Embezzlement conviction affirmed; territorial jurisdiction challenge outside scope of extraordinary appeal

Asupra recursului în casaţie,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1347 din data de 20.06.2018, pronunţată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea parchetului privind schimbarea încadrării juridice a faptelor.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi art. 5 C. pen. în infracţiunile de delapidare, prevăzută de art. 2151 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (1969) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (1969), art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) şi a art. 5 C. pen.

A fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

A fost condamnat acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (1969) şi a art. 5 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) cu 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele rezultante aplicate în pedeapsa cea mai grea, pedeapsă rezultantă fiind de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 864 C. pen. (1969) s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1309 din 26.11.2010 a Judecătoriei Constanţa.

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi art. 83 alin. (1) C. pen. (1969), s-a dispus ca pedeapsa anterioară să se execute în întregime alături de pedeapsa rezultantă aplicată în prezenta cauză, pedeapsă rezultantă de executat: 5 ani închisoare.

În temeiul art. 19 cu art. 397 alin. (1) C. proc. pen. şi al art. 1357 C. civ. a fost obligat inculpatul să-i plătească părţii civile SC B. SRL Bacău, despăgubiri civile în sumă de 10.711,60 RON.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1700 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care 1000 RON către Ministerul Public, iar 700 RON către Ministerul Justiţiei, iar, în baza art. 276 C. proc. pen., la plata sumei de 4000 RON, cheltuieli judiciare către partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială Buhuşi prin Primar.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2013 din 11.05.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1), raportat la art. 308 C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a reţinut în sarcina sa că, în calitate de agent de vânzări al SC B. SRL şi-a însuşit suma de 10711,6 RON, primită la 29.11.2012, 04.12.2012, 06.12.2012 de la SC C. SRL şi IF D. (din care se scade costul transportului în valoare de 1200 RON) iar, pentru a ascunde însuşirea în interes personal a acestor sume preluate în baza atribuţiilor de serviciu, a falsificat şi folosit un proces-verbal de predare a încasărilor datat 11.12.2012.

S-a reţinut că, la data de 25.09.2012, în urma interviului de angajare susţinut cu directorul general E. şi cu directorul economic F. al SC B. SRL Bacău (societate ce are ca obiect principal de activitate comerţul cu metale şi minereuri metalice), inculpatul A. a fost angajat în funcţia de agent de vânzări, primind condiţiile angajării pe e-mail, având de parcurs pentru livrarea mărfurilor ruta Brăila - Constanţa - Braşov - Covasna, în acest sens fiindu-i puse la dispoziţie autoturism, telefon şi un card de alimentare autoturism.

Atribuţiile inculpatului presupuneau identificarea clienţilor, preluarea comenzilor şi încasarea sumelor de bani de la clienţi, în baza facturilor şi chitanţelor emise de societate, sume pe care le depunea apoi la bancă în contul societăţii.

În exercitarea atribuţiilor de serviciu, la datele de 29.11.2012, 04.12.2012, 06.12.2012, inculpatul a încasat de la SC C. SRL şi IF D. suma totală de 10711,6 RON, bani pe care nu i-a depus însă la bancă, motivându-şi ulterior acţiunea prin aceea că societatea angajatoare nu îi plătise salariul de peste 3 luni.

La data de 10.12.2012, inculpatul a revenit la sediul din Bacău şi fiind întrebat dacă a depus la bancă banii încasaţi, acesta a afirmat că i-a depus, după care a plecat la maşină pentru a aduce documentele justificative, dar nu a mai revenit cu ele.

Ulterior, efectuându-se demersuri pentru a se lua legătura cu acesta, inculpatul nu a mai fost de găsit. Având în vedere această situaţie, s-a procedat la verificarea facturilor emise şi a sumelor încasate de inculpat în perioada respectivă, ocazie cu care reprezentanţii părţii civile au constatat faptul că inculpatul a încasat de la SC C. SRL suma de 2000 de RON şi de la IF D. suma de 8711,6 RON, bani care nu au mai fost depuşi în contul societăţii.

Audiat la urmărirea penală, inculpatul A. nu a recunoscut comiterea faptelor, declarând că la 11.12.2012 s-a prezentat la biroul societăţii unde lucra pentru a preda toate documentele de plată luate de la clienţi şi încasările în numerar. Vorbind cu soţia administratorului G. a aflat unde se află acesta, s-a deplasat la el şi i-a predat suma de 11320 RON cât şi un bilet la ordin de la SC H. SRL în valoare de 6300 de RON, solicitându-i administratorului să-i semneze un proces-verbal de predare a celor mai sus menţionate. Inculpatul a mai declarat că administratorul a semnat procesul-verbal şi l-a rugat să lase la birou exemplarul original al procesului-verbal, iar inculpatul să-şi păstreze o copie, pe care l-a momentul efectuării cercetărilor a pus-o la dispoziţia organelor de urmărire penală .

Inculpatul a mai precizat că în aceeaşi zi, din cauza neînţelegerilor privitoare la achitarea drepturilor salariale pe care le-a avut cu directorul general E., a fost dat afară din firmă, motiv pentru care s-a adresat ITM Bacău, inspectorii ITM constatând faptul că inculpatului nu i se întocmise contract individual de muncă şi nu existau state de plată pe numele lui, SC B. SRL fiind amendată în acest sens şi obligată să-i achite drepturile salariale.

A mai menţionat că reprezentanţii SC B. SRL i-au trimis ulterior prin poştă un contract de muncă, dar la drepturile salariale era înscrisă suma de 700 de RON şi nu cea de 3800 de RON pe care o negociase, fapt pentru care a refuzat să semneze acel contract. În acest sens, inculpatul a depus la dosarul parchetului, e-mail-uri cu o presupusă discuţie dintre el şi directorul economic F., din care rezultă faptul că societatea ar fi acceptat să-i achite lunar suma de 3800 de RON.

Audiat de instanţă, inculpatul a mai precizat că la data angajării sale nu a fost stabilit faptul că el trebuia să încaseze sumele de bani de la clienţi şi că aceşti bani trebuiau încasaţi de curier sau de firma transportatoare. Inculpatul recunoaşte însă că a încasat ocazional sume de bani de la clienţi, precum şi că la data de 06.12.2012 a încasat sume de bani de la SC C. SRL şi IF D. şi că nu a depus aceşti bani la bancă, motivat de faptul că de peste 3 luni nu îşi primise salariul; că la data de 31.11.2011, la sfatul inspectorului ITM I., şi-a depus demisia prin e-mail; că inspectorii ITM l-au sfătuit pe inculpat să depună o plângere la ei şi să se adreseze instanţei pentru recuperarea drepturilor salariale; că la 04.12.2012, a fost contactat de numiţii G. şi J., care deşi aveau cunoştinţă despre demisia lui, i-au cerut să meargă şi să ridice sumele de bani de la cele două societăţi în contul drepturilor salariale restante, însă la două zile după ce a ridicat banii, cei doi i-au cerut să-i depună la bancă, urmând ca problemele legate de datoriile salariale să le rezolve la Bacău.

A mai declarat inculpatul, că la data de 11.12.2012 s-a prezentat la sediul societăţii din Bacău şi a cerut să vorbească cu administratorul G., care se afla în acel moment în zona podului dinspre Român, unde se produsese o avarie la un TIR, că s-a deplasat împreună cu numiţii K. şi L. în locul unde se afla G., ducându-i acestuia la solicitarea soţiei sale o căciulă şi predându-i de faţă cu şoferul bulgar al TIR-ului, suma de 10.800 RON încasată de la SC C. şi IF D. şi un bilet la ordin privind suma de 6800 RON, încasată de la o altă societate - SC H., G. semnându-i în acest sens un proces-verbal pregătit de inculpat de acasă, pe un formular trimis prin e-mail de SC B. Ulterior, inculpatul s-a întors la societate, unde a lăsat numitei J. originalul procesului-verbal semnat de G., primind o copie, care era ştampilată.

În cursul urmăririi penale, fiind audiaţi în calitate de martori reprezentanţii SC C. SRL şi IF D. (M. şi D.), au confirmat că în baza facturilor emise de SC B. SRL, i-au predat banii cash direct inculpatului A., bani pentru care au primit chitanţă, aceştia predând organelor de poliţie, conform procesului-verbal de predare primire, facturile şi chitanţele aferente în original . Audiaţi de instanţă, aceşti martori şi-au menţinut declaraţiile de la urmărirea penală.

Cele susţinute de către inculpat cu privire la suma negociată cu acesta drept salariu, au fost contrazise de către martora F., care a declarat la urmărirea penală că nu a avut discuţii cu inculpatul despre suma de 3800 de RON ca şi salariu pentru un agent şi că un agent de vânzări nu poate avea un salariu mai mare decât unul dintre directori şi mai mult, martora a arătat că la acea dată, nu exista o adresă de e-mail a firmei. Martora a descris modalitatea de lucru a agenţilor de vânzări din teritoriu, în cadrul societăţii, aceştia fiind instruiţi să depună încasările într-un cont bancar şi nu să se prezinte cu banii la firmă, ei fiind pe traseu. Cel mult, agenţii care erau din Bacău, depuneau încasările la contabila firmei J., dar niciodată nu a auzit, cât a lucrat la SC B. SRL, ca banii să fie predaţi pe bază de proces-verbal administratorului G.

Audiată de instanţă, martora a mai precizat că ea a fost cea care l-a angajat pe inculpat în urma unui interviu, însă nu a putut preciza dacă acesta a semnat şi un contract de muncă, că inculpatul a fost angajat în funcţia de agent de vânzări, cu un salariu apropiat de minimul pe economie la acel moment, având ca atribuţii identificarea clienţilor, prezentarea ofertelor, încheierea contractelor şi încasarea banilor, că niciodată clienţii nu plăteau către firma transportatoare, ci ori către agentul de vânzări, ori direct prin bancă şi că agentul de vânzări depunea banii la bancă, sau dacă era vorba de sume mici şi se afla în zonă, îi preda direct contabilei societăţii, că nu au existat perioade în care angajaţii să nu-şi primească salariul, toată lumea primind salariul cam în aceeaşi zi, în fiecare lună, că a vorbit zilnic cu inculpatul despre activitatea lui, dar niciodată acesta nu i s-a plâns despre faptul că nu i s-ar plăti salariul.

Martora J., contabilul societăţii, audiată la urmărirea penală, a infirmat cele declarate de inculpat cu privire la predarea sumei de bani ce face obiectul cercetărilor, ea arătând că, la data de 11.12.2012, inculpatul i-a predat doar biletul de ordin de la SC H. SRL în valoare de 6300 de RON, iar la momentul când a solicitat inculpatului să predea dovada de la bancă a depunerii încasărilor, acesta a precizat că o are la maşină, părăsind biroul, fără a se mai întoarce, că inculpatul nu i-a solicitat ca pe calculatoarele societăţii să fie întocmit vreun proces-verbal, că ea nu a aplicat vreo ştampilă pe vreun proces-verbal şi că ştampila folosită pe procesul-verbal în litigiu din 11.12.2012, era folosită doar de ea ca şi contabilă, administratorul G. având şi el o ştampilă, dar cu o altă impresiune.

Audiată de instanţă, martora J. a confirmat la rândul său că inculpatul avea atribuţii de încasare a banilor de la clienţi şi că depunea aceşti bani la bancă, că inculpatului i s-a plătit la timp salariul de către societate, că în ultima zi când a fost la firmă şi a afirmat că a depus la bancă banii ridicaţi de la cele două societăţi, inculpatul a mers în locul în care avusese loc accidentul de TIR şi unde se afla la acel moment numitul G., ca să îi ducă acestuia o căciulă, pentru că era foarte frig, dar nu ştie ce s-a întâmplat acolo. Când s-a reîntors, inculpatul nu a afirmat că i-ar fi dat banii lui G., nu a prezentat vreun document în acest sens şi nici nu i-a solicitat martorei să aplice vreo ştampilă pe vreun document, predând acesteia doar un bilet la ordin de la o altă firmă, respectiv SC H. Ulterior a afirmat că merge să aducă dovada depunerii banilor la bancă, însă a plecat şi nu s-a mai întors, lăsând la sediul firmei cheile, telefonul şi maşina care îi fuseseră date de societate. Martora a confirmat faptul că impresiunea ştampilei cu două steluţe aplicată pe procesul-verbal în litigiu, provine de la ştampila pe care o foloseşte ea.

Din declaraţia numitului G., administrator al SC B. SRL, audiat la urmărirea penală, rezultă faptul că procesul-verbal în litigiu, de predare a încasărilor din data de 11.12.2012, depus de către inculpat, este unul contrafăcut, pe acesta fiind într-adevăr semnătura lui, dar el nu a semnat ca şi administrator acel document.

Din raportul de expertiză criminalistică grafică nr. x din 25.08.2014, întocmit în cursul urmăririi penale, având ca obiect procesul-verbal de predare din 11.12.2012, au rezultat că antetul pe care apare emblema SC B. SRL şi caracterele din cadrul textului de pe documentul în litigiu au valori mai mari decât cele de pe documentul model de comparaţie, cu toate că au acelaşi conţinut, iar impresiunea de ştampilă de pe documentul în litigiu are acelaşi conţinut, dar cu dimensiuni reduse faţă de impresiunea ştampilei model de comparaţie.

Având în vedere faptul că un document când este copiat ori se măreşte, ori se micşorează, cu totul, nu poate fi o parte mărită şi o parte micşorată, concluzia finală a specialiştilor criminalişti a fost în sensul că procesul-verbal din 11.12.2012 a fost realizat pe etape, redactarea antetului, după care înscrierea textului tehnoredactat, după care adăugarea unui decupaj care să conţină ştampila societăţii şi a administratorului.

Suplimentul de expertiză întocmit în cursul judecăţii la solicitarea inculpatului, a concluzionat că atât antetul cât şi ştampila au fost realizate prin scanarea lor de pe alte documente şi inserarea într-un document word fără a se respecta dimensiunea/proporţia în pagină, document în care s-a tehnoredactat textul de conţinut, nefiind posibilă realizarea prin xerocopiere a unui document în care antetul să aibă dimensiuni mai mari decât cel real, iar ştampila să aibă dimensiuni mai mici decât cea reală.

În ceea ce-i priveşte pe martorii N. şi I., inspectori în cadrul ITM Bacău, aceştia au declarat că nu îl cunosc pe inculpat şi nu l-au sfătuit ei să-şi dea demisia din firmă, neavând cunoştinţă despre situaţia care face obiectul cauzei. Martorii au declarat că este posibil ca în cadrul programului de audienţe din cadrul ITM, solicitanţii să fie îndrumaţi să se adreseze instanţei de judecată.

Cu privire la martorii L. şi K., propuşi de inculpat, aceştia nu au putut fi audiaţi întrucât inculpatul nu a indicat adresele unde aceştia să poată fi găsiţi.

De asemenea, în cauză s-au făcut demersuri în vederea identificării numelui şi adresei martorului bulgar, respectiv şoferul de TIR, care potrivit declaraţiei inculpatului ar fi asistat la predarea banilor, însă nu s-a reuşit identificarea acestei persoane.

Prin urmare, probele administrate în cauză infirmă declaraţia inculpatului, care este vădit nesinceră, din atitudinea sa procesuală rezultând în mod evident încercarea sa de a induce în eroare organele judiciare şi de a tergiversa procesul penal, inculpatul prezentându-se doar sporadic în faţa instanţei, formulând numeroase cereri de amânare, solicitând probatorii care s-au dovedit a fi lipsite de relevanţă, sau martori care nu au putut fi identificaţi.

Din probatoriul astfel administrat a rezultat, fără dubiu săvârşirea de către inculpatul A. a faptelor pentru care a fost cercetat.

Sub aspectul subiectului activ al infracţiunii de delapidare în varianta atenuată, prevăzută de art. 308 C. pen., a funcţionarului privat, instanţa a reţinut că subiect activ al acestei infracţiuni poate fi şi o persoană fără contract de muncă, fiind suficient să existe o însărcinare în serviciul acesteia, fapt dovedit prin înscrisurile existente la dosar, respectiv procesele-verbale de predare primire în dotare a bunurilor societăţii, declaraţiilor martorilor şi chiar a inculpatului, care a recunoscut că a desfăşurat activităţi în serviciul acestei societăţi.

În drept, faptele inculpatului întrunesc condiţiile constitutive ale infracţiunilor de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 C. pen., şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., având corespondent în reglementarea anterioară în infracţiunile de delapidare, prevăzută de art. 2151 C. pen. (1969) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969).

Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., instanţa a constatat că limitele de pedeapsă prevăzute de noua codificare sunt mai reduse faţă de reglementarea anterioară doar pentru infracţiunea de delapidare, pentru infracţiunea de fals noile limite de pedeapsă fiind mai mari; având în vedere şi dispoziţiile referitoare la sancţionarea concursului de infracţiuni, instanţa a constatat că legea mai favorabilă inculpatului este codificarea anterioară, astfel încât, l-a condamnat la pedeapsa închisorii pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute, prin schimbarea încadrării juridice.

La individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere periculozitatea socială a faptelor şi valoarea mare a prejudiciului, atitudinea nesinceră a inculpatului, antecedentele penale ale inculpatului pentru acelaşi gen de fapte precum şi celelalte criterii generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (1969).

În ce priveşte antecedentele penale ale inculpatului, s-a reţinut că acesta a mai fost anterior condamnat prin Sentinţa penală nr. 1309 din 26.11.2010 a Judecătoriei Bacău, la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Constatându-se că faptele din prezente cauză sunt săvârşite în termenul de încercare stabilit pentru această pedeapsă, s-a reţinut starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., instanţa revocând suspendarea sub supraveghere pentru pedeapsa anterioară, care se va executa alături de pedeapsa rezultantă din prezenta cauză.

În latura civilă, faptele săvârşite şi prejudiciul produs fiind dovedite, în temeiul art. 19 cu art. 397 C. proc. pen. şi al art. 1357 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile despăgubirile civile în cuantumul solicitat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A., care a solicitat achitarea sa în temeiul art. 16 lit. a) - d) C. proc. pen., susţinând că nu a avut calitatea de funcţionar - agent de vânzări, întrucât nu a semnat un contract de muncă sau un contract de prestări servicii, nu a luat la cunoştinţă de fişa postului sau a regulamentului de ordine interioară şi nici nu a primit o însărcinare scrisă asupra activităţii sale, nu avut ca atribuţii încasare sume de bani reprezentând contravaloare facturi şi chitanţe emise de SC B. Bacău, că, în faza de urmărire penală, i s-a încălcat dreptul la apărare întrucât i-a fost respinsă proba cu martorii propuşi, că, la data de 30.11.2012 a înaintat către SC B. Bacău demisia din cadrul firmei, deoarece nu i-au fost achitate restanţe salariale în sumă de 13.200 RON, de la această au încetat relaţii de colaborare cu societatea, că sumele de bani ridicate de la SC C. SRL şi IF D. reprezentau un avans din contravaloarea sumelor datorate de SC B. SRL şi au fost predate administratorului G. la data de 11.12.2012 pe baza unui proces-verbal pe care l-a înmânat în aceeaşi zi numitei J., contabila societăţii, precum şi că SC B. Bacău a fost verificată de ITM şi sancţionată contravenţional pentru faptul că nu i-a încheiat contract de muncă.

Prin Decizia penală nr. 497 din 18 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 1347 din data de 20 iunie 2018 pronunţată de Judecătoria

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma celor expuse, precum şi din oficiu conform art. 417 C. proc. pen., însă în limitele prevăzute de acest text de lege, Curtea a constatat că, în cauză, a fost reţinută o situaţie de fapt corespunzătoare probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond, că s-a dat faptelor săvârşite de apelantul-inculpatul o corectă încadrare juridică.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că a rezultat pe deplin vinovăţia inculpatului pentru infracţiunile de delapidare şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, apărările formulate în faţa instanţei de apel neputând fi primite.

În ceea ce priveşte încălcarea dreptului la apărare în faza de urmărire penală, Curtea a apreciat că legalitatea actelor de urmărire penală şi administrării probelor în faza de urmărire penală a format obiectul procedurii de cameră preliminară, nemaiputând fi cenzurată de instanţa de apel.

Referitor la infracţiunea de delapidare, Curtea a reţinut că subiectul acestei infracţiuni este calificat, el trebuind să aibă calitatea de funcţionar public (în varianta simplă) ori alt angajat (în varianta atenuantă prevăzută de art. 308 C. pen.), dar să fie şi gestionar sau administrator.

Din probele administrate în cauză a rezultat că între inculpatul A. şi SC B. SRL Bacău s-au stabilit relaţii de serviciu, în baza cărora inculpatul exercita activităţi de agent de vânzări. Astfel, la data de 25.09.2012 în urma interviului de angajare susţinut cu directorul general E. şi cu directorul economic F. al SC B. SRL, inculpatul A. a fost angajat în funcţia de agent de vânzări.

Din adresa emisă de SC B. SRL Bacău la 08.02.2013 a rezultat că atribuţiile inculpatului presupuneau identificarea clienţilor, preluarea comenzilor şi încasarea sumelor de bani de la clienţi, în baza facturilor şi chitanţelor emise de societate. Modalitatea de predare a încasărilor pe marfa livrată a fost trimiterea prin curier la sediul societăţii a documentelor bancare ce justificau depunerea banilor în contul societăţii.

Nu a putut fi primită susţinerea inculpatului în sensul că nu a avut cunoştinţă de atribuţiile care îi reveneau în exercitarea acestora, prin faptul că nu a semnat o fişă a postului, având în vedere că în declaraţiile date în cauză acesta a recunoscut că a primit o maşină şi un telefon de serviciu, stabilindu-se că urma să se deplaseze în teritoriu pentru identificarea clienţilor şi preluarea comenzilor, ocazional încasând sume de bani de la unii dintre clienţi, martora F. confirmând că inculpatul a fost angajat în funcţia de agent de vânzări, având ca atribuţii identificarea clienţilor, prezentarea ofertelor, încheierea contractelor şi încasarea banilor de la clienţi, iar martorul J. (contabilul SC B. SRL), a confirmând că inculpatul avea ca atribuţie de serviciu încasarea sumelor de bani de la clienţi. În exercitarea acestor atribuţii de serviciu, la datele de 29.11.2012, 04.12.2012, 06.12.2012, inculpatul a încasat de la SC C. SRL şi IF D., suma totală de 10711,6 RON, bani pe care şi i-a însuşit. Fiind audiaţi în calitate de martori reprezentanţii SC C. SRL şi IF D., respectiv numiţii M. şi D., au confirmat că în baza facturilor emise de SC B. SRL, i-au predat banii cash direct inculpatului A., bani pentru care au primit chitanţă.

În opinia Curţii, inculpatul are calitatea de subiect activ al infracţiunii de delapidare, întrucât a avut calitatea de angajat care gestionează în fapt bunurile cu ştirea SC B. SRL Bacău, chiar dacă nu a fost învestit oficial în funcţia care presupune activităţi de gestionare, întrucât nu are nicio relevanţă faptul că, pe de o parte, inculpatul nu a primit o însărcinare scrisă din partea societăţii, nu a încheiat contract de muncă sau şi-ar fi depus demisia din funcţia încredinţată verbal, atâta timp cât, în fapt, a avut ca atribuţie de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea sumelor de bani de la clienţi asupra cărora a avut deţinerea lor temporară, iar, pe de altă parte, că SC B. SRL a fost sancţionat contravenţional deoarece nu se încheiase contract de muncă cu inculpatul.

În acelaşi timp, nu a putut fi reţinută apărarea inculpatului că suma de bani însuşită a fost predată administratorului G. la 11.12.2012 pe baza unui proces-verbal pe care l-a înmânat în aceeaşi zi numitei J., contabila societăţii.

Atât martorul G., cât şi martorul J. au infirmat apărarea inculpatului, arătând că inculpatul nu i-a restituit suma de bani, procesul-verbal în litigiu, de predare a încasărilor din 11.12.2012, depus de către inculpat, fiind unul contrafăcut, precum şi că la aceeaşi dată, inculpatul i-a predat doar biletul de ordin de la SC H. SRL în valoare de 6300 de RON, iar la momentul când a solicitat inculpatului să predea dovada de la bancă a depunerii încasărilor, acesta a precizat că o are la maşină, părăsind biroul, fără a se mai întoarce. Martora a declarat că în acea împrejurare, inculpatul nu i-a solicitat ca pe calculatoarele societăţii să fie întocmit vreun proces-verbal, că ea nu a aplicat vreo ştampilă pe vreun proces-verbal şi că ştampila folosită pe procesul-verbal în litigiu din 11.12.2012, era folosită doar de ea ca şi contabilă, administratorul G., având şi el o ştampilă dar cu o altă impresiune.

Martorul propus de inculpat, O. nu a fost în măsură să susţină versiunea prezentată de inculpat privind achitarea sumei de bani, având în vedere că acesta a precizat că nu cunoaşte aspecte referitoare la relaţiile dintre inculpat şi SC B. SRL.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, Curtea a reţinut, de asemenea, că probele administrate în cauză au dovedit că procesul-verbal folosit de inculpat pentru a justifica în mod nereal restituirea sumei încasate la data de 11.12.2012, depus este unul contrafăcut, ceea ce justifică şi reţinerea acestei infracţiuni.

În consecinţă, s-a constatat că probele administrate pe parcursul procesului penal au dovedit, dincolo de orice dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de delapidare şi fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la data de 25 aprilie 2019 a declarat recurs în casaţie inculpatul A., personal .

În cuprinsul căii de atac formulată de inculpatul A., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., s-a arătat, în esenţă, că, în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, în sensul că, în mod greşit, dosarul a fost soluţionat de Judecătoria Bacău, iar, potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a cauzei aparţinea Judecătoriei Constanţa (activitatea infracţională s-a desfăşurat pe raza judeţului Constanţa) sau Judecătoarei Neamţ (domiciliul său este comuna x, sat x, judeţul Neamţ).

În raport de cele expuse pe larg în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, s-a solicitat, admiterea căii extraordinare de atac, iar, în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., s-a solicitat suspendarea executării hotărârii recurate.

Prin încheierea din data de 19 septembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 497 din 18 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi s-a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent, fixându-se termen de judecată la data de 17 octombrie 2019. Totodată, în baza art. 441 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii atacate, având în vedere că aceasta nu a fost motivată, nefiind identificate, din oficiu, aspecte care să justifice o asemenea măsură procesuală.

Deşi cu ocazia dezbaterilor, apărătorul recurentului a invocat şi temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., la interpelarea Înaltei Curţi, acesta a precizat că nu mai susţine acest caz de casare, raportat la împrejurarea că cererea a fost admisă în principiu doar cu privire la art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticii formulate, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară în grad celei legal competente".

Astfel, este incident acest caz de casare numai atunci când judecata a fost făcută de o instanţă inferioară celei legal competente - după materie sau după calitatea persoanei -, nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa având loc în cursul judecăţii, reglementarea fiind corespunzătoare modificărilor aduse de noua lege cu privire la condiţiile în care poate fi invocată excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanţei, precum şi cu privire la sancţiunea nulităţii absolute care poate fi invocată în orice stare a procesului, sancţiune ce intervine în cazul nerespectării dispoziţiilor referitoare la tipurile de competenţă menţionate, potrivit dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. proc. pen.

Or, în speţă, deşi se invocă formal cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., criticile formulate în susţinerea acestuia nu vizează aspecte de necompetenţă materială sau personală a unei instanţe inferioare celei care ar trebui să judece cauza, ci privesc necompetenţa teritorială a primei instanţe în judecarea cauzei, susţineri care nu pot fi supuse analizei în prezenta cale extraordinară de atac şi în limitele învestirii instanţei de recurs cu motivul de recurs în casaţie arătat.

Prin urmare, Înalta Curte constată că judecarea cauzei în fond s-a realizat de Judecătoria Bacău, instanţă egală în grad cu cea care recurentul inculpatul susţine că ar fi fost competentă să-i soluţioneze dosarul, astfel încât criticile sale nu pot fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.

În consecinţă, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod, va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. şi, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., le va obliga la sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 497 din 18 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2019.

Procesat de GGC - GV