Challenge to execution rejected; monthly probation reporting obligation upheld

Asupra contestaţiei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 156, pronunţată la data de 29 august 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia Penală, în temeiul art. 47 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, invocată de Ministerul Public şi, în temeiul art. 50 din C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen.,a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 32 din 7 februarie 2019 pronunţată de ICCJ în Dosarul nr. x/2008, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

Astfel, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti s-a înregistrat cu nr. x/2019, contestaţia la executare formulata de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 32 din 7 februarie 2019 pronunţată de ICCJ în Dosarul nr. x/2008.

La termenul de judecata din data de 29 august 2019, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti privind soluţionarea cauzei având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 32 din 7 februarie 2019 pronunţată de ICCJ în Dosarul nr. x/2008.

Examinând actele dosarului din perspectiva chestiunii competenţei, Curtea a constatat că aceasta aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

Astfel, prin contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 32 din 7 februarie 2019 pronunţată de ICCJ în Dosarul nr. x/2008, întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestatorul condamnat A. a solicitat modificarea măsurilor de supraveghere stabilite prin decizia penală menţionată, în sensul obligării sale la prezentarea la Serviciul de Probaţiune Constanţa la 6 (şase) luni în principal, sau la un interval de 3 (trei) luni, în subsidiar.

Contestatorul a menţionat faptul că îi este imposibil să-şi îndeplinească obligaţia de a se prezenta lunar la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, astfel încât s-a ivit o împiedicare la executare în sensul art. 598 lit. c) din C. proc. pen.

Conform art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, s-a apreciat că în speţa de faţă, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul condamnat A., în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., împotriva Deciziei penale nr. 32 din 7 februarie 2019 pronunţată de ICCJ în Dosarul nr. x/2008, aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

Ca urmare a sentinţei de declinare, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. a fost înregistrată pe rolul secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 25 septembrie 2019, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 9, fixându-se prim termen de judecată la data de 24 octombrie 2019, când s-a dispus amânarea cauzei la termenul din data de 21 noiembrie 2019, în vederea ataşării deciziei care formează obiectul prezentei contestaţii.

Contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei nr. 32 din 7 februarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2008, este nefondată.

Astfel, prin Decizia penală nr. 32 din 7 februarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2008, s-a decis printre altele cu privire la inculpatul A., următoarele:…"În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 26 din C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 din C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 26 din C. pen. (1969) raportat la art. 248 din C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 din C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969), în privinţa inculpatului A.

În baza art. 26 din C. pen. (1969) raportat la art. 248 din C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 din C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) din C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) din C. pen. (1969) şi art. 5 din C. pen., condamnă inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. C - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 din C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a -II- a şi b) din C. pen. (1969).

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) din C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 alin. (2) din C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. (1969) şi art. 5 din C. pen., condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

Face aplicarea art. 71 din C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a şi b) din C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 din C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a şi b) din C. pen. (1969).

În baza art. 861 din C. pen. (1969) şi art. 862 din C. pen. (1969) dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 863 din C. pen. (1969), pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a). să se prezinte lunar la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, conform programului stabilit de acesta;

b). să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c). să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 864 din C. pen. (1969) atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 din C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. (1969), pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii. …"

Pentru a decide astfel, instanţa de apel, a reţinut în esenţă cu referire la inculpatul A. ş.a că "… instanţa de apel apreciază că în cauză s-ar impune aplicarea unor pedepse orientate într-un cuantum moderat (în cazul inculpaţilor B., C., D., E. şi F.) şi respectiv către minimul special (în cazul inculpaţilor G., H., I., J., K., L., A., M. şi N.).

Cu toate acestea, reţinând că în cauză judecata a depăşit o durată rezonabilă, instanţa de apel va compensa această încălcare a drepturilor inculpaţilor prin aplicarea unor pedepse către minimul special (în cazul inculpaţilor B., C., D., E. şi F.) şi sub minimul special, în condiţiile reţinerii circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969 (în cazul inculpaţilor G., H., I., J., K., L., A., M. şi N.).

Ca modalitate de executare, pedepsele aplicate inculpaţilor B., C., D., E., F., G., H. vor fi executate în regim de detenţie, iar în privinţa inculpaţilor I., J., K., L., A., M. şi N. instanţa de apel apreciat că reeducarea acestora, ca şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni pot fi atinse şi fără executarea efectivă a pedepsei, dar cu supravegherea conduitei lor pe durata unui termen de încercare (cu excepţia inculpatului N., în privinţa căruia instanţa de apel va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei), în raport cu gradul de implicare în activitatea infracţională.

Totodată, având în vedere criteriile prevăzute de art. 71 alin. (3) din C. pen. 1969, instanţa de apel va interzice tuturor acestor inculpaţi, ca pedepse complementare şi/sau accesorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi b) din C. pen. 1969.

În cazul inculpaţilor I., J., K., L., A., M., va stabili obligaţia de a se supune măsurilor de supraveghere prevăzută de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen. 1969 şi le-a atras atenţia că, în cazul nerespectării acestor măsuri sau al săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul termenului de încercare, suspendarea executării pedepsei se va revoca, iar aceasta se va executa în regim de detenţie.

Totodată, în cazul I., J., K., L., A., M. şi N., executarea pedepselor accesorii se va suspenda pe durata suspendării executării pedepsei principale, în condiţiile art. 71 alin. (5) din C. pen. 1969."

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu dispoziţiile legale în materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. "contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

"c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;"

Din cuprinsul motivelor invocate de condamnatul A., rezultă că acesta a formulat prezenta contestaţie întemeiată pe dispoziţiile ar. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., dorind a se dispune modificarea măsurilor de supraveghere stabilite prin decizia penală menţionată, în sensul obligării sale la prezentarea la Serviciul de Probaţiune Constanţa la 6 (şase) luni în principal, sau la un interval de 3 (trei) luni, în subsidiar.

De asemenea, acesta a menţionat că de la condamnarea definitivă a respectat întru totul obligaţiile impuse de instanţa de apel, însă domiciliază de mai mult timp în Anglia împreună cu soţia şi fiica sa, care este înscrisă la şcoală acolo, are un loc de muncă stabil şi o locuinţă închiriată, iar în sensul celor arătate, urmând a depune la dosarul cauzei înscrisuri traduse în limba română.

Contestatorul a menţionat faptul că îi este imposibil să-şi îndeplinească obligaţia de a se prezenta lunar la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, astfel încât în opinia sa, s-a ivit o împiedicare la executare în sensul art. 598 lit. c) din C. proc. pen.

Potrivit art. 95 din noul C. pen., "1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligaţii, fie sporirea sau diminuarea condiţiilor de executare a celor existente, instanţa dispune modificarea obligaţiilor în mod corespunzător, pentru a asigura condamnatului şanse mai mari de îndreptare.

(2) Instanţa dispune încetarea executării unora dintre obligaţiile pe care le-a impus, când apreciază că menţinerea acestora nu mai este necesară."

Înalta Curte reţine că legiuitorul a instituit, în art. 95 din C. pen., cadrul legal pentru ca instanţa de judecată să poată modifica sau înceta unele obligaţii care au fost impuse pe durata termenului de supraveghere a condamnatului faţă de care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu scopul de a-i asigura acestuia şanse sporite de îndreptare.

În baza acestui text, dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică, fie impunerea unor noi obligaţii, fie sporirea sau diminuarea condiţiilor de executare a celor existente, instanţa dispune modificarea obligaţiilor în mod corespunzător, pentru a asigura condamnatului şanse mai mari de îndreptare.

Însă, din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că acesta are un loc de muncă stabil în Anglia şi niciun domiciliu stabil.

Înalta Curte apreciază că acesta a invocat doar formal motive pentru modificarea măsurilor de supraveghere stabilite prin decizia penală menţionată, în sensul obligării sale la prezentarea la Serviciul de Probaţiune Constanţa la 6 (şase) luni în principal, sau la un interval de 3 (trei) luni, în subsidiar.

Totodată, Înalta Curte apreciază că aceste motive nu sunt susţinute de înscrisuri doveditoare care să fie apte a forma instanţei convingerea că prin modificările solicitate de către contestator, i s-ar asigura acestuia şanse sporite de îndreptare.

În aceste condiţii, se apreciază că nu se impune modificarea măsurilor de supraveghere stabilite prin decizia penală menţionată, aceasta fiind o măsură corespunzătoare.

Instanţa apreciază că modificarea sau încetarea obligaţiilor impuse pe durata termenului de supraveghere a persoanei condamnate sunt măsuri ce pot fi dispuse doar în cazul în care, ulterior punerii în executare a hotărârii de condamnare, se constată intervenţia ulterioară a unor noi factori de natură a justifica, în mod obiectiv, reconfigurarea setului de obligaţii impuse iniţial.

În acest sens, se apreciază că, în funcţie de datele concrete ale cauzei, evoluţia pozitivă a persoanei condamnate, în executarea obligaţiilor stabilite pe durata termenului de supraveghere, poate constitui un temei nu doar necesar, ci şi suficient pentru a se putea dispune în sensul restrângerii sau a încetării unor obligaţii impuse, conform art. 95 C. pen. În analiza conduitei persoanei condamnate sunt esenţiale concluziile consilierului de probaţiune, desemnat cu supravegherea acestuia, în acord cu prevederile art. 48 alin. (2) din Legea nr. 253/2013.

În ceea ce priveşte cererea contestatorului condamnat, instanţa reţine că aceasta este argumentată de prestarea unei activităţi în Anglia, asigurând acestuia venituri necesare traiului zilnic şi, implicit, un nivel de trai mai bun familiei.

Obligaţia de a se prezenta lunar pe teritoriul României, poate constitui o măsură ce poate afecta şi dreptul la muncă şi dreptul la viaţa privată şi de familie, garantate de Constituţia României şi CEDO, doar în situaţia în care nu ar fi respectate dispoziţiile legale în materie.

Dacă măsura impusă de către instanţa de judecată este prevăzută de lege şi are un scop legitim-asigurarea programului de supraveghere instituit - analiza proporţionalităţii acestei măsuri cu finalitatea urmărită trebuie să se realizeze doar la momentul pronunţării hotărârii de condamnare, nu şi ulterior, pe parcursul executării acesteia, întrucât programul de supraveghere, precum şi termenul de suspendare a executării pedepsei sunt elemente ce fac parte integrantă din mecanismul de individualizare a pedepsei aplicate condamnatului.

Mai mult decât atât, Înalta Curte apreciază că în speţa de faţă, nu este posibil a se interveni în procesul de individualizare a modalităţii de executare a pedepsei aplicată condamnatului A., întrucât din datele existente la dosarul cauzei, rezultă că instanţa de apel a avut în vedere aspectele de ordin personal invocate în apărare şi a apreciat că acestea, nu sunt suficiente pentru a contura opinia că persoana supravegheată prezintă suficiente garanţii fără respectarea obligaţiilor impuse.

În plus, dispoziţiile art. 863 din C. pen. (1969), instituiau obligaţia instanţei ca pe durata termenului de încercare, să stabilească inculpatului şi măsurile de supraveghere,respectiv, în speţa de faţă:

"a).să se prezinte lunar la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, conform programului stabilit de acesta;

b).să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c). să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 864 din C. pen. (1969) atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 din C. pen. (1969)."

Pentru aceste considerente în baza art. 95 din C. pen., cu aplicarea art. 48 alin. (2) din Legea nr. 253/2013, Înalta Curte va respinge contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 32 din 7 februarie 2019 pronunţată de ICCJ în Dosarul nr. x/2008.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 32/A din data de 7 februarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2008.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, N. la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 79 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM