Aggravated robbery: Cassation admitted, appellate decision partially quashed to correct recidivism classification from post-condemnation to post-execution and order execution of 7-year-6-month custodial sentence

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 167/A din data de 8 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 725 din data de 2 octombrie 2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în baza art. 233 - 234 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) C. pen. şi a art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată în stare de recidivă postcondamnatorie.

În baza art. 104 alin. (2) C. pen. şi a art. 43 alin. (1) C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 3 ani şi 5 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 351 din 13 iunie 2014, pronunţată în Dosarul penal nr. x/2014 al Judecătoriei sector 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 906 din 21 august 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, şi s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 216 zile închisoare - rezultat în urma liberării condiţionate, rest pe care l-a adăugat la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în speţă, pentru infracţiunea dedusă judecăţii, în final, inculpatul A. urmând să execute, în regim de detenţie, pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 216 de zile închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Prin Decizia penală nr. 167/A din data de 08 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 725 din 2 octombrie 2018 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi în rejudecare:

În baza art. 233 - 234 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

A constatat că prezenta infracţiune este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 2410 din 2 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin Decizia penală nr. 1542 din 2 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 216 zile închisoare şi a repus în individualitatea lor pedeapsa de 4 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), h) şi n) C. proc. pen. o durată de 3 ani, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), h) şi n) C. pen. şi restul rămas neexecutat de 216 zile închisoare.

În baza art. 38 lit. a), art. 39 lit. b), art. 45 C. pen. a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 2 luni închisoare sporită cu o treime, respectiv 1 an şi 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final 7 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), h) şi n) C. pen. (anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima B. şi dreptul de a se apropia de aceasta), pe o durată de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), h) şi n) C. pen. (anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima B. şi dreptul de a se apropia de aceasta).

În baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 şi Decizia nr. 7/2018 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a constatat că restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 351/2014 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, este de 18 zile închisoare.

În baza art. 104 C. pen. şi 43 alin. (1) C. pen. a revocat liberarea condiţionată şi a dispus executarea restului de pedeapsă de 18 zile închisoare pe care l-a adăugat la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute, În final, pedeapsa de 7 ani, 6 luni şi 18 zile închisoare.

A dedus din pedeapsă durata reţinerii, arestării preventive şi perioada executată de la 19 mai 2017, la zi.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva Deciziei penale nr. 167/A din data de 8 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 8 iulie 2019, când s-a stabilit termen la data de 20 septembrie 2019, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a invocat cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În motivarea recursului în casaţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a criticat decizia recurată sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor privind recidiva postcondamnatorie.

Astfel, în esenţă, a arătat că motivele recursului în casaţie vizează greşita aplicare a dispoziţiilor art. 104 C. pen. şi art. 43 alin. (1) C. pen., revocarea liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani şi 5 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 351 din 13 iunie 2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei sector 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 906 din 21 august 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală şi dispunerea executării restului de pedeapsă de 18 zile închisoare, stabilit în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 şi Decizia nr. 7 din 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

De asemenea, a precizat că instanţa de apel a constatat în mod corect că restul rămas de executat din pedeapsa de 3 ani şi 5 luni aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 351/2014 este de 18 zile, însă, având în vedere data la care inculpatul a fost liberat condiţionat, respectiv 13 decembrie 2016, pedeapsa de 3 ani şi 5 luni se consideră executată la data de 1 ianuarie 2017, ceea ce înseamnă că fapta din prezenta cauză, din data de 25 aprilie 2017 a fost săvârşită în stare de recidivă postexecutorie.

Prin încheierea pronunţată la data de 20 septembrie 2019, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 167/A din data de 8 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală şi a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

Examinând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat având în vedere următoarele considerente:

Preliminar examinării fondului prezentei cauze, Înalta Curte notează că potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

În acelaşi sens, se constată că fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.

Instanţa de casaţie nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Se mai reţine că, în cazul admiterii recursului în casaţie, potrivit dispoziţiilor art. 448 C. proc. pen., instanţa poate pronunţa o soluţie de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greşitei aplicări a legii, precum şi rejudecarea cauzei de către instanţa de apel ori instanţa competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 438 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost invocată incidenţa cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte legalitatea pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului A., se constată că art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. reglementează ca şi caz de casare situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, acesta fiind incident în cauza dedusă judecăţii.

Astfel, Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat, prin decizia penală recurată, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233 - 234 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la pedeapsa de 6 ani şi 2 luni închisoare, s-a constatat că această infracţiune este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 2410 din 2 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin Decizia penală nr. 1542 din 2 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti astfel încât s-a procedat la descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani şi 216 zile închisoare, repunerea în individualitate a pedepsei de 4 ani închisoare şi restul rămas neexecutat de 216 zile închisoare şi au fost contopite pedepsele, aplicându-i-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 2 luni închisoare sporită cu o treime, respectiv 1 an şi 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final 7 ani şi 6 luni închisoare.

De asemenea, în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 şi Decizia nr. 7/2018 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a constatat că restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 351/2014 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, este de 18 zile închisoare astfel încât, aplicând dispoziţiile privind recidiva postcondamnatorie, a dispus executarea restului de pedeapsă de 18 zile închisoare pe care l-a adăugat la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute, În final, pedeapsa de 7 ani, 6 luni şi 18 zile închisoare.

Analizând motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că în cauză, raportat la restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 351/2014 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, sunt incidente dispoziţiile privind recidiva postexecutorie şi nu cele privind recidiva postcondamnatorie.

În acest sens, se constată că, în mod corect, instanţa de apel a constatat că, în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 şi Decizia nr. 7/2018 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 351/2014 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, este de 18 zile închisoare.

Însă, având în vedere faptul că iniţial recurentul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 351/2014 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti la o pedeapsă de 3 ani şi 5 luni închisoare din executarea căreia a fost liberat condiţionat la data de 13 decembrie 2016, raportat la numărul de 18 zile rămase ca rest de pedeapsă ca urmare a aplicării disp. art. 551 din Legea nr. 254/2013 şi Decizia nr. 7/2018 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pedeapsa de 3 ani şi 5 luni se consideră executată la data de 1 ianuarie 2017, astfel încât fapta din prezenta cauză, săvârşită la data de 25 aprilie 2017 a fost săvârşită în stare de recidivă postexecutorie.

În consecinţă, Înalta Curte, constatând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile privind recidiva postexecutorie, în temeiul art. 448 alin. (2) lit.

a) C. proc. pen., va admite recursul în casaţie în casaţie formulat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, va casa în parte decizia recurată şi, în înlăturarea greşitei aplicări a legii, va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani 6 luni şi 18 zile închisoare în pedepsele componente, va înlătura sporul de pedeapsă şi, constatând că restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 351/2014 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, este de 18 zile închisoare, va înlătura aplicarea dispoziţiilor legale privind recidiva postcondamnatorie, va aplica dispoziţiile privind recidiva postexecutorie (art. 43 alin. (5) C. pen.) şi în consecinţă, va condamna recurentul inculpat la pedeapsa de 6 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 233 - 234 alin. (1) lit.

e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (5) C. pen., va constata că această infracţiune este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 216 zile prin Sentinţa penală nr. 2410 din 2 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin Decizia penală nr. 1542 din 2 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti şi, aplicând regulile concursului de infracţiuni va stabili în sarcina inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 2 luni închisoare la care se adăugă 1 an şi 4 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită), în sarcina inculpatului stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), h) şi n) C. pen. (anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima B.

şi dreptul de a se apropia de aceasta), pe o durată de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), h) şi n) C. pen. (anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima B. şi dreptul de a se apropia de aceasta).

Având în vedere că infracţiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 216 zile prin Sentinţa penală nr. 2410 din 2 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin Decizia penală nr. 1542 din 2 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, şi pentru săvârşirea căreia acesta a fost reţinut şi arestat preventiv, va deduce din pedeapsă durata reţinerii, arestării preventive şi perioada executată de la 19 mai 2017, la zi.

Va menţine celelalte dispoziţiile ale deciziei penale recurate şi va dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei atacate şi emiterea de noi forme în baza prezentei decizii în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A..

În temeiul art. 275 alin. (3) şi alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de parchet vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 167/A din data de 8 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează în parte decizia recurată şi în înlăturarea greşitei aplicări a legii:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani 6 luni şi 18 zile închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), h) şi n) C. pen. (anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima B. şi dreptul de a se apropia de aceasta), pe o durată de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), h) şi n) C. pen. (anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima B. şi dreptul de a se apropia de aceasta) aplicată inculpatului A. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor:

- pedeapsa principală de 6 ani şi 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale şi pedeapsa accesorie privind interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi 216 zile aplicată prin Sentinţa penală nr. 2410 din 2 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin Decizia penală nr. 1542 din 2 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), h) şi n) C. proc. pen. o durată de 3 ani, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), h) şi n) C. pen.

- restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 351/2014 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti de 18 zile închisoare.

Înlătură sporul de pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare aplicat în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 şi Decizia nr. 7/2018 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, constată că restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 351/2014 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, este de 18 zile închisoare.

Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 104 C. pen. şi 43 alin. (1) C. pen.

Constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 alin. (5) C. pen. şi în consecinţă:

I. În baza art. 233 - 234 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (5) C. pen., condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

II. Constată că prezenta infracţiune este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 216 zile prin Sentinţa penală nr. 2410 din 2 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin Decizia penală nr. 1542 din 2 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti.

III. În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., stabileşte în sarcina inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 2 luni închisoare la care se adăugă 1 an şi 4 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită), în sarcina inculpatului stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), h) şi n) C. pen. (anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima B. şi dreptul de a se apropia de aceasta), pe o durată de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), h) şi n) C. pen. (anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima B. şi dreptul de a se apropia de aceasta).

Deduce din pedeapsă durata reţinerii, arestării preventive şi perioada executată de la 19 mai 2017, la zi.

Menţine celelalte dispoziţiile ale deciziei penale recurate.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei atacate şi emiterea de noi forme în baza prezentei decizii în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de parchet rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 18 octombrie 2019.

Procesat de GGC - LM