European Arrest Warrant execution upheld despite alleged prior conviction and sentence fulfillment in issuing state

Deliberând asupra cauzei dedusă judecăţii, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 116/F din data de 14 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, iar în baza art. 104 alin. (7) şi 10 şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Republica Cehia la data de 14 iunie 2018 şi semnat la data de 27 septembrie 2018, faţă de A. (cetăţean vietnamez).

S-a luat act de refuzul persoanei solicitate A. de a fi predat autorităţilor judiciare din Republica Cehia.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Republica Cehia, cu respectarea regulii specialităţii.

S-a dispus arestarea în vederea predării către autorităţile judiciare din Republica Cehia, a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 14 iunie 2019 şi până la data de 13 iulie 2019 inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 ore, începând de la data de la data 31 mai 2019, ora 02:25 şi apoi a fost arestată provizoriu începând din data de 31 mai 2019.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 3.036 RON s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul translatorului de limba vietnameza, pentru cele 4 ore prestate, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că, prin semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen, autorităţile judiciare din Republica Cehia au solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14 iunie 2018 şi semnat la data de 27 septembrie2018, faţă de A. S-a învederat că, împotriva lui A. autorităţile judiciare din Republica Cehia au emis mandatul european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea, în anul 2010, pe teritoriul Republicii Cehia, a unei infracţiunii de producţie neautorizată şi alte tipuri de desfacere de substanţe narcotice, psihotrope şi otrăvuri, prev. de art. 283 din C. pen. ceh.

Persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 ore, începând de la data 31 mai 2019, ora 02:25 până la data de 1 iunie 2019, ora 02:25.

Prin încheierea din data de 31 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a dispus arestarea provizorie pe o durată de 15 zile, începând cu data de 31 mai 2019 şi până la 14 iunie 2019 a persoanei solicitate A.

La data de 10 iunie 2019, a fost depus la dosar mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Republica Cehia la data de 14 iunie 2018, tradus în limba română.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că, faţă de persoana solicitată A. a fost emis la data de 14 iunie 2018, de către autorităţile judiciare din Republica Cehia, un mandat european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea unei infracţiunii de producţie neautorizată şi alte tipuri de desfacere de substanţe narcotice, psihotrope şi otrăvuri, prev. de art. 283 din C. pen. ceh.

S-a reţinut că, la data de 24 mai 2010, B. a comandat 6 kg de pastile de la C., care a vorbit cu D. să obţină pastilele de la Wielgomas din Polonia. D. a adus pastilele pe 26 mai 2010, în vreme ce C. a discutat cu B. de transferul a 10 kg de pastile în data de 27 mai 2010. La data de 27 mai 2010, în urma unui acord între B. şi C. privind vânzarea celor 10 kg, acesta a adus 8,177 g, adică 32.240 buc. pastile Sudafed scoase din blisterele din aluminiu, conţinând aprox. 1,934.4g de Pseudoefedrină, utilizând un vehicul Mercedes de culoare verde x, cu plăcuţe de înmatriculare cu nr. x, de la Novy Bor la Praga 4, Strada x, în piaţa Sapa, cu scopul de a vinde aceste pastile lui A., în scopul de a produce Pervitin, pentru suma de 420.000 CZK, pe care A. o avea asupra sa, însă transferul pastilelor nu a avut loc din cauza intervenţiei ofiţerilor de poliţie cehi. Aceste fapte au fost comise de către acuzaţii C., B., A. şi D., fără ca aceştia să deţină avize corespunzătoare de la Ministerul Sănătăţii din Republica Cehă, contrar prevederilor art. 8, art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 107/1998 Sb. , care reglementează substanţele narcotice şi contrar Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 273/2004 privind precursorii de droguri, deşi Pseudoefedrina este menţionată ca precursor în Categoria 1, Anexa 1 din Regulamentul Parlamentului European şi este utilizată pentru producerea ilegala de Metamfetamină, numită Pervitin.

Curtea de Apel Bucureşti a constatat că mandatul european de arestare emis în cauză îndeplineşte condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nicio obiecţiune), este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea juridică a infracţiunii, sunt descrise circumstanţele săvârşirii faptei şi este specificată limita maximă a pedepsei prevăzute de legislaţia Republicii Cehia pentru această infracţiune.

Totodată, s-a reţinut că infracţiunile pentru care persoana solicitată este urmărită penal dau loc la predare, în acord cu dispoziţiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

În plus, s-a observat că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, curtea de apel a constatat că persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea către autorităţile judiciare din Republica Cehia, precizând însă că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie persoana solicitată A., solicitând desfiinţarea sentinţei atacate şi respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Cehia.

În esenţă, contestatorul a susţinut că a fost condamnat de autorităţile din Cehia pentru aceleaşi fapte care formează obiectul mandatului european de arestare şi, mai mult, a executat o pedeapsă de 4 ani închisoare. De asemenea, a precizat că în faţa instanţei de fond nu a avut înscrisurile pentru a dovedi că a executat pedeapsa, însă a comunicat cu familia, care se află în Vietnam şi care i-a trimis documentele.

Analizând contestaţia declarată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Instanţa de fond a evaluat corect particularităţile cauzei şi a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis faţă de persoana solicitată A..

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Mandatul european de arestare reprezintă un instrument prin care a fost pus în aplicare principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judiciare, care presupune că decizia unei autorităţi judiciare a unui stat membru, prin care se cere arestarea şi predarea unei persoane, să fie recunoscută şi executată fără alte formalităţi în celelalte state membre.

Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, privind conţinutul şi forma mandatului. În acest sens, se observă că Tribunalul Regional din Usti nad Labem, filiala Liberec a emis, în Dosarul nr. x/2011, un mandat european de arestare faţă de cetăţeanul vietnamez A., cercetat pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de producţie neautorizată şi alte manipulări de substanţe şi otrăvuri narcotice şi psihotrope, prevăzută de art. 21 raportat la art. 283 din C. pen. ceh.

În conţinutul mandatului european de arestare s-a reţinut, în esenţă, că, persoana solicitată este cercetată de autorităţile judiciare străine întrucât, la data de 24 mai 2010, B. a comandat 6 kg de pastile de la C., care a vorbit cu D. să obţină pastilele de la Wielgomas din Polonia. D. a adus pastilele pe 26 mai 2010, în vreme ce C. a discutat cu B. de transferul a 10 kg de pastile în data de 27 mai 2010. La data de 27 mai 2010, în urma unui acord între B. şi C. privind vânzarea celor 10 kg, acesta a adus 8,177 g, adică 32.240 buc. pastile Sudafed scoase din blisterele din aluminiu, conţinând aprox. 1,934.4g de Pseudoefedrină, utilizând un vehicul Mercedes de culoare verde x, cu plăcuţe de înmatriculare cu nr. x, de la Novy Bor la Praga 4, Strada x, în piaţa Sapa, cu scopul de a vinde aceste pastile lui A., în scopul de a produce Pervitin, pentru suma de 420.000 CZK, pe care A. o avea asupra sa, însă transferul pastilelor nu a avut loc din cauza intervenţiei ofiţerilor de poliţie cehi. Aceste fapte au fost comise de către acuzaţii C., B., A. şi D., fără ca aceştia să deţină avize corespunzătoare de la Ministerul Sănătăţii din Republica Cehă, contrar prevederilor art. 8, art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 107/1998 Sb. , care reglementează substanţele narcotice şi contrar Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 273/2004 privind precursorii de droguri, deşi Pseudoefedrina este menţionată ca precursor în Categoria 1, Anexa 1 din Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr. 273/2004 este utilizată pentru producerea ilegala de Metamfetamină, numită Pervitin, adică un medicament enumerat în Lista II, în conformitate cu Convenţia privind stupefiantele inclusă în Anexa nr. 5 din Legea nr. 167/1998 Sb. , care reglementează substanţele narcotice şi ştiind ce sunt aceste substanţe.

Faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate A., astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, se regăsesc printre cele enumerate în dispoziţiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată (respectiv la pct. 5 al articolului menţionat), care duc la executarea mandatului european fără verificarea dublei incriminări a faptei, în cazul în care sunt pedepsite în statul emitent cu o pedeapsă sau o măsură privativă de libertate cu o durată maximă de cel puţin trei ani.

De asemenea, Înalta Curte reţine că persoana solicitată nu este de acord cu predarea către autorităţile din Cehia. Însă, potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.

În ceea ce priveşte identitatea persoanei solicitate A., se observă că, audiată la Curtea de Apel Bucureşti la termenul din 31 mai 2019 şi la termenul din 14 iunie 2019, aceasta nu a formulat obiecţiuni, admiţând că este persoana menţionată în mandat, însă a precizat că nu consimte la predarea sa către autorităţile judiciare din Cehia şi că nu renunţă la beneficiul regulii specialităţii.

Totodată, se constată că susţinerile persoanei solicitate, respectiv că ar fi fost condamnată pentru săvârşirea faptelor descrise în mandatul european de arestare şi că ar fi executat acea pedeapsă, nu se circumscriu niciuneia dintre situaţiile care pot constitui motive de neexecutare obligatorie sau facultativă a mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, republicată. De altfel, Înalta Curte observă că persoana solicitată nu a prezentat nicio probă în dovedirea celor susţinute, iar în mandatul european de arestare se precizează că A. este solicitat de autorităţile judiciare din Cehia în vederea efectuării urmăririi penale.

Aşadar, apărările persoanei solicitate exced prezentului cadru procesual (executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Cehia) şi vizează fondul cauzei, asupra căruia instanţa română nu este abilitată să se pronunţe, însă vor putea fi valorificate în faţa autorităţii străine.

În fine, Înalta Curte reţine că în mod corect s-a constatat în hotărârea atacată că persoana solicitată nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 14 iunie 2018, de către autorităţile judiciare din Republica Cehia (Tribunalul Regional din Usti nad Labem, filiala Liberec), cu privire la persoana solicitată A., acesta fiind emis în vederea efectuării urmăririi penale faţă de contestator, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment în executare din cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 116/F din data de 14 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 116/F din data de 14 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iulie 2019.

Procesat de GGC - LM