Inadmissibility of appeal against final cassation and revision admissibility decisions under Romanian criminal procedure

Asupra apelului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1312 din 7 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petenta A. împotriva Deciziei penale nr. 471 din 28 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2019 şi împotriva Deciziei penale nr. 222 din 20 februarie 2018, pronunţată de Curtea Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2017, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut că, la data de 19 iunie 2019, s-a înregistrat cererea în contestaţie în anulare formulată de petenta A. în legătură cu deciziile pronunţate de această instanţă în Dosarele nr. x/2019 şi nr. y/2017 formându-se astfel Dosarul nr. x/2019.

În motivarea contestaţiei în anulare s-a arătat că, în privinţa Dosarului nr. x/2029 având ca obiect contestaţia în anulare exercitată de aceeaşi contestatoare împotriva Deciziei penale nr. 471 din 28 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, această cauză a fost calificată şi înregistrată eronat, în realitate fiind vorba, în opinia contestatoarei despre îndreptarea unor erori materiale intervenite cu ocazia judecării cauzei nr. 8325/63/2018, iar, referitor la Dosarul nr. x/2017, având ca obiect cererea de revizuire formulată de aceeaşi petentă, a motivat că judecata cauzei în faza de apel s-a realizat de către un complet nelegal constituit.

Prin memoriul adresat instanţei şi înregistrat la data de 4 iulie 2019, contestatoarea a precizat motivele pentru calea de atac exercitată, după cum urmează:

În legătură cu Dosarul nr. x/2017, contestatoarea a arătat că a formulat mai multe cereri de îndreptare eroare materială referitor la Decizia nr. 222 din 20 februarie 2018 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în apel, precizându-se că respectiva cauză a fost judecată de un complet nelegal constituit şi că nu se face vinovată pentru fapta pentru care a fost condamnată, că petiţiile nu au fost înregistrate pe rolul curţii de apel, ci i-au fost transmise Tribunalului Dolj unde s-a înregistrat Dosarul nr. x/2018 cu obiectul "revizuire", că împotriva hotărârii primei instanţe, de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă, revizuenta a formulat apel, iar prin Decizia penală nr. 471 din 28 martie 2018 apelul a fost respins.

Contestatoarea a mai precizat că împotriva Deciziei nr. 471/2019 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale care a fost greşit calificată, în opinia contestatoarei, fiind înregistrată cu obiectul "contestaţie în anulare", pe rolul curţii de apel înregistrându-se Dosarul nr. x/2019, în care, prin Decizia penală nr. 866 din 5 iunie 2019 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare, cu toate că aceasta a informat instanţa, prin memoriile depuse, privitor la faptul că a formulat plângeri adresate Consiliului Superior al Magistraturii - Inspecţia Judiciară şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Specială de Investigare a Infracţiunilor comise de magistraţi, prin care a reclamat conduita preşedintelui secţiei penale din cadrul instanţei.

Cu ocazia dezbaterilor din prezenta contestaţie în anulare apărătorul desemnat din oficiu a formulat concluzii în sensul indicării temeiului de contestaţie prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., argumentând că în toate memoriile formulate contestatoarea a arătat că nu se face vinovată de comiterea infracţiunilor pentru care a fost condamnată.

Prima instanţă a mai reţinut că o altă contestaţie în anulare, formulată de aceeaşi contestatoare împotriva Deciziei penale nr. 222 din 20 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2017, a fost înregistrată la data de 10 iulie 2019, formându-se Dosarul nr. x/2019.

În prezenta speţă, prima instanţă a constatat că Dosarul nr. x/2019 a avut ca obiect contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 471 din 28 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2016, contestaţia fiind respinsă ca inadmisibilă prin Decizia penală nr. 866 din 5 iunie 2019, această decizie reprezentând hotărârea instanţei de apel împotriva căreia s-a formulat contestaţia din cauză.

Din analiza deciziei penale contestate, s-a reţinut că în Dosarul nr. x/2019 instanţa a fost investită în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare faţă de o cerere având ca obiect revizuire, contestatoarea motivând că este nemulţumită de soluţionarea revizuirii în Dosarul nr. x/2018 şi că solicită rejudecarea acestei cauze; examinând cererea în procedura instituită prin art. 431 C. proc. pen., instanţa a reţinut caracterul inadmisibil al contestaţiei în anulare argumentând că motivele invocate nu se încadrează în nici unul dintre cazurile expres şi limitativ reglementate prin art. 426 C. proc. pen.

S-a menţionat că şi în Dosarul nr. x/2018, soluţionat definitiv prin Decizia penală nr. 471 din 28 martie 2019 a Curţii de Apel Craiova, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire reţinându-se că revizuenta nu a indicat temeiul juridic pe care îşi întemeiază cererea, că cererea de revizuire are un conţinut ambiguu sub aspectul cazului de revizuire invocat, că argumentele referitoare la poziţia subiectivă a unor persoane, respectiv relaţiile de animozitate faţă de revizuentă (fiind indicaţi membrii familiei B. şi foşti angajaţi ai C. - în legătură cu hotărârea de condamnare a cărei revizuire s-a solicitat) nu puteau influenţa în vreun fel soluţia dispusă pe fond, iar cele referitoare la presupusa comitere a unor infracţiuni de mărturie mincinoasă şi de şantaj de către acele persoane, respectiv caracterul fals al unor înscrisuri, nu a fost reţinut, constatându-se că revizuenta nu a depus şi nici nu a invocat probe în raport de care să fie demonstrată existenţa acestor infracţiuni.

Raportând motivele de contestaţie în anulare invocate în prezenta cauză, respectiv eroarea materială la soluţionarea contestaţiei în anulare - prin Decizia nr. 866 din 5 iunie 2019 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 - împotriva deciziei dispuse de instanţa de apel în revizuire - Decizia nr. 471 din 28 martie 2019 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 -, la prevederile art. 426 C. proc. pen., s-a constatat că, în realitate, contestatoarea invocă netemeinicia soluţiei adoptată în Dosarul nr. x/2019, eroarea materială semnificând o eroarea de judecată, iar nu o eroare de procedură, care să fi condus la una din încălcările sancţionate conform art. 426 lit. a) - i) C. proc. pen., motiv pentru care s-a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. pen.

În privinţa contestaţiei în anulare referitoare la decizia 222 din 20 februarie 2018 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, formulată de către contestatoare în conţinutul aceluiaşi memoriu, s-a reţinut că, după înregistrarea prezentei cauzei (Dosarul nr. x/2019) la data de 19 iunie 2019, contestatoarea a introdus o nouă contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 222/2018 a Curţii de Apel Craiova, la data de 10 iulie 2019, înregistrându-se Dosarul nr. x/2019 (împrejurarea constatată ca urmare a ataşării Dosarului nr. x/2017 înaintat de Tribunalul Dolj în vederea ataşării la Dosarul nr. x/2019 - adresa din 11 septembrie 2019 emisă de Tribunalul Dolj - dosar).

S-a constatat astfel că în prezenta cauză, printr-o cerere unică, s-a exercitat o cale extraordinară de atac împotriva a două decizii definitive pronunţate în cauze distincte, de natură diferită - contestaţie în anulare în Dosarul nr. x/2019 şi revizuire în Dosarul nr. x/2017 -, procedeu prohibit de legea procesual penală care consacră principiul unicităţii cauzei de fond şi a căilor de atac aferente, ordinare şi extraordinare, posibil de exercitat; totodată, s-a constatat că termenul de 30 de zile pentru introducerea contestaţiei în anulare în Dosarul nr. x/2017 s-a împlinit în luna mai 2018; în consecinţă, pentru motivele arătate, prima instanţă a constatat că cererea de contestaţie în anulare este inadmisibilă, astfel încât nu a mai procedat la analizarea celorlalte motive invocate prin memoriul din data de 4 iulie 2019.

Împotriva Deciziei penale nr. 1312 din 7 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 11 octombrie 2019, a declarat apel contestatoarea A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2019 şi repartizată aleatoriu Completului nr. 4, cu termen de judecată la 28 noiembrie 2019.

La acest termen de judecată, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii apelului promovat de contestatoare.

Examinând cauza prin prisma excepţiei invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că apelul declarat de contestatoare este inadmisibil pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, pe de o parte, cererea introductivă este reprezentată de contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 866 din 5 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de aceeaşi petentă împotriva Deciziei penale nr. 471 din 28 martie 2019 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în Dosarul nr. x/2018. Prin această ultimă decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat împotriva Sentinţei penale nr. 30 din 21 ianuarie 2019 a Tribunalului Dolj, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei penale nr. 539 din 23 martie 2017 a Curţii de Apel Craiova (ca instanţă de apel), pronunţată în Dosarul nr. x/2015, prin care s-a dispus condamnarea petentei A., hotărâre definitivă în raport de dispoziţiile alin. (1) al art. 552 C. proc. pen.

Pe de altă parte, cererea introductivă este reprezentată şi de contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 222 din 20 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2017, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de aceeaşi petentă împotriva Sentinţei penale nr. 638 din data de 6 noiembrie 2017 a Tribunalului Dolj, pronunţată în Dosarul cu nr. x/2017, hotărâre definitivă în raport de dispoziţiile art. 551 pct. 4 C. proc. pen.

Analizând dispoziţiile cuprinse în Secţiunea 1 a Capitolului V din Titlul III din C. proc. pen., se constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile menţionate la art. 426 C. proc. pen., iar dispoziţiile art. 431 C. proc. pen. nu prevăd nicio cale de atac împotriva soluţiei pronunţate în faza examinării în principiu a admisibilităţii a acestei căi extraordinare de atac. Mai mult, potrivit art. 432 alin. (1) C. proc. pen., după ce a fost depăşită faza admisibilităţii în principiu, dacă găseşte contestaţia în anulare întemeiată, instanţa desfiinţează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere şi procedează de îndată la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desfiinţare. Totodată, dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. prevăd că sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Pe de altă parte, Înalta Curte observă că în speţa de faţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 408 C. proc. pen., potrivit cărora sentinţele sunt susceptibile de reformare prin calea de atac a apelului, dacă nu se prevede altfel, acestea referindu-se la sentinţe nedefinitive, pronunţate în cursul judecăţii, iar nu într-o cale extraordinară de atac.

În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile textelor de lege anterior menţionate, se constată că numita A. a promovat o cale de atac împotriva unor hotărâri definitive (deciziile pronunţate în contestaţia în anulare, respectiv revizuire ce au vizat, la rândul lor, hotărâri definitive), investind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac şi împotriva hotărârilor definitive pronunţate în contestaţie în anulare, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile … pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că excepţia inadmisibilităţii apelului invocată de reprezentantul Ministerului Public este întemeiată, motiv pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 1312 din 7 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, iar, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că aceasta se află în culpă procesuală, o va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 1312 din 7 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelanta contestatoare la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM