Conviction upheld; 4-year aggregate sentence confirmed for drunk-driving recidivist after suspended sentence revocation.

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de inculpatul A.,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 579 din data de 17 decembrie 2018, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în baza art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la 1 an închisoare pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen.: dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., a cărui exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

În baza art. 96 alin. (4) din C. pen., a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 353 din 09.05.2012, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 870/R din 09.10.2012 a Curţii de Apel Piteşti, şi a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul A. să execute, în regim de detenţie, 4 ani închisoare, în condiţiile art. 60 din C. pen.

În baza art. 274 din C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.000 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva sentinţei pronunţate de către instanţa de fond a declarat apel inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 436/A din 7 mai 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 579 din data de 17 decembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018 şi, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat prezentul recurs în casaţie inculpatul A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. - "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În motivarea recursului în casaţie, a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a dispus, în mod greşit, executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 353 din 09.05.2012 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea (cu privire la care a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei), alături de pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 579 din data de 17 decembrie 2018 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secţia penală, întrucât, în cauză, era aplicabilă instituţia pluralităţii intermediare, prevăzută de art. 44 alin. (1) din C. pen., al cărei regim sancţionator este reglementat de art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., conform dispoziţiilor art. 96 alin. (5) teza a II-a din C. proc. pen.

Totodată, a menţionat că prin Sentinţa penală nr. 353 din 09.05.2012 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea a fost condamnat pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (3) din C. pen. din 1969, astfel încât nu sunt întrunite condiţiile pentru reţinerea stării de recidivă.

Prin încheierea din data de 17 septembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 436/A din data de 07 mai 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

Examinând, pe fond, recursul în casaţie declarat de inculpatul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Inculpatul A. şi-a întemeiat recursul în casaţie pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Acest caz de casare se circumscrie doar conceptului de individualizare legală a pedepsei, aspect ce reiese din scopul recursului în casaţie, aşa cum este acesta reglementat de dispoziţiile art. 433 prin raportare la art. 447 din C. proc. pen. (examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate), din interpretarea gramaticală a textului, precum şi din reglementarea distinctă, în capitole diferite, a pedepselor şi a individualizării acestora.

Aprecierea legalităţii pedepsei în calea de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută/menţinută prin hotărârea atacată, instanţa de recurs nefiind abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, datorită limitării erorilor de drept ce pot fi corectate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.

O pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracţiune. Însă, există situaţii în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.

Aceste împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanţele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi şi de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii).

Înalta Curte reţine că recurentul-inculpat A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., după terminarea executării pedepsei principale.

Totodată, constată că instanţa de fond a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (3) din C. pen. din 1969, prin Sentinţa penală nr. 353 din 09 mai 2012 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea şi executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză. Prin urmare, pedeapsa pe care o execută inculpatul A., în regim de detenţie, este 4 ani închisoare.

Recurentul-inculpat susţine incidenţa cazului de casare prevăzut de pct. 12 alin. (1) al art. 438 din C. proc. pen. raportat la limita pedepsei rezultante, de 4 ani închisoare, susţinând că fapta pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 579 din data de 17 decembrie 2018 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secţia penală, nu a fost săvârşită în stare de recidivă, întrucât anterior a fost condamnat pentru infracţiunea de ucidere din culpă, împrejurare faţă de care, la stabilirea pedepsei rezultante, instanţa de fond trebuia să aplice regulile de stabilire a pedepsei în cazul pluralităţii intermediare de infracţiuni.

Înalta Curte constată că, deşi în cuprinsul hotărârilor recurate nu s-a menţionat expres, în cauză s-au aplicat regulile tranzitorii stabilite de Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. referitoare la măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza C. pen. din 1969. Astfel, conform dispoziţiilor art. 10 din acest act normativ, tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.

Prin urmare, stabilirea şi executarea pedepsei rezultante în urma revocării pedepsei sub supraveghere se realizează potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. (4) şi (5) din C. pen., aşa cum s-a stabilit şi prin Decizia nr. 11 din 5 mai 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Conform art. 96 alin. (5) din C. pen., "Pedeapsa principală pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară."

Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare (art. 41 alin. (1) din C. pen.).

Este adevărat că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de infracţiunile săvârşite din culpă (art. 42 lit. c) din C. pen.), însă infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul A. este cea prevăzută de art. 178 alin. (3) teza I din C. pen. din 1969, în varianta normativă a uciderii din culpă a unei persoane de către un conducător auto având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, infracţiune complexă ce absoarbe în conţinutul său, sub formă de circumstanţă agravantă, şi infracţiunea intenţionată prevăzută de art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice (art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 a fost abrogat de art. 121 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.), în prezent reglementată de art. 336 din C. pen. sub denumirea marginală "Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe".

Complexitatea legală a infracţiunii prevăzute de art. 178 alin. (3) teza I din C. pen. din 1969 a fost constatată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite prin Decizia în interesul legii nr. 1 din 15 ianuarie 2007, statuându-se că "faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală şi de ucidere din culpă cu această ocazie a unei persoane constituie o singură infracţiune, complexă, de ucidere din culpă, prevăzută la art. 178 alin. (3) teza I din C. pen., în care este absorbită infracţiunea prevăzută la art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice."

Astfel, absorbind în conţinutul său o infracţiune care sub aspectul laturii subiective se săvârşeşte cu intenţie, la stabilirea stării de recidivă se ţine seama de infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (3) teza I din C. pen. din 1969, făcându-se abstracţie de denumirea sa marginală.

Prin urmare, pedeapsa rezultantă se determină potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă (art. 43 alin. (1) din C. pen.), respectiv pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată, de 3 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (3) teza I din C. pen. din 1969.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă de 4 ani este legală şi, în consecinţă, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 1370 din 23 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat B., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2019.

Procesat de GGC - NN