Admissibility of appeal against intermediate decision in *contestaţie în anulare* proceedings

Asupra apelului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1217 din 19 septembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de către contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 760 din data de 16 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

De asemenea, a fost obligat contestatorul la 50 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Craiova reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 613 din 28.02.2019 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 431 alin. (1) din noul C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 4013 din data de 03.11.1973 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 1860 din data de 19.12.1973 a Tribunalului Judeţean Dolj; în baza art. 275 alin. (2) din noul C. proc. pen. a fost obligat contestatorul să plătească statului suma de 200 RON, cheltuieli judiciare, iar în baza art. 275 alin. (6) din noul C. proc. pen., suma de 130 de RON reprezentând cuantumul onorariului avocatului din oficiu, a rămas în sarcina statului.

Prin Decizia penală nr. 570 din data de 11.04.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Craiova, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a admis apelul declarat de apelantul A. împotriva Sentinţei penale nr. 613 din 28.02.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova, în Dosarul nr. x/2019; a desfiinţat Sentinţa penală nr. 613 din 28.02.2019 pronunţată de Judecătoria Craiova şi a dispus rejudecarea de către instanţa competentă, respectiv Curtea de Apel Craiova, urmând ca dosarul sa fie repartizat aleatoriu; în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Prin Decizia penală nr. 760 din data de 16 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1860 din data de 19 decembrie 1973 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/1973, ca nefondată; a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare statului, iar onorariul avocat oficiu în cuantum de 627 RON, s-a dispus a fi virat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei din urmă decizii (nr. 760 din 16 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019) a formulat contestaţie în anulare inculpatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori la data de 11 iunie 2019, sub nr. x/2019 şi care face obiectul prezentei judecăţi.

Contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată, apreciind că se impune anularea dispoziţiilor pronunţate în cauza în care a fost judecat şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită întrucât nu există probe la dosar în sensul învinuirii sale, hotărârea pronunţată în anul 1973 întemeindu-se pe o "ciornă" care nu există la dosar, fiind inventată, neexistând o bază pentru condamnare.

Analizând admisibilitatea contestaţiei în anulare formulată, Curtea a constatat că motivul pe care se sprijină contestaţia nu este dintre cele prevăzute la art. 426 C. proc. pen.

Astfel, condamnatul contestator a susţinut, în esenţă, că prin decizia contestată, Curtea de Apel Craiova a respins contestaţia în anulare, ca nefondată, menţinând astfel condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, deşi nu există probe la dosar în sensul învinuirii sale, hotărârea de condamnare pronunţată în anul 1973 întemeindu-se pe o "ciornă" care nu există la dosar, fiind inventată.

Situaţia în care contestaţia în anulare este îndreptată împotriva unei decizii ce a respins o altă contestaţie în anulare şi prin care se invocă aceleaşi motive ce ar conduce la netemeinicia hotărârii de condamnare, nu se circumscrie niciuneia din ipotezele prevăzute art. 426 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat apel, la data de 07.10.2019, contestatorul A.

Înalta Curte, analizând apelul de faţă, raportat la actele dosarului şi la criticile formulate, constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 426 din C. proc. pen. se poate face contestaţie în anulare împotriva hotărârilor penale definitive:

a. când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;

b. când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c. când hotărârea a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d. când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e. când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f. când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g. când şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h. când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i. când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale.

Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

În speţa de faţă, se constată că prin Decizia penală nr. 1217 din 19 septembrie 2019, Curtea de Apel Craiova s-a pronunţat cu privire la contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 760 din 16 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019.

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., anterior menţionate, precum şi faptul că instanţa de apel s-a pronunţat prin decizie cu privire la contestaţia în anulare a contestatorului A., se constată că este inadmisibilă calea de atac formulată.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

De asemenea, inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Având în vedere faptul că a fost formulată o cale de atac nerecunoscută de legea procesual penală, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva Deciziei penale nr. 1217 din 19 septembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva Deciziei penale nr. 1217 din 19 septembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - NN