunoaşte comiterea faptei astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu, îşi însuşeşte în întregime materialul probator administrat în cauză şi nu doreşte administrarea de noi probe în cauză în afara celor administrate anterior.

Analizând materialul probator administrat în cauză, coroborat cu declaraţiile inculpatului prin care a recunoscut săvârşirea faptei, instanţa de fond a reţinut că, în data de 14.11.2015, în jurul orei 2105, inculpatul a condus autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, pe Bulevardul x I, din Sectorul 2, Bucureşti, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule, ca urmare a reţinerii permisului de conducere la data de 04.08.2013, fiind cercetat în două cauze penale, nesoluţionate la data depistării.

În drept, s-a apreciat că fapta astfel cum a fost reţinută întruneşte atât obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Din fişa de cazier judiciar şi înscrisurile ataşate la dosar, a rezultat că inculpatul a fost cercetat pentru săvârşirea mai multor fapte de conducere fără permis (cu permisul suspendat), dispunându-se soluţii de clasare, scoatere de sub urmărire penală şi renunţare la urmărirea penală.

La alegerea şi individualizarea pedepsei ce a fost stabilită inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare şi prevederile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. privind reducerea cu 1/3 sau, respectiv, cu 1/4 a limitelor pedepselor stabilite de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii, respectiv: împrejurările şi modul de comitere al faptei, gradul de pericol social relativ redus, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, dar şi împrejurarea că acesta a mai fost sancţionat pentru abateri la regimul circulaţiei rutiere, atitudinea sinceră a inculpatului pe întreg parcursul procesului penal, împrejurarea că este o persoană integrată social.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a declarat apel arătând că pedeapsa de 100 zile amendă aplicată inculpatului este sub minimul special de 135 de zile, fiind nelegală.

Prin Decizia penală nr. 355/A din 12 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II- a penală, în baza art. 421 pct. (2) lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 867/08.11.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, în rejudecare, a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., de la 2000 RON amendă penală (100 zile amendă, cuantumul unei zile amendă fiind de 20 RON) la 2400 RON amendă penală (120 zile amendă, cuantumul unei zile amendă fiind de 20 RON).

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a constatat că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond este confirmată de probele administrate în cauză în sensul că, la data de 14 noiembrie 2015, în jurul orei 2105, inculpatul A. a fost depistat de agenţii de poliţie din cadrul Brigăzii Rutiere din cadrul D.G.P.M.B conducând autoturismul marca x de culoare gri, cu nr. de înmatriculare x, având dreptul de a conduce suspendat din data de 4 august 2014.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, Curtea de Apel a apreciat că aceasta a fost în mod corect realizată de prima instanţă prin raportare la dispoziţiile art. 74 C. pen., ajungând la un echilibru între gravitatea faptei, una relativ redusă şi periculozitatea inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, bine integrat în societate şi cu o conduită sinceră pe parcursul întregului proces penal.

Cât priveşte cuantumul pedepsei aplicate de prima instanţă, Curtea a constată că acesta este sub minimul special prevăzut de lege.

Întrucât inculpatul a recunoscut învinuirea, instanţa a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., care prevăd reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită cu o treime în cazul închisorii, respectiv cu o pătrime în cazul amenzii.

Împotriva Deciziei penale nr. 355/A din 12 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs în casaţie.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În concret, parchetul a susţinut că, potrivit art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen., limitele speciale ale zilelor amendă sunt cuprinse între 180 şi 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

Având în vedere că judecata a urmat procedura recunoaşterii învinuirii şi că, în conformitate cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege se reduc, în cazul amenzii, cu o pătrime, rezultă că minimul special este, în acest caz, de 135 zile amendă.

Prin încheierea din data de 19 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţia, secţia penală, în Dosar nr. x/2018, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 355/A din 12 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, privind pe inculpatul A.

Analizând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 355/A din data de 12 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosar nr. x/2018 privind pe inculpatul A., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Definind scopul recursului în casaţie, art. 433 C. proc. pen. abilitează instanţa competentă - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - să examineze deciziile atacate sub toate aspectele de legalitate şi să sancţioneze, prin casare, orice nelegalitate a acestora, desigur cu observarea cazurilor de casare strict şi limitativ enumerate la art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În cauza de faţă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a formulat recurs în casaţie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv că: "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", referitor la pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen.

S-a susţinut că, potrivit art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen., limitele speciale ale zilelor amendă sunt cuprinse între 180 şi 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

Având în vedere că judecata a urmat procedura recunoaşterii învinuirii şi că, în conformitate cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege se reduc, în cazul amenzii, cu o pătrime, rezultă că minimul special este, în acest caz, de 135 zile amendă.

Înalta Curte reaminteşte că este motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte limitele generale ale pedepsei prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită.

De asemenea, constituie motiv de casare stabilirea pedepsei sub sau peste limitele prevăzute de lege în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante şi, respectiv a circumstanţelor agravante sau nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracţiuni ori infracţiune continuată.

Cazul de casare analizat poate privi şi aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

După cum s-a observat, inculpatul A. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

Prin urmare, Înalta Curte constată că pedeapsa principală de 2400 RON amendă penală (120 zile amendă, cuantumul unei zile amendă fiind de 20 RON) este aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, motiv pentru care instanţa de recurs constată incidenţa cazului de casare invocat, reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu consecinţa admiterii recursului în casaţie promovat şi casării deciziei pronunţate.

Instanţa de apel nu putea să stabilească cuantumul pedepsei principale pentru această infracţiune de 2400 RON amendă penală (120 zile amendă, cuantumul unei zile amendă fiind de 20 RON), deoarece potrivit art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen., limitele speciale ale zilelor amendă sunt cuprinse între 180 şi 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

Spre deosebire de instanţa de apel, Înalta Curte arată că reducerea limitelor de pedeapsă la care face referire art. 396 alin. (10) C. proc. pen. se aplică asupra sancţiunii cu privire la care s-a optat de către instanţă în cadrul operaţiunii de individualizare a pedepsei, în cazul de faţă, asupra pedepsei amenzii.

Înalta Curte apreciază că această nelegalitate nu poate fi suplinită sub nicio formă în calea extraordinară a recursului în casaţie.

A admite ipoteza contrară ar echivala cu privarea părţilor la accesul efectiv la o cale de atac, contrar exigenţelor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În considerarea acestor exigenţe, unicul remediu pentru a asigura o judecată efectivă este trimiterea cauzei spre rejudecare. Înalta Curte consideră că o analiză concretă, bazată pe întreg sistemul de individualizare judiciară a unei sancţiuni, se impune a fi efectuată de o instanţă ce se găseşte într-o cale ordinară de atac, sens în care în funcţie şi de jurisprudenţa constantă a instanţei supreme care, atunci când constată necesitatea de apelare la astfel de operaţiuni ce reclamă aprecieri din partea judecătorului, recurge la formula dispunerii rejudecării laturii penale a cauzei de către o astfel de instanţă, va proceda în consecinţă şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.

Raportat la toate considerentele anterior expuse, la cazul de casare incident şi la dispoziţiile art. 449 alin. (4) din C. proc. pen., vor fi menţinute toate actele procedurale efectuate până la etapa dezbaterilor, iar procesul penal îşi va relua cursul de la momentul acordării cuvântului în susţinerea apelului ce a fost exercitat, această etapă fiind limitată la motivele pentru care s-a dispus casarea şi rejudecarea cauzei, respectiv tratarea tuturor elementelor ce vizează regimul sancţionator incident pentru inculpatul A.

Casându-se în întregime decizia atacată sub aspectul laturii penale (regimul sancţionator decurgând din aceasta), implicit dispar temeiurile de subzistenţă a formelor de executare a pedepsei anterior emisă faţă de inculpat. Astfel de forme sunt incidente chiar şi în cazul unei pedepse a închisorii aplicate fără regim de executare efectivă.

Pentru considerentele expuse, se va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 355/A din data de 12 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosar nr. x/2018 privind pe inculpatul A.

Se va casa decizia penală recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.

Vor fi anulate formele de executare emise în cauză.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 355/A din data de 12 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosar nr. x/2018 privind pe inculpatul A.

Casează decizia penală recurată şi trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.

Anulează formele de executare emise în cauză.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 octombrie 2019.

Procesat de GGC - GV