Penal security attachment via third-party debt seizure: Proportionality limits and presumption of innocence under Article 249 C. proc. pen.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 martie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea formulată de partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Argeş.

În baza art. 254 C. proc. pen., s-a dispus înfiinţarea popririi asupra sumelor de bani datorate inculpatei A. de terţul SC B. SRL, până la concurenţa sumei de 221.828 RON.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a constatat că prin cererea înregistrată, sub nr. x/2015/a3, partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Argeş a solicitat înfiinţarea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani datorate inculpatei A. de terţul SC "B." SRL până la concurenţa sumei de 232.665 RON, dar şi asupra sumelor de bani, titluri de valoare sau alte bunuri incorporabile urmărite datorate în prezent şi în viitor debitorului A.

Examinând cererea formulată de partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Argeş sub aspectul motivelor invocate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Curtea a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 882 din 11 iunie 2018, pronunţată de Judecătoria Piteşti, s-au dispus, printre altele, următoarele:

A fost condamnată inculpata A. la următoarele pedepse:

- pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.;

- pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.;

- pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 55 lit. a) C. pen., s-a interzis inculpatei pe o perioadă de 1 an exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedepse complementare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pe durata executării fiecăreia dintre pedepsele mai sus precizate câte o pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta, urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni, în final 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., pe durata executării pedepsei rezultante, s-a interzis inculpatei A. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedepse accesorii.

În temeiul 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 2 ani închisoare, precum şi a pedepsei accesorii, iar în temeiul art. 92 alin. (1) C. pen., s-a fixat termen de supraveghere de 3 ani.

Pe durata termenului de supraveghere, a fost obligată inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere, prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a) - e) C. pen., respectiv:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei A. pe durata termenului de supraveghere obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune Argeş sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., în termenul de supraveghere, inculpata A. a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Consiliului Local Piteşti sau al Primăriei Piteşti.

În baza art. 583 C. proc. pen. şi art. 96 C. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra revocării suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare sau al nerespectării cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse.

S-a menţinut măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţa din data de 27.06.2016 asupra imobilului aparţinând inculpatei A. număr cadastral x -CI-U45, carte funciară nr. x -CI-U45 Piteşti, situat în localitatea Piteşti, strada x nr. 83, judeţul Argeş.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Argeş şi au fost obligate inculpatele A., C. şi D. în solidar să plătească suma de 219.528 RON părţii civile, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligate inculpatele A., C. şi D. să achite către stat suma de 2300 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare fiecare, din total suma de 5.500 de RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, inculpatele A., C., D. şi partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Argeş.

În raport de textele legale incidente în materie, Curtea a apreciat că: Potrivit art. 249 C. proc. pen., condiţiile generale de luare a măsurilor asigurătorii, sunt următoarele:

(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii, şi la cererea părţii civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi şi părţii civile.

Curtea a considerat că legiuitorul a avut în vedere, folosind noţiunea de "sechestru" în disp. art. 249 alin. (2) C. proc. pen., atât sechestrul penal asupra bunurilor mobile corporale, cat şi pe cel asupra bunurilor imobile şi poprirea (art. 254 C. proc. pen.). În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 1559 C. civ. potrivit cărora principalele măsuri asigurătorii sunt sechestrul şi poprirea.

Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute de lege pentru instituirea unei masuri asigurătorii în prezenta cauză, calitatea de titular al cererii o are partea civilă - Casa de Asigurări de Sănătate Argeş, măsura se solicită a fi luată asupra sumelor de bani datorate unei inculpate din acest dosar de o a treia persoana.

De asemenea, în cauză sunt îndeplinite condiţiile privitoare la necesitatea luării măsurii cât şi în ceea ce priveşte întinderea prejudiciului, impuse de art. 249 alin. (5) C. proc. pen., respectiv o a treia persoana (SC" B." SRL) datorează inculpatei A. o suma de bani, care ar putea fi folosită în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune sau pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie contestatoarea A.

În dezbateri, la termenul din 1 august 2019, contestatoarea - A., reprezentată de apărător desemnat din oficiu, a solicitat admiterea contestaţiei şi respingerea măsurii asigurătorii privind înfiinţarea popririi asupra sumelor de bani datorate inculpatei A. de terţul SC" B." SRL

Examinând contestaţia formulată de inculpată împotriva încheierii prin care s-a dispus instituirea măsurii asigurătorie, constată următoarele:

Conform art. 249 alin. (1) C. proc. pen. (...) instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Alineatul (2) al aceluiaşi text de lege prevede că măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

Alineatul (5) prevede că măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.

Art. 2501 alin. (1) C. proc. pen. - împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către (...) instanţa de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare. (...)

Cauză prezentă priveşte calea de atac a apelului formulat de Parchetul de pe lângă judecătoria Piteşti, inculpatele A., C., D. şi partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Argeş, împotriva sentinţei penale nr. 882 din 11 iunie 2018, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în Dosarul nr. x/2016.

În cursul judecăţii, partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Argeş a solicitat instituirea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani datorate inculpatei A. de terţul SC "B." SRL până la concurenţa sumei de 221.828 RON, dar şi asupra sumelor de bani, titluri de valoare sau alte bunuri incorporabile urmărite datorate în prezent şi în viitor debitorului A., susţinând că necesitatea luării unei măsuri asigurătorii care priveşte sume de bani datorate inculpatei apare ca fiind oportună.

Solicitarea a fost admisă de instanţa de apel care a dispus înfiinţarea popririi asupra sumelor de bani datorate inculpatei A. de terţul SC "B." SRL, până la concurenţa sumei de 221.828 RON, apreciind că această măsură, în stadiul procesual în care se află cauza, este necesară şi oportună, raportat la întinderea prejudiciului, care a fost stabilit de prima instanţă.

În acord cu instanţa de apel, Înalta Curte, având în vedere condiţiile în care se poate lua această măsură, aşa cum sunt prevăzute de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., apreciază că măsura popririi asigurătorii este necesară în raport de scopul urmărit.

Art. 6 paragraful (2) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului "Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită."

Contrar susţinerilor apărării, nu este încălcat dreptul la un proces echitabil din perspectiva art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici prezumţia de nevinovăţie prin instituirea măsurii asigurătorii, Curtea Europeană constatând că instituirea sechestrului nu este o judecată asupra unei acuzaţii în materie penală în sensul art. 6 din Convenţie, deoarece atât stabilirea unor drepturi de creanţe ale unor terţi, cât şi confiscarea unor bunuri sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate (Decizia din 18 septembrie 2006, pronunţată în Cauza Mohammad Yassin Dogmoch împotriva Germaniei). Mai mult decât atât, chiar şi în situaţia unei acuzaţii în materie penală, art. 2 paragraful 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie stabileşte că dreptul consacrat de paragraful 1 poate face obiectul unor excepţii fie în cazul infracţiunilor minore, fie când cel interesat a fost judecat în primă instanţă de către cea mai înaltă jurisdicţie ori a fost declarat vinovat şi condamnat ca urmare a unui recurs împotriva achitării sale (Decizia nr. 207 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 3 iunie 2015, Curtea Constituţională, paragraf 17).

Măsurile asigurătorii sunt o consecinţă a săvârşirii unei fapte penale şi constau în indisponibilizarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile prin instituirea unui sechestru asupra lor. Până la dovedirea vinovăţiei în materie penală, indisponibilizarea instituită prin sechestru nu afectează substanţa dreptului avut asupra bunurilor supuse măsurii, întrucât acest lucru se poate realiza numai prin dispozitivul hotărârii care trebuie să cuprindă şi cele hotărâte cu privire la măsurile asigurătorii. Aşa fiind, indisponibilizarea nu are în vedere drepturi în materie penală în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit căruia orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil de către o instanţă independentă şi imparţială, situaţie deplin respectată de dispoziţiile art. 250 alin. (6) din C. proc. pen. (Decizia nr. 207 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 3 iunie 2015, Curtea Constituţională, paragraf 19).

În ceea ce priveşte proporţionalitatea măsurii faţă de scopul urmărit, se constată că judecătorul trebuie să examineze dacă întinderea măsurii asigurătorii care priveşte sume de bani datorate inculpatei este proporţională cu scopul urmărit (înlăturarea riscului de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune).

Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."

Examinarea caracterului proporţional presupune ca judecătorul să se asigure că întinderea măsurii asigurătorii care priveşte sumele de bani poprite inculpatei nu depăşeşte valoarea prejudiciului imputat inculpatei. Valoarea prejudiciului în cauză a fost individualizată prin sentinţa penală nr. 882 din 11 iunie 2018, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în Dosarul nr. x/2016, rezultând o sumă de aproximativ 221.828 RON. În acest sens, se are în vedere Decizia nr. 19 din 16 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru judecarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of nr. 953 din 4.12.2017, care a stabilit că, "din analiza dispoziţiilor art. 249, 251 şi 252 din C. proc. pen., rezultă că dispoziţia de luare a măsurii asigurătorii este atributul procurorului, judecătorului de cameră preliminară sau instanţei de judecată şi reprezintă o fază procesuală distinctă de aducerea sa la îndeplinire. Acest lucru rezultă din interpretarea art. 253, 254 şi 255 din C. proc. pen., potrivit cărora identificarea şi evaluarea bunurilor supuse măsurilor asigurătorii se realizează în cadrul executării măsurii dispuse, de către organul competent să aducă la îndeplinire dispoziţia organului de urmărire penală sau a judecătorului de cameră preliminară ori a instanţei de judecată, după caz. Astfel, există o atribuţie stabilită în sarcina executorilor judecătoreşti (...)". Prin decizia citată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru judecarea recursului în interesul legii a stabilit că atunci când se instituie măsuri asigurătorii în procesul penal nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înfiinţează măsura asigurătorie. În prezenta cauză, întinderea prejudiciului a fost avut în vedere de instanţa de apel în raport de cele stabilite prin Sentinţa penală nr. 882 din 11 iunie 2018 pronunţată de Judecătoria Piteşti.

Apărarea a susţinut că nu se impune instituirea popririi asigurătorii, arătând că, pe de o parte, în cauză a fost înfiinţată o măsură asigurătorie iar pe de altă parte inculpata este singura persoană asupra căreia s-a înfiinţat o măsură asigurătorie, apreciind că această măsură este excesivă .

Instituirea măsurii popririi asigurătorii are în vedere protejarea drepturilor persoanei vătămate prin săvârşirea infracţiunii. Aşadar, faţă de întinderea mare a prejudiciului, care a fost stabilit de prima instanţă, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus de către instanţa de apel instituirea măsurii asigurătorii a popririi, fiind îndeplinite cerinţele şi exigenţele impuse de dispoziţiile legale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva dispoziţiei de înfiinţare a popririi din cuprinsul Încheierii din 6 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2016.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva dispoziţiei de înfiinţare a popririi din cuprinsul Încheierii din 6 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2016.

Obligă contestatoarea A. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 august 2019.

Procesat de GGC - LM