Prosecutor's cassation appeal admitted; sentence cut to 10 months 20 days for exceeding reduced statutory cap.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the prosecutor's extraordinary appeal in cassation, partially quashed the appellate decision, and reduced the defendant's sentence for negligent bodily harm (art. 196(1)(4) Criminal Code) from 1 year imprisonment to 10 months and 20 days, while maintaining the suspended sentence under supervision and all other provisions. The case arose from a traffic accident causing injuries to multiple victims, where the trial court had imposed 6 months with postponed application, but the appellate court increased it to 1 year. The prosecution challenged this increase as illegal, arguing it exceeded the maximum legal limit because, after applying the one-third sentencing reduction under art. 396(10) Criminal Procedure Code for the simplified guilt-recognition procedure, the applicable range was 2 months 20 days to 10 months 20 days. The High Court agreed, finding the appellate court violated art. 438(1)(12) Criminal Procedure Code by sentencing beyond statutory limits.
Legislator headnote
AI generatedart. 375 C. proc. pen, art. 396 alin. (2) C. proc. pen, art. 396 alin. (10) C. proc. pen, art. 82 C. pen, art. 85 alin. (1) C. pen, art. 85 alin. (2) din C. pen; Prosecutor's cassation appeal admitted; sentence cut to 10 months 20 days for exceeding reduced statutory cap: 196(1)(4) Criminal Code) from 1 year imprisonment to 10 months and 20 days, while maintaining the suspended sentence under supervision and all other provisions. The case arose from a traffic accident causing injuries to multiple victims, where the trial court had imposed 6 months with postponed application, but the appellate court increased it to 1 year. The prosecution challenged this increase as illegal, arguing it exceeded the maximum legal limit because, after applying the one-third sentencing reduction under art. 396(10) Criminal Procedure Code for the simplified guilt-recognition procedure, the applicable range was 2 months 20 days to 10 months 20 days. The High Court agreed, finding the appellate court violated art. 438(1)(12) Criminal Procedure Code by sentencing beyond statutory limits.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for admitting the appeal and annulling the appealed decision in part.
Substantive provision used to apply the new sentence for the offense.
Procedural provision used to calculate the reduced sentence limits.
Used to rule that judicial costs remain borne by the state.
Full text
Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 561 din data de 7 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 17 din data de 6 februarie 2019, pronunţată de Judecătoria Bicaz, în dosar nr. x/2017 s-au dispus:
În temeiul art. 375 C. proc. pen., a admis cererea formulată de inculpatul A., privind aplicarea procedurii de judecată simplificată în cazul recunoaşterii vinovăţiei.
În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 196 alin. (1), (4) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a aplicat inculpatului A. o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă
În temeiul art. 83 alin. (1), (3) C. pen. se va amâna aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul este obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 85 alin. (2) din C. pen. a obligat inculpatul A., în perioada termenului de supraveghere, să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 30 de zile la primăria comunei Farcaşa sau la primăria comunei Borca judeţul Neamţ.
În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probaţiune Neamţ.
În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. se va atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.
În temeiul art. 19 şi 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357, art. 1385 C. civ., art. 49 - 55 din Legea nr. 136/1995 (în vigoare la data accidentului) şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, a admis acţiunea civilă formulată de Serviciul Judeţean de Ambulanţă Neamţ şi a obligat partea responsabilă civilmente S.C. B. SA, în calitate de asigurător să plătească părţii civile 1987,90 RON, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 17 octombrie 2016 până la data plăţii efective.
În temeiul art. 19 şi 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357, art. 1385 C. civ., art. 49 - 55 din Legea nr. 136/1995 (în vigoare la data accidentului) şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, a admis acţiunea civilă formulată de Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ şi a obligat partea responsabilă civilmente S.C. B. SA, în calitate de asigurător să plătească părţii civile 2.606,43 RON, din care 583,87 RON pentru cheltuieli cu spitalizarea pentru C. şi 2.022,56 RON pentru cheltuieli cu spitalizarea pentru D., sumă actualizată cu indicele de inflaţie la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 17 octombrie 2016 până la data plăţii efective.
În temeiul art. 19 şi 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357, art. 1385 C. civ., art. 49 - 55 din Legea nr. 136/1995 (în vigoare la data accidentului) şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, a admis acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgenţe Prof. Dr. N. Oblu Iaşi şi a obligat partea responsabilă civilmente S.C. B. SA, în calitate de asigurător să plătească părţii civile suma de 5.289,78 RON, cheltuieli cu spitalizarea pentru C., sumă actualizată cu indicele de inflaţie la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 4 noiembrie 2016 până la data plăţii efective.
În temeiul art. 19 şi 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357, art. 1385 C. civ., art. 49 - 55 din Legea nr. 136/1995, a admis în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă C. şi a obligat partea responsabilă civilmente S.C. B. SA, în calitate de asigurător, să plătească acesteia suma de 10.000 RON daune materiale şi 150.000 RON daune morale.
În temeiul art. 19 şi 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357, art. 1385 C. civ., art. 49 - 55 din Legea nr. 136/1995, a admis în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă D. şi a obligat partea responsabilă civilmente S.C. B. SA, în calitate de asigurător, să plătească acestuia suma de 10.000 RON daune morale.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz şi partea responsabilă civilmente SC. B. SA.
Prin decizia penală nr. 561 din data de 7 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz şi partea responsabilă civilmente SC. B. SA., în calitate de asigurător împotriva sentinţei penale nr. 17 din data de 06 februarie 2019, pronunţată de Judecătoria Bicaz, în Dosar nr. x/2017.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi a reţinut cauza spre rejudecare şi în fond:
A majorat cuantumul pedepsei principale la care a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (1), (4) C. pen., cu aplicarea prev. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 6 luni închisoare la 1 an închisoare.
În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere, pentru inculpatul A..
În baza art. 92 C. pen. a stabilit termen de supraveghere pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune NEAMŢ, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat condamnatul să execute obligaţia prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., respectiv obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pentru o perioadă de 60 de zile în cadrul primăriei din localitatea unde locuieşte, respectiv în cadrul satul/comuna Farcaşa, jud. Neamţ, ori în cadrul D.G.A.S.P.C. Neamţ, cu excepţia cazului în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., în sensul revocării suspendării sub supraveghere în cazul în care va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce-i revin pe durata termenului de supraveghere.
A redus despăgubirile civile cu titlu de daune morale la care a fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. B. SA, în calitate de asigurător, către partea civilă C., de la suma 150.000 RON la suma100.000 RON.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu sunt contrarii prezentei decizii.
Împotriva acestei decizii, la data de 05 iunie 2019, a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 5 iulie 2019, când s-a stabilit termen la data de 20 septembrie 2019, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a invocat cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
În motivarea recursului în casaţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a criticat decizia recurată sub aspectul greşitei aplicări a pedepsei pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului.
Astfel, în esenţă, a arătat că decizia penală atacată este nelegală, întrucât pedeapsa aplicată de 1 an închisoare este în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv mai mare decât maximul special prevăzut de norma de incriminare, urmare a aplicării dispoziţiilor prevăzute de art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Astfel, în opinia reprezentantului Ministerului Public, pedeapsa aplicată nu putea fi mai mare de 10 luni şi 20 de zile.
A susţinut că infracţiunea prevăzută de art. 196 alin. (1) C. pen. se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 1 an sau cu amendă, iar conform alin. (4) al art. 196 C. pen. limitele se majorează cu o treime, aşa încât limitele speciale pentru infracţiunea prevăzută de art. 196 alin. (1) şi alin. (4) C. pen., pentru care a fost condamnat inculpatul sunt de la 4 luni la 1 an şi 4 luni, iar ca urmare a reducerii cu o treime, prin aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., minimul special este de 2 luni şi 20 zile, iar maximul special este de 10 luni şi 20 zile.
Prin încheierea pronunţată la data de 20 septembrie 2019 în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 561 din data de 7 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie.
Examinând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat având în vedere următoarele considerente:
Preliminar examinării fondului prezentei cauze, Înalta Curte notează că potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.
În acelaşi sens, se constată că fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.
Instanţa de casaţie nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.
Se mai reţine că, în cazul admiterii recursului în casaţie, potrivit dispoziţiilor art. 448 C. proc. pen., instanţa poate pronunţa o soluţie de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greşitei aplicări a legii, precum şi rejudecarea cauzei de către instanţa de apel ori instanţa competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 438 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost invocată incidenţa cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte legalitatea pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului A., se constată că art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. reglementează ca şi caz de casare situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, acesta fiind incident în cauza dedusă judecăţii.
Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută/menţinută prin hotărârea atacată, instanţa de recurs nefiind abilitată de lege să analizeze cauza sub aspectul temeiniciei acesteia, să interpreteze probele în baza cărora s-a dispus soluţia recurată.
În acest sens, se constată că inculpatul E. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 17 din data de 06 februarie 2019, pronunţată de Judecătoria Bicaz, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. (1), (4) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Instanţa de apel, prin Decizia penală nr. 561 din data de 7 mai 2019, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz şi partea responsabilă civilmente SC B. SA., în calitate de asigurător şi, desfiinţând, în parte, sentinţa penală apelată, a majorat cuantumul pedepsei principale la care a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (1), (4) C. pen., cu aplicarea prev. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 6 luni închisoare la 1 an închisoare.
Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii în sensul aplicării unei pedepse peste limita legală inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (1), (4) C. pen., cu aplicarea prev. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Astfel, infracţiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. (1) C. pen. se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Alin. 4 al aceluiaşi articol prevede că "Dacă urmările prevăzute în alin. (1) - (3) s-au produs faţă de două sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime".
În consecinţă, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prev. de art. 196 alin. (1), (4) C. pen. sunt cuprinse între 4 luni şi 1 an şi 4 luni închisoare.
Potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen.:
"Când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1), (11) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. Pentru inculpaţii minori, instanţa va avea în vedere aceste aspecte la alegerea măsurii educative; în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime."
Astfel, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. (1), (4) C. pen., cu aplicarea prev. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. sunt cuprinse între 2 luni şi 20 zile şi 10 luni şi 20 zile.
Or, instanţa de control judiciar, în urma admiterii apelului a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 luni închisoare la 1 an închisoare, fiind depăşite astfel limitele legale ale pedepsei pe care instanţa le putea aplica ca urmare a reţinerii prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. rap. la art. 196 alin. (1), (4) C. pen.
În consecinţă, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie în casaţie formulat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, va desfiinţa în parte decizia recurată şi, în înlăturarea greşitei aplicări a legii, va aplica inculpatului pedeapsa de 10 luni şi 20 de zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (1), (4) C. pen., cu rap. la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de parchet vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 561 din data de 7 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte decizia recurată şi în înlăturarea greşitei aplicări a legii:
Aplică inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (1), (4) C. pen., cu aplicarea prev. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., pedeapsa de 10 luni şi 20 de zile închisoare.
Menţine dispoziţiile privind suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere.
Menţine celelalte dispoziţiile ale deciziei penale recurate.
Dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei atacate şi emiterea de noi forme în baza prezentei decizii în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de parchet rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 18 octombrie 2019.
Procesat de GGC - LM