Limits of cassation review: refusal to re-evaluate factual causality in abuse of office and corporate complicity in embezzlement charges

Asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin Sentinţa penală nr. 257/D/2017 din data de 18 iulie 2017 pronunţată de Tribunalul Bacău s-a constatat că pentru inculpaţi legea penală mai favorabilă o constituie C. pen. din 1969 în vigoare la data infracţiunilor supuse judecăţii, iar în baza art. 386 C. proc. pen., printre alţii:

I. A schimbat încadrarea juridică a faptelor, în cazul inculpatului A., după cum urmează:

1) din art. 367 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

2) din art. 47 C. pen. raportat la art. 279 alin. (1) lit. a), b), din) Legea nr. 31/1990, cu art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 279 alin. (1) lit. a), b), din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

3) din art. 47 - 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi art. 5 C. pen., în art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

4) din art. 47 - 309 C. pen., cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 246 C. pen. din 1969, raportat la art. 2481 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 258 C. pen. din 1969, art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 şi a art. 5 C. pen.

5) din art. 47 - 309 C. pen. - art. 295 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în art. 25 C. pen. din 1969 - raportat la art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

6) din art. 47 C. pen. - art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen., în art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969, art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

7) din art. 29 alin. (1) lit. a), b), c), din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen., în art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

II. A schimbat încadrarea juridică a faptelor în cazul inculpatului B., după cum urmează:

1) din art. 367 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., în art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

2) din art. 47 C. pen. - art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. alin. (1) şi art. 5 C. pen., în art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 25 C. pen. din 1969 cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

3) din art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen., în art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

4) din art. 48-309 C. pen. - 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., în art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.

5) din art. 48 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 5 C. pen., în art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

III. A schimbat încadrarea juridică a faptelor în cazul inculpatei C., după cum urmează:

1) din art. 367 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., în art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

2) din art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen., şi a art. 5 C. pen., în art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969;

3) din art. 309 C. pen. - 297 alin. (1) C. pen., cu art. 5 C. pen., în art. 246 C. pen. din 1969 raportat la art. 2481 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 258 C. pen. din 1969 şi a art. 5 C. pen.

4) din art. 48 C. pen. - art. 309 C. pen. - 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., în art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.

IV. A schimbat încadrarea juridică în ceea ce o priveşte pe inculpata persoană juridică "S.C. D. SRL" Bacău, din art. 309 C. pen. - 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., în art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.

I. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. pentru constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 şi a art. 5 C. pen., pentru că fapta nu a fost comisă cu vinovăţia cerută de lege (grupul a existat încă din 2007).

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A. după cum urmează:

2) la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru instigare la trecerea acţiunilor pe numele altor persoane în scopul formării unei majorităţi în adunarea generală şi la votarea ca proprietar de acţiuni în adunarea generală deşi în realitate nu-i aparţineau prev. de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 279 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969, art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. (fapta din august - septembrie 2010);

3) la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru instigare la fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 şi a art. 5 C. pen. (acte materiale din intervalul septembrie 2010 - martie 2011);

4) la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru instigare la abuz în serviciu, cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 246 C. pen. din 1969, cu referire la art. 2481 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 258 C. pen. din 1969, art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. (fapta din august - decembrie 2010);

- aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b), c) din C. pen. din 1969, pe o durată de 2 (doi) ani;

5) la pedeapsa d 10 (zece) ani închisoare pentru instigare la comiterea infracţiunii de delapidare, prev. de art. 25 C. pen. din 1969 - art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. (fapte din 2011);

6) la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru instigare la evaziune fiscală, prev. de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969, art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. (acte materiale din 2011);

- aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b), c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 2 (doi) ani;

7) la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 (acte materiale din 2011 - 2012) şi a art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) din C. pen. din 1969 a contopit pedepsele principale, în pedeapsa cea mai grea, de 10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (2) C. pen. din 1969 a contopit pedepsele complementare în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b), c) din C. pen.

Pedeapsa rezultantă: 10 (zece) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor.

În baza art. 864 C. pen. din 1969 a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 177 din 30 martie 2007 a Tribunalului Galaţi pronunţată în Dosarul nr. x/121/2005 a Tribunalului Galaţi definitivă prin Dosarul penal nr. 1033 din 18 martie 2010 a ICCJ pe care o adaugă la pedeapsa rezultantă.

Pedeapsă de executat: 13 (treisprezece) ani de închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b), c) din C. pen. din 1969, pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969.

A scăzut din pedeapsa principală perioada executată în intervalul 29 ianuarie 2003 - 28 august 2003.

II. În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B. după cum urmează:

1. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru aderarea în 2011 la grupul infracţional organizat, pe care l-a sprijinit ulterior, infracţiune prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

2. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru participaţie improprie la instigare la comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

3. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi a art. 5 C. pen. (acte materiale din 2011);

- a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. din 1969, pe o durată de 2 (doi) ani.

4. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, pentru complicitate la delapidare, prev. de art. 26 - 2151 alin. (1), (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.

- a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b), c), din Cod penal din 1969, pe o durată de 2 (doi) ani.

5. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru complicitate la spălare de bani, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi a art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) din C. pen. din 1969 a contopit pedepsele principale în pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (2) C. pen. din 1969 a contopit cele două pedepse complementare, în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) din C. pen.

Pedeapsă rezultantă: 10 (zece) ani închisoare şi 2 doi) ani interzicerea drepturilor.

În baza art. 85 C. pen. din 1969 a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 7 (şapte) luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 454 din 15 septembrie 2004 a Judecătoriei Gura Humorului, jud. Suceava, definitivă prin Dosarul penal nr. x din 17 decembrie 2015 a C.A. Suceava, pe care o contopeşte în pedeapsa rezultantă.

Pedeapsă de executat: 10 (zece) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) din C. pen. din 1969.

A interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) din C. pen. din 1969, pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) din 1969.

III. În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata C. după cum urmează:

1. la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare pentru comiterea infracţiunii de trecere a acţiunilor pe numele altor persoane, în scopul formării unei majorităţi în adunarea generală, prev. de art. 279 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 76 lit. e) din C. pen. din 1969 şi a art. 5 C. pen. (fapta din august - septembrie 2010);

2. la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 76 lit. e) din C. pen. din 1969 şi a art. 5 C. pen.

3. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. din 1969, raportat la art. 2481 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 258 C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 76 lit. b) din C. pen. din 1969 (fapta din august - decembrie 2010);

- a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.:

4. A achitat inculpata pentru comiterea infracţiunii de constituire grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen., pentru că nu a comis fapta cu vinovăţia prevăzută de lege.

5. A achitat inculpata pentru comiterea infracţiunii de complicitate la delapidare prev. de art. 26 - 2151 alin. (1), (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapta din 2011), pentru că nu a săvârşit-o cu vinovăţia prevăzută de lege.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969 a contopit pedepsele principale în pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare, la care adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, pe o perioadă de 2 ani.

Pedepse de executat: 2 (doi) ani de închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969.

Interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b) din C. pen. din 1969, pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. din 1969 a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale.

În baza art. 82 C. pen. din 1969 a stabilit un termen de încercare de 4 ani, care va începe să curgă de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A atras atenţia inculpatei cu privire la conţinutul art. 83 C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

IV. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a achitat pe inculpata persoană juridică SC "D." SRL Bacău, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. din 1969, întrucât nu există probe că a săvârşit infracţiunea.

În baza art. 397 C. proc. pen. şi art. 20 C. proc. pen. a obligat în solidar inculpaţii A., E. şi B. la plata sumei de 3.309.030 RON (2389030 + 920.000 RON către ANAF Bucureşti, reprezentând obligaţii fiscale către stat.

A obligat în solidar inculpaţii A., C. şi F. la plata următoarelor despăgubiri civile, reprezentând devalorizarea acţiunilor "G." SA Târgu Ocna în intervalul 15 septembrie 2010 - 8 decembrie 2014:

631.650 RON către H.

1.199.250 RON către I.

150.000 RON către J.

145.000 RON către K.

200.000 RON către L.

73.000 RON către M.

600.000 RON către N.

50.000 RON către O.

150.000 RON către P.

130.000 RON către Q.

203.000 RON către R.

270.000 RON către S.

250.000 RON către T.

50.000 RON către U.

70.000 RON către V.

150.000 RON către W.

A luat act că părţile vătămate X. şi Y. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

A respins pretenţiile civile ale SC "G." SA Săuceşti, jud. Bacău.

A respins pretenţiile civile ale SC "D." SA, prin administratorul judiciar "Z. Constanţa.

A respins cererea de obligare la plata despăgubirilor civile a părţilor responsabile civilmente: SC "G." SA Săuceşti şi SC "AA." Suceava.

În baza art. 33 din Legea nr. 656/2002 republicată a confiscat de la inculpaţi suma de 6.461.598 RON (2.852.000 + 3.609548 RON), după cum urmează:

4.000.000 RON de la inculpatul A.

1.000.000 RON de la inculpata E.

1.461.548 RON de la inculpatul B.

În baza art. 112 lit. e) din C. pen. a dispus confiscarea bunurilor, a acţiunilor şi a sumei de 91.897,28 RON, indisponibilizată deja.

A menţinut măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele procurorului din 31 iulie 2013 19 martie 2014, 1 aprilie 2014, 11 iulie 2014, 14 iulie 2014 16 iulie 2014.

A dispus anularea înscrisurilor false:

- procura întocmită în numele numitei BB.;

- facturile fiscale x-849/2011, emise de SC "CC."SRL Ilfov;

- 31 chitanţe emise de "AA." SRL Câmpulung Moldovenesc (originalele facturilor şi ale chitanţelor se găsesc la organul de control fiscal Suceava, la ds sunt doar copii);

- factura x din 31 martie 2011 emisă de "D." SRL Bacău;

- factura x din 1 martie 2011 emisă de "AA." SRL

În baza art. 32 din Legea nr. 656/2002 şi a art. 11 din Legea nr. 241/205 a dispus luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpaţilor A., E. şi B.

A dispus comunicare prezentei hotărâri la ORC, cazierul fiscal şi la Oficiu Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. a obligat, printre alţii, inculpaţii la plata de cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează: 5.000 RON inculpatul A.; 2.000 RON inculpatul B.;1.500 RON inculpata C.

B. Prin Decizia penală nr. 1147/2018 din 16 octombrie 2018, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a hotărât următoarele:

1. În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă ICCJ - DIICOT- Serviciul Teritorial Bacău şi inculpaţii A., B., F., C. şi E., partea civilă S.C. G. SA, partea civilă SC CC. SA - reprezentată de lichidator judiciar Z., părţile civile Ministerul Finanţelor - ANAF Bacău, Ministerul Finanţelor - ANAF Suceava şi în consecinţă:

2. A desfiinţat, în parte, Sentinţa penală nr. 257/2017 a Tribunalului Bacău şi în rejudecare:

3. În privinţa inculpatului A.:

3.1. A aplicat inculpatului A. şi pedeapsa complementară interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b, c C. pen. (anterior) pe durata a 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. şi ped. de art. 25 C. pen. (anterior) raportat la art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. (anterior) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (anterior) şi art. 5 C. pen.

3.2. A constatat că prin Decizia penală nr. 411/2017 a ICCJ - definitivă la 28 noiembrie 2017- s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 177/2007 a Tribunalului Galaţi - definitivă la 18 martie 2010.

3.3. În baza art. 39 alin. (1) C. pen. (anterior) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. (anterior) şi la art. 33 lit. a) C. pen. (anterior) cu aplicarea art. 5 C. pen. A contopit pedeapsa principală aplicată inculpatului A. - de la pct. 4 s.p. 5 ani închisoare - în cea mai grea dintre ele 5 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. (anterior) raportat la art. 35 alin. (2) C. pen. (anterior) cu aplic. art. 5 C. pen. a contopit pedepsele complementare în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) din C. pen. (anterior).

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. (anterior) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. (anterior) şi la art. 33 lit. a) C. pen. (anterior) cu aplicarea art. 5 C. pen. a contopit pedeapsa principală aplicată inculpatului A. - de la pct. 5 s.p. 10 ani închisoare - în cea mai grea dintre ele 10 ani închisoare.

În baza art, 39 alin. (1) C. pen. (anterior) raportat la art. 35 alin. (2) C. pen. (anterior) cu aplicarea art. 5 C. pen. a contopit pedepsele complementare în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) din C. pen. (anterior).

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. (anterior) raportat la art. 34 lit. b) C. pen.(anterior) şi la art. 33 lit. a) C. pen. (anterior) cu aplicarea art. 5 C. pen. a contopit pedeapsa principală aplicată inculpatului A. - de la pct. 6 s.p. 5 ani închisoare - în cea mai grea dintre ele 5 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. (anterior) raportat la art. 35 alin. (2) C. pen. (anterior) cu aplicarea art. 5 C. pen. a contopit pedepsele complementare în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) din C. pen. (anterior).

3.4. În baza art. 34 lit. b) C. pen. (anterior) raportat la art. 33 lit. a) C. pen. (anterior) a contopit pedepsele rezultante de la pct. 3.3. în cea mai grea dintre ele 10 ani închisoare pe care o sporeşte la 12 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (2) C. pen. (anterior) cu aplicarea art. 5 C. pen. a contopit pedepsele complementare în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) din C. pen. anterior).

3.5. Pedepsele de executat pentru inculpatul A.: pedeapsa principală 12 ani de închisoare; pedeapsa complementară 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) din C. pen. (anterior), pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen. (anterior); pedeapsa accesorie interzicerea exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) din C. pen. (anterior), pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (1) C. pen. (anterior).

A scăzut din pedeapsa principală perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului A. în Dosarul penal nr. x/2005 a Tribunalului Galaţi de la 29 ianuarie 2003 - 28 august 2003.

3.6. În baza art. 396 alin. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. cu privire la săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 25 C. pen. (anterior) raportat la art. 279 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 31/1990 (republicată), cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. (anterior), art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior) şi art. 5 C. pen. (fapta din august - septembrie 2010), a infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 C. pen. (anterior) raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. (anterior), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior), art. 37 lit. a) din C. pen. (anterior) şi art. 5 C. pen. (acte materiale din intervalul septembrie 2010 - martie 2011).

3.7. În baza art. 396 alin. C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. pen. a achitat pe inculpatul A. cu privire la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. şi ped. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior), art. 37 lit. a) C. pen. (anterior) .

4. În privinţa inculpatului B.:

4.1. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul B., ca nefondată.

4.2. A înlăturat dispoziţia privind anularea suspendării condiţionată a pedepsei de 7 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 454/2004 a Judecătoriei Gura Humorului - definitivă la 17 decembrie 2015 -, precum şi dispoziţiile privind contopirea pedepselor.

Pedepsele de executat pentru inculpatul B.: pedeapsa principală 5 ani închisoare; pedeapsa complementară 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) din C. pen. (anterior); pedeapsa accesorie interzicerea exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) din C. pen.(anterior) pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen. (anterior).

4.3. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B. cu privire la săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare, prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. (anterior) cu aplicarea art. 5 C. pen. (anterior), a infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi complicitate la spălare de bani, prev. de art. 26 C. pen. (anterior) raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior) şi a art. 5 C. pen.

4.4. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul B. cu privire la săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 C. pen. (anterior) raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. (anterior), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior) şi art. 5 C. pen.

5. În privinţa inculpatei C.:

5.1. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpata C. cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. (anterior) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior), a infracţiunii prev. de prev. de art. 279 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 (republicată) cu aplicarea art. 5 C. pen. - august - septembrie 2010.

5.2. A înlăturat dispoziţiile privind contopirea pedepselor.

A aplicat inculpatei C. pedeapsa accesorie interzicerea exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. (anterior) pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen. (anterior) pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. şi ped. de art. 246 C. pen. (anterior) raportat la art. 2481 C. pen. (anterior) cu aplicarea art. 258 C. pen. (anterior), art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen. (anterior), art. 76 lit. b) C. pen. (anterior) şi art. 5 C. pen.

Pedepsele de executat pentru inculpata C.: pedeapsa principală 2 ani închisoare, pedeapsa complementară 2 ani interzicerea exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. (anterior) şi pedeapsa accesorie interzicerea exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. (anterior) pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen. (anterior).

A suspendat condiţionat executarea pedepsei principale de 2 ani închisoare aplicată inculpatei C. În condiţiile art. 71 alin. final C. pen. (anterior) cu aplicarea art. 5 C. pen. a suspendat condiţionat şi executarea pedepsei accesorii.

A atras atenţia inculpatei C. cu privire la consecinţele săvârşirii unei alte infracţiuni în termenul de încercare de 4 ani stabilit potrivit art. 82 C. pen. (anterior).

6. În privinţa inculpatei SC D. SRL - Bacău:

În baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de delapidare prev. şi ped. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. (anterior) în infracţiunea de complicitate la delapidare prev. şi ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. (anterior) cu aplicarea art. 5 C. pen.

A condamnat pe inculpata SC D. SRL Bacău la pedeapsa principală de 200.000 RON amendă şi pedeapsa complementară interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice pe durata a 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare prev. şi ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. (anterior) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior) şi art. 5 C. pen.

Pe latură civilă, printre alţii:

A obligat pe inculpata S.C. D. SRL Bacău la plata către partea civilă SC CC. SA - reprezentată de lichidator judiciar Z. - sumei de 3.609.548 RON despăgubiri civile pentru daune materiale.

A obligat, în solidar, inculpaţii A., C. şi F. la plata următoarelor despăgubiri civile, reprezentând devalorizarea acţiunilor "G." SA Târgu Ocna în intervalul 15 septembrie 2010 - 8 decembrie 2014:

293.616 RON către H.

571.246 RON către I.

66.874 RON către K.

48.111 RON către L.

33.099 RON către M.

24.768 RON către N.

17.788 RON către O.

33.775 RON către P.

36.927 RON către Q.

28.596 RON către R.

37.152 RON către S.

34.225 RON către T.

32.199 RON către U.

48.411 RON către V.

21.166 RON către W.

A obligat pe inculpaţii A., E. şi partea responsabilă civilmente SC G. SA, în solidar, la plata către partea civilă Ministerul Finanţelor - prin ANAF Bacău- a sumei de 920.000 RON reprezentând despăgubiri civile, la care adaugă accesoriile fiscale calculate până la achitarea efectivă.

A obligat pe inculpaţii A. şi B., în solidar, la plata către partea civilă Ministerul Finanţelor - prin ANAF Suceava- a sumei de 2.389.030 RON reprezentând despăgubiri civile, la care adaugă accesoriile fiscale calculate până la achitarea efectivă.

A respins, ca nefondată, acţiunea civilă intentată de J. prin constituirea ca parte civilă în procesul penal de faţă.

A înlăturat dispoziţiile privind confiscarea sumei de 6.461.598 RON de la inculpaţii A., E., B. şi confiscarea bunurilor, a acţiunilor şi a sumei de 91.897. 28 RON.

A desfiinţat înscrisurile falsificate următoare:

- Hotărârea AGOA nr. 1 din 15 septembrie 2010 a SC G. SA Târgu Ocna.

- Contractul nr. x din 1 martie 2011 dintre SC D. SRL Bacău şi SC AA. SRL Câmpulung Moldovenesc.

- Contractul nr. x din 3 martie 2011 dintre SC D. SRL Bacău şi SC G. SA şi anexa acestui contract.

- Hotărârea nr. 6 din 16 decembrie 2010 a AGEA a SC G. SA

- Hotărârea AGA nr. 2 din 16 februarie 2011 a SC G. SA

- Hotărârea AGA nr. 3 din 16 februarie 2011 a SC G. SA

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea dispozitivul hotărârii judecătoreşti pentru inculpaţii A., E. şi B. la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului pentru efectuarea menţiunilor corespunzătoare.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelată, în măsura în care nu sunt contrare prezentei.

A respins apelurile declarate de inculpata SC D. SA, părţile civile H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., ca nefondate.

A obligat pe părţile civile H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W. la plata sumei de 400 RON, fiecare, către stat reprezentând cheltuieli judiciare parţiale în apel.

A dispus avansarea din fondurile MJ a sumei de 5.000 RON către expertul DD. reprezentând diferenţă onorariu expertiză contabilă.

C. Împotriva Deciziei penale nr. 1147/2018 din 16 octombrie 2018, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie au declarat recursuri în casaţie inculpaţii A., SC D. SRL Bacău, B. şi C.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 14 iunie 2019, fiind stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie la data de 20 iunie 2019.

Cererile de recurs în casaţie au fost comunicate părţilor din dosar şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău.

La data de 2 mai 2019, au depus concluzii scrise intimatele părţi civile N., H., W., S., R., O., Q., P., J., I., K., M., L., U., V. şi T. cu privire la recursul în casaţie declarat de inculpaţii A. şi C.

La data de 24 aprilie 2019, a depus concluzii scrise inculpata C. cu privire la recursul în casaţie declarat de inculpaţii A. şi SC D. SRL Bacău.

Prin încheierea din 20 iunie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a admis în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., SC D. SRL Bacău, C. şi B. împotriva Deciziei nr. 1147/2018 din data de 16 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Analizând recursurile în casaţie în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Astfel, Înalta Curte reţine că motivele invocate în susţinerea cererilor de recurs în casaţie formulate sunt următoarele:

I. În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., prin apărător ales, s-a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, în ceea ce priveşte condamnarea pentru comiterea instigării la abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 raportat la art. 2481 cu aplicarea art. 258 C. pen. din 1969.

A arătat că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată şi corelativ a instigării la această infracţiune, lipsind vătămarea intereselor legale - element constitutiv specific laturii obiective a infracţiunii.

În acest sens, a menţionat că, din decizia instanţei de apel a rezultat că diminuarea valorii acţiunilor nu este o consecinţă a faptelor care li se imputau lui F. şi C. Valoarea acţiunilor nu s-a diminuat la data de 15 septembrie 2010, moment până la care s-ar fi consumat şi epuizat activitatea acestora şi nici ca urmare a efectuării unor menţiuni în registrul acţionarilor, a încălcării vreunui drept de preemţiune sau a altor acte imputate cu titlu de abuz în serviciu.

Or, în cauză, nu este realizată o corespondenţă deplină între faptele pentru care a fost condamnat inculpatul împreună cu autorii infracţiunii şi configurarea legală -textul de incriminare al abuzului în serviciu în formă calificată. Astfel, s-a menţionat că faptele pentru care a fost condamnat nu întrunesc elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare atât sub aspectul urmării, cât şi sub aspectul raportului de cauzalitate.

S-a evidenţiat că din verificarea stării de fapt deja reţinută de instanţa de apel se desprinde concluzia că vătămarea intereselor legale prin diminuarea valorii acţiunilor s-a produs după epuizarea activităţii autorilor şi este consecinţa devalizării (delapidării) societăţii G. SA, nu a abuzului în serviciu.

În acest sens, s-a precizat că infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată este o infracţiune de rezultat. În privinţa infracţiunilor de rezultat, acestea produc un rezultat material, o modificare fizică, perceptibilă în realitatea înconjurătoare (F. Streteanu, D. Niţu, Drept penal. Partea generală, vol. I, 2014, p. 294). În literatura de specialitate s-a arătat că urmarea socialmente periculoasă trebuie să fie imediată adică să fie rezultatul nemijlocit al acţiunii sau inacţiunii şi nu un rezultat mijlocit, îndepărtat (C. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal român. Partea generală, 2007, p. 131). Or, în cauză, tocmai acest lucru a fost arătat de către instanţa de apel, respectiv faptul că activităţile de înregistrare în registrul acţionarilor, înstrăinarea unor acţiuni cu încălcarea dreptului de preempţiune, permisiunea revocării membrilor consiliului de administraţie nu au produs un prejudiciu direct acţionarilor minoritari. Acel pretins rezultat este unul mijlocit şi îndepărtat tocmai pentru că între respectivele activităţi şi prejudiciu s-a interpus activitatea de delapidare pentru care a fost condamnat.

Astfel, s-a menţionat că din aceeaşi perspectivă, s-ar putea susţine că lipseşte şi legătura de cauzalitate ca element constitutiv al infracţiunii - element al laturii obiective a infracţiunii, considerentele de fapt fiind aceleaşi, lipsa legăturii directe dintre acţiune şi rezultat.

Totodată, în literatura de specialitate s-a mai arătat şi faptul că nu e suficientă o încălcare a atribuţiilor de serviciu, ci mai este necesar ca fapta funcţionarului să cauzeze o vătămare a intereselor legale. Asta înseamnă că se produce o încălcare, lezare sau prejudiciere morală fizică sau materială a intereselor legale ale unei persoane. În lipsa acestei vătămări fapta nu mai este tipică (S. Bogdan, Drept penal. Partea specială. 2009, p. 306). Prin urmare, a considerat că vătămarea decurgând din faptele de abuz în serviciu lipseşte în totalitate.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii instanţei de apel şi achitarea în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., lăsarea ca nesoluţionate a acţiunilor civile exercitate în cauză de acţionarii minoritari ai societăţii G. SA, aceasta fiind soluţia prevăzută de art. 25 alin. (5) C. proc. pen. pentru situaţiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturii obiective.

II. În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată de inculpata SC D. SRL Bacău s-a menţionat că fapta comisă de inculpată nu este prevăzută de legea penală. Or, deşi, în cerere nu a fost indicat expres textul legal pe care se întemeiază recursul în casaţie, din motivele invocate rezultă că acesta se circumscrie cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

S-a menţionat că prin Decizia penală nr. 1147 din 16 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bacău s-a dispus schimbarea încadrării juridice din autorat la delapidare (art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior) în complicitate la delapidare (art. 26 raportat la art. 2151 alin (1) şi (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior).

S-a arătat că legea penală nu prevede forma de participaţie a complicităţii prin săvârşirea de acte de executare ci doar prin înlesnirea sau ajutorul dat în orice mod la săvârşirea faptei. Prin urmare, a solicitat să se constate existenţa unei neconcordanţe între situaţia de fapt reţinută în mod definitiv de instanţa de apel în baza probelor administrate şi elementele de tipicitate ale faptei comise de inculpată.

A susţinut că, persoana care nu îndeplineşte calitatea de subiect activ calificat, dar comite acte de executare, nu poate fi complice.

Totodată, s-a arătat că inculpata D. nu a înlesnit şi nu ajutat în nici un mod la comiterea faptei. În acest sens, s-a evidenţiat că a săvârşit acte de executare (însuşire, folosire, traficare) în realizarea obiectului de activitate şi în interes propriu şi nu a înlesnit sau oferit vreun ajutor autorilor faptei de delapidare. A opinat că nu a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, deoarece nu poate fi subiect activ al singurei infracţiuni al cărui element material se pliază cu actele de executare comise şi nu a înlesnit sau ajutat în vreun mod comiterea faptei de către autori.

A reliefat că o parte din "activitatea materială" (în fapt) a inculpatei nu a făcut obiectul sesizării instanţei, raportat la soluţia de clasare dispusă prin rechizitoriu pentru actele considerate ca intrând în sfera infracţiunii de spălare de bani. Astfel, actele de executare săvârşite de D. SRL constând în însuşirea sumelor de bani de la G. SA prin încheierea Contractelor de închiriere nr. x din 1 martie 2011 respectiv nr. 20 din 3 martie 2011 şi în folosirea şi traficarea echipamentelor aparţinând CC. SA nu pot fi calificate drept complicitate la infracţiunea de delapidare.

În concluzie, a solicitat a se constata faptul că actele materiale ale SC D. SRL au avut un caracter indispensabil fiind pe cale de consecinţă acte de executare şi nu simple înlesniri sau ajutoare.

A solicitat achitarea deoarece aceasta a fost condamnată la o faptă care nu este prevăzută de legea penală şi suspendarea executării hotărârii atacate.

III. În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată de inculpata C., prin apărător ales, s-a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

S-a apreciat că descrierea faptei de abuz în serviciu de către instanţa de apel nu corespunde unei fapte prevăzute de legea penală.

În acest sens, a arătat că instanţa a reţinut că inculpata şi-a îndeplinit în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu prin încălcarea prevederilor legii societăţilor comerciale şi a statutului societăţii, în sensul că a înstrăinat acţiuni cu încălcarea dreptului de preempţiune, a permis revocarea membrilor CA fără a exista modificarea actului constitutiv, votând prin persoane interpuse şi probleme în care administraţia lor era în discuţie, propunând numirea inculpatei E. în funcţia de administrator al societăţii, cu încălcarea actului constitutiv şi a Legii nr. 31/1990, semnând pentru legalitate procesele-verbale de desfăşurare a adunărilor generale, respectiv permiţând desfăşurarea celor două AG din 15 septembrie 2010, activitate prin care s-a provocat un prejudiciu în cuantum de 3.902.000 RON celor 16 părţi vătămate.

Or, potrivit Legii nr. 31/1990, organizarea şi desfăşurarea unei AGA la o societate comercială are menirea de a convoca acţionarii să participe la adunare şi să-şi exercite dreptul de vot asupra problemelor din ordinea de zi. În momentul când s-ar încălca reguli cu ocazia acestei activităţi, legea prevede ca acţionarii interesaţi pot formula plângeri împotriva hotărârilor adoptate, să solicite în fata instanţei civile anularea actelor civile întocmite în baza hotărârilor adoptate, inclusiv să solicite angajarea răspunderii administratorilor.

În aceasta situaţie s-a apreciat că faptele conţinute în actul de acuzare sunt fapte civile, nu penale, iar persoanele interesate au la îndemână mijloace de drept civil pentru a-şi valorifica interesele sau pretenţiile solicitate.

Totodată, s-a precizat că inculpata nu are calitatea de funcţionar public sau alt salariat pentru a fi considerată subiect activ al infracţiunii de abuz în serviciu. Activitatea de organizare şi desfăşurare a AGA este o activitate la care acţionarii sunt chemaţi să-şi aleagă un organism care să conducă adunarea, să întocmească procesele-verbale ale adunării în care să se consemneze ce s-a votat în adunare. Or, inculpata a fost aleasa de către acţionari sa conducă AGA şi să îndeplinească anumite acte în interesul acestora. Astfel, s-a apreciat că nu a fost în slujba unei persoane juridice în ziua de 15 septembrie 2010, pentru că numai într-o asemenea ipoteză ar fi putut să aibă calitatea de funcţionar sau alt salariat.

A menţionat că instanţa de apel a reţinut că inculpata, în calitate de membră a CA al SC G. SA şi-a îndeplinit necorespunzător atribuţiile de serviciu impuse de dispoziţiile art. 1441 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.

Însă, o prima constatare este aceea ca recurenta a fost trimisa în judecată în legătura cu organizarea şi desfăşurarea adunărilor generale ordinare şi extraordinare din 15 septembrie 2010 şi nu în legătura cu exercitarea mandatului de administrator în CA. Oricum, art. 1441 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 prevede că exercitarea mandatului este un act civil şi nu o atribuţie de serviciu, iar alin. (4) al aceluiaşi articol reţinut de instant de apel, se refera la faptul exercitării mandatului cu loialitate în interesul societăţii, de asemenea chestiune de ordin civil, şi nu atribuţie de serviciu.

A arătat că actele reţinute de instanţa de fond ca reprezentând infracţiunea de abuz în serviciu, nu sunt acte cu caracter patrimonial şi nu au aptitudinea juridică de a produce o pagubă, având în vedere că inculpatei i s-a reţinut abuzul în serviciu cauzator de pagubă. Inculpata nu a fost trimisă în judecată pentru un act care să vizeze direct patrimoniul societăţii, act care să fie cuprins în descrierea faptei de abuz în serviciu, situaţie care confirmă inexistenţa unei pagube ca element constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu.

Sub aspectul laturii civile, a susţinut că nu a fost trimisă în judecată pentru o faptă care să fi produs în mod direct şi nemijlocit o devalorizare a acţiunilor. Fapta de abuz în serviciu din 15 septembrie 2010, aşa cum a fost descrisă de instanţa de apel, nu are un conţinut patrimonial, ci vizează organizarea şi desfăşurarea adunărilor generale, adunări care au adoptat numai hotărâri de organizare a societăţii.

A apreciat că nu poate să existe o pagubă fără să existe o răspundere delictuală cauzatoare de prejudicii ce ar izvorâ din comiterea unei fapte penale cu caracter patrimonial şi a solicitat să se constate inexistenţa răspunderii delictuale şi, drept efect, inexistenţa prejudiciului.

IV. În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul B., prin apărător ales, s-a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casaţie, în ceea ce priveşte cazul prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., s-a arătat că în mod greşit s-a dispus faţă de inculpatul B. încetarea procesului penal în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. cu privire la săvârşirea infracţiunii de "instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată " prev. de art. 25 C. pen. de la 1969 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969.

În susţinerea acestui caz, s-a menţionat că prin Decizia penală nr. 1147 din 16 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău s-a dispus faţă de inculpatul B., în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., încetarea procesului penal cu privire la săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 şi art. 5 C. pen. în condiţiile în care acesta a fost condamnat de către instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. de la 1969 raportat la art. 25 comb. cu art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 şi art. 5 C. pen.

Or, s-a precizat că, în motivarea apelului declarat de către inculpatul B. împotriva Sentinţei penale nr. 257/D/2017 din 18 iulie 2017 pronunţată de către Tribunalul Bacău au fost formulate critici privind nelegatitatea soluţiei dispuse de către instanţa de fond cu privire la infracţiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. de la 1969 raportat la art. 25 comb. cu art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 şi art. 5 C. pen. critici prin care se invoca faptul că falsul intelectual în înscrisuri sub semnătură privată, săvârşit în modalitatea reţinută prin actul de sesizare al instanţei şi prin hotărârea pronunţată, nu era sancţionat de legea penală ca infracţiune, în cauză fiind incidente prev. art. 16 lit. b) teza 1 C. proc. pen.

S-a apreciat că, în mod greşit s-a reţinut intervenţia prescripţiei răspunderii penale şi s-a pronunţat încetarea procesului penal, în condiţiile în care existau temeiuri pentru a fi dispusă achitarea inculpatului B.. Totodată, instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal cu încălcarea prevederilor art. 18 C. proc. pen., în sensul că nu a cerut inculpatului B. să-şi exprime opţiunea privind continuarea procesului penal.

A considerat că relaţia comercială dintre SC D. SRL Bacău şi SC AA. SRL Câmpulung Moldovenesc este o relaţie fictivă, astfel că atât organele de urmărire penală, dar şi instanţele de judecată, au făcut o greşită aplicare a legii penale.

Astfel, s-a arătat că, Contractul de închiriere nr. x din 1 martie 2011, încheiat de către SC AA. SRL Câmpulung Moldovenesc cu SC D. SRL Bacău constituie din perspectiva legii penale un înscris sub semnătură privată emanat de către persoane juridice de drept privat.

Or, având în vedere că incriminarea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, indiferent de natura juridică a înscrisurilor, a survenit prin intrarea în vigoare a noului C. pen., s-a apreciat că în cauză nu putea fi reţinută săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii, în condiţiile în care în urma analizei conţinutului formal al contractului nu au rezultat elemente de contrafacere a scrierii sau subscriereii (semnăturii).

Totodată, a precizat că din analiza infracţiunilor reglementate de art. 288, 289 şi 290 C. pen. de la 1969, se constată că falsul în înscrisuri sub semnătură privată era reglementat ca infracţiune în Partea specială a C. pen. de la 1969 doar în situaţia în care înscrisul era alterat, modificat sau şters ori scrierea sau subscrierea erau falsificate în orice mod (cu excepţia infracţiunilor reglementate în legile speciale în care falsul intelectual era sancţionat prin raportare la caracterul particular al înscrisurilor protejate).

Referitor la Factura fiscală nr. x din 1 martie 2011, s-a menţionat că atât organele de urmărire penală, cât şi instanţa de judecată au făcut o greşită aplicare a legii penale, în condiţiile în care au reţinut vinovăţia inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) Legea nr. 241/2005, în modalitatea aferentă emiterii acestei facturi (consecinţa diminuării bazei taxabile şi impozabile a SC G. SA Târgu Ocna cu un prejudiciu cauzat bugetului de stat în sumă de 920.000 RON).

În dezvoltarea motivelor de recurs în casaţie, în ceea ce priveşte cazul prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a menţionat că inculpatul B. a fost condamnat în mod greşit pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) art. 42 C. pen. de la 1969 şi art. 5 C. pen., în condiţiile în care, în opinia noastră, fapta pentru care acesta a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, din dispozitivul Deciziei penale nr. 1147 din 16 octombrie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2014 de către Curtea de Apel Bacău lipsind de altfel soluţia pronunţată de către instanţa de apel cu privire la această faptă.

S-a precizat că instanţa de apel a omis să judece şi să se pronunţe cu privire la o parte din actele materiale reţinute de către organele de urmărire şi de către instanţa de fond cu prilejul pronunţării soluţiei de condamnare a inculpatului B. (actele materiale aferente relaţiei comerciale dintre SC AA. SRL Câmpulung Moldovenesc şi SC D. SRL Bacău, privind întocmirea, semnarea şi înregistrarea în evidenţele contabile a Contractului nr. x din 1 martie 2011 şi a facturii fiscale nr. x din 1 martie 2011).

În concret, s-a menţionat că atât organele de urmărire penală cât şi instanţa de judecată nu au analizat relaţiile comerciale descrise prin raportare la principiul evitării dublei impuneri, reglementat de legislaţia fiscală, în condiţiile în care, în cadrul primei relaţii comerciale, SC AA. SRL a avut dubla calitate de beneficiar şi furnizor, iar în cadrul celei de-a doua relaţii comerciale achiziţiile efectuate au fost subsecvent urmate de livrări către SC EE. 11. aceste aspecte fiind de natură să atragă incidenţa prev. art. 16 lit. b) teza 1 C. proc. pen.

Cazurile în care se poate exercita recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea hotărârii şi nu chestiuni de fapt. Acestea pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

Analizând în aceste coordonate cererile de recurs în casaţie formulate în cauză, ale căror motive au fost expuse pe larg mai sus, Înalta Curte constată că recurenţii inculpaţi A., SC D. SRL Bacău, C. şi B. şi-au întemeiat cererile de recurs în casaţie pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", iar inculpatul B. a invocat pe lângă pct. 7 şi pct. 8 al art. 438 din C. proc. pen. "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Astfel, cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Potrivit art. 447 din C. proc. pen., pe calea recursului în casaţie, instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, textul de lege excluzând total din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt. În acest stadiu se analizează doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţele inferioare, întruneşte, în persoana condamnaţilor, toate elementele de conţinut prevăzute de norma de incriminare menţionată, neputând fi antamate aspectele de netemeinicie invocate de recurenţi în motivele scrise de recurs.

Or, plecând de la aceste considerente teoretice şi în raport cu motivele invocate, Înalta Curte constată că, în realitate fondul criticilor formulate de recurenţi pe calea recursului în casaţie are ca premisă negarea bazei factuale care a condus la reţinerea vinovăţiei acestora, solicitând, în mod implicit, reevaluarea materialului probator sub aspectul conţinutului faptic propriu-zis al actelor ce li se impută ori al altor împrejurări de fapt cu relevanţă asupra reţinerii configuraţiei tipice a infracţiunilor.

În acest sens, instanţa de recurs în casaţie constată că recurenţii inculpaţi au formulat critici referitoare la decizia instanţei de apel ce excedează analizei instanţei de recurs în casaţie întrucât această cale de atac nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, Înalta Curte neputând să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate.

Prin urmare, solicitările inculpaţilor de a se dispune achitarea sub aspectul infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi de instanţa de apel are la bază reanalizarea tuturor aspectelor de fond ale cauzei, inclusiv probatoriul, recurenţii urmărind, în realitate, o rejudecare a cauzei în cadrul procedurii recursului în casaţie ca al treilea grad de jurisdicţie.

Astfel, o apreciere a probelor deja administrate în cauză cu influenţă asupra situaţiilor faptice constatate şi reţinute de cele două instanţe inferioare, constituie o analiză ce excedează verificărilor de legalitate ce pot face obiectul judecării căii extraordinare a recursului în casaţie.

Înalta Curte constată, având în vedere natura juridică a recursului în casaţie, de cale de atac extraordinară, exclusiv de drept, că aceste critici fac trimitere la situaţia de fapt şi la probatoriul administrat, iar nu la elemente de drept. De altfel, recurenţii inculpaţi nu au evidenţiat elemente de nelegalitate, în aşa măsură încât să se ajungă la concluzia că faptele pentru care au fost condamnaţi nu constituie infracţiuni, ci au făcut aprecieri subiective şi au solicitat o reinterpretare a probelor ori a dispoziţiilor legale în baza cărora recurenţii inculpaţi au fost condamnaţi definitiv.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., inculpatul B. a arătat că, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. cu privire la săvârşirea infracţiunii de "instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată " prev. de art. 25 C. pen. de la 1969 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969.

În legătură cu această soluţie, apărătorul ales al recurentului a susţinut, în esenţă, că este nelegală, întrucât nu i s-a dat posibilitatea inculpatului B. să-şi exprime poziţia procesuală, respectiv să solicite continuarea procesului penal, deoarece instanţa nu a adus la cunoştinţă acest aspect inculpatului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situaţiile în care s-a dispus în mod greşit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Potrivit art. 18 din C. proc. pen., în caz de amnistie, de prescripţie, de retragere a plângerii prealabile, de existenţă a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunţării la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal. Astfel, dispoziţiile menţionate reglementează posibilitatea persoanei acuzate de comiterea unei infracţiuni de a solicita efectuarea unei analize asupra fondului acuzaţiei penale.

Or, în cauza dedusă judecăţii, se observă că inculpatul nu a solicitat continuarea procesului penal, poziţia procesuală a acestuia exprimată prin intermediul apărătorului ales nefiind în acest sens.

În aceste condiţii, în situaţia în care se constată ca fiind împlinit termenul de prescripţie, iar inculpatul nu solicită, în mod expres, continuarea procesului penal, instanţa pronunţă încetarea procesului.

Astfel, constatând că în cauză nu a existat o solicitare a inculpatului de continuare a procesului penal, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în mod legal, instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că nu este incident temeiul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. întrucât, în mod corect, s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială a răspunderii penale.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., SC D. SRL Bacău, C. şi B. împotriva Deciziei nr. 1147/2018 din data de 16 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi A., C. şi B., în sumă de câte 200 RON, vor rămâne în sarcina statului şi se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat SC D. SRL Bacău şi pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 627 RON, vor rămâne în sarcina statului şi se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., SC D. SRL Bacău, C. şi B. împotriva Deciziei nr. 1147/2018 din data de 16 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi A., C. şi B., în sumă de câte 200 RON, rămân în sarcina statului şi se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat SC D. SRL Bacău şi pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 627 RON, rămân în sarcina statului şi se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2019.

Procesat de GGC - LM