European Arrest Warrant execution refused by parallel domestic investigation: requirement of identical facts and scope of Art. 99(2)(b) Law No. 302/2004

Deliberând asupra cauzei dedusă judecăţii, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 162 din data de 19 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 11 iunie 2019 de autorităţile judiciare din Franţa - Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanţă Rennes în dosarul nr. x (dosar Parchet) pe numele persoanei solicitate A.

În temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare franceze, cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată.

A fost menţinută măsura arestării în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 22 iunie 2019 şi până la 21 iulie 2019, inclusiv.

S-a constatat că, în prezenta procedură, persoana solicitată a fost privată de libertate începând cu data de 11 iunie 2019 la zi.

Cheltuielile judiciare aferente prezentei proceduri au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că, la data de 12 iunie 2019 a fost înregistrată Adresa nr. x/2019 din data de 11 iunie 2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat mandatul european de arestare emis la data de 11 iunie 2019 de autorităţile judiciare din Franţa - Procurorul Republicii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul de Mare instanţă din Rennes în Dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A..

De asemenea, au fost înaintate procesul-verbal încheiat la data de 11 iunie 2019 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi ordonanţa nr. 26 din 11 iunie 2019, prin care s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pentru 24 ore, de la 11 iunie 2019, ora 17:10, până la 12 iunie 2019, ora 17:10.

În cuprinsul mandatului european de arestare s-a reţinut că acesta a avut la bază mandatul de arestare din data de 1 iunie 2019, emis de Judecătorul de instrucţie din cadrul Tribunalului de Mare Instanţă din Rennes în dosarul nr. x, în care se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii a 4 infracţiuni, respectiv trafic de persoane în grup infracţional organizat, prev. de 132-71, 225-4-1, 225-4-3, 225-20, 225-21 şi 225-25 din C. pen. francez, proxenetism agravat în grup infracţional organizat, prev. de art. 132-71, 225-5, 225-7 şi 225-8 din C. pen. francez, asociaţie de răufăcători în vederea pregătirii infracţiunilor de trafic de persoane în grup infracţional organizat şi proxenetism agravat în grup infracţional organizat, prev. de art. 450-1, 450-3 şi 450-5 din C. pen. francez şi spălare de bani în grup infracţional provenind din infracţiuni săvârşite prin participarea la o operaţiune de plasare, disimulare sau conversiune, prev. de art. 324-2, 324-1, 132-71, 324-3 şi 324-8 din C. pen. francez.

Din descrierea faptelor a rezultat că, în timpul efectuării unei anchete deschise pentru furturi în grup infracţional organizat şi tăinuiri agravate, au fost obţinute probe cu privire la existenţa unei reţele de prostituţie implicând tinere femei românce care locuiesc în oraşele Rennes şi Nantes.

Investigaţiile efectuate în 14 noiembrie 2018, au stabilit că o organizaţie infracţională din România conducea aceasta reţea de prostituţie. Astfel, 11 prostituate, cu vârstele cuprinse între 19 şi 32 de ani, erau oficial identificate în diferitele locuri, mai ales B., C., D., E., F. şi G. ca practicând prostituţia în fiecare noapte din săptămână pe şoseaua publică sau în mediul hotelier.

Interceptările convorbirilor telefonice au scos în evidenţă că activitatea acestor tinere femei era controlată de la distanţă de cetăţeni români originari din Urzicuţa, cu care acestea se aflau în contact telefonic continuu, aceşti proxeneţi utilizând adeseori intimidarea pentru a le obliga pe tinerele femei să se prostitueze.

Anumite convorbiri telefonice indică sosirea unei noi tinere fete în vârstă de 19 ani poreclită "H.", care ar fi fost cumpărată cu 2.900 de euro. S-a mai reţinut că există motive să se creadă că tinerele femei sunt "vândute" în România acestor indivizi, cu scopul de a le supune pe urmă unei prostituţii constrânse.

S-a observat că aceşti indivizi se deplasează regulat în Franţa pentru a asigura supravegherea şi influenţa asupra acestor femei, fiind identificaţi:

- I., în vârstă de 28 de ani, care este la capul reţelei criminale;

- A., în vârstă de 31 de ani, principalul locotenent al lui I.;

- J., unul din proxeneţii care este la ordinele lui I.;

- K., unul din proxeneţii care este la ordinele lui I.;

- L., unul din proxeneţii care este la ordinele lui I..

Aceştia provin din comunitatea rromă rezidentă în România şi vorbesc în limba ţigănească/romani şi, episodic, în română. Activitatea de prostituţie generează un profit important, verificările realizate scoţând în evidenţă că banii rezultaţi din această activitate erau trimişi prin mandat M. sau N., sau erau recuperaţi direct de către proxeneţi în Franţa. Reţeaua ar fi transmis astfel mai mult de 370.000 de euro în România din 2015. Analizarea conturilor O. ale indivizilor sus-menţionaţi a atestat traiul opulent al acestora. A. şi I. îşi arată astfel maşinile care au o mare capacitate cilindrica, teancurile de bani, hainele de marcă. Verificările realizate prin canalul de cooperare poliţienească au permis să se stabilească că unii dintre indivizii implicaţi în dosar erau cunoscuţi în Europa pentru fapte de proxenetism şi furturi; prostituatele erau, din câte se pare, itinerante şi erau deplasate regulat de către proxeneţi în alte ţări din Uniunea Europeană, cum ar fi Germania, Italia sau Spania.

Infracţiunile ar fi fost comise în Rennes, Nantes, pe teritoriul naţional francez şi pe teritoriul român, între 1 ianuarie 2015 şi 24 mai 2019.

Faţă de dispoziţiile Deciziei Curţii Europene de Justiţie din 27 mai 2019 prin care s-a interpretat noţiunea de autoritate judiciară emitentă, în sensul articolului 6 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre s-a dispus solicitarea de relaţii suplimentare autorităţii judiciare emitente ale mandatului european de arestare - Procurorul Republicii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul de Mare Instanţă din Rennes, în sensul dacă acesta îndeplineşte standardul de independenţă în raport cu puterea executivă în sistemul judiciar francez.

De asemenea, s-a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova pentru a se comunica stadiul efectuării cercetărilor în dosarul nr. x/2016

La data de 12 iunie 2019 Ambasada Franţei în România a comunicat relaţiile solicitate, acestea fiind în sensul că în legislaţia franceză există o dispoziţie legală, art. 30 din C. proc. pen., care prevede că ministrul justiţiei nu poate adresa nicio instrucţie procurorilor în dosarele penale, fiind, aşadar, respectate condiţiile impuse de decizia CJUE din 27 mai 2019 pentru ca parchetul francez să fie considerat o autoritate judiciară în sensul deciziei cadru 2002/584/JAI modificată de decizia cadru 2009/299/JAI.

Totodată, în răspunsul comunicat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova la data de 18 iunie 2019, s-a menţionat că Dosarul nr. x/2016 se află în curs de soluţionare, în prezent cercetările desfăşurându-se în cadrul unei echipe comune de anchetă cu autorităţile din Rennes (N. x), conform celor stabilite la reuniunea de coordonare organizată la Haga la 16 mai 2019 (CM/RO-FR/20190516/50549-50595).

La termenul din data de 18 iunie 2019 a fost audiată persoana solicitată A., care a precizat că se prevalează de efectele regulii specialităţii şi nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Franţa.

În continuare, Curtea de Apel Craiova a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Alin. 2 al aceluiaşi text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002."

Astfel, s-a observat că, din economia dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială - art. 86 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Cât priveşte conţinutul şi forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare trebuind să conţină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, şi indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 89 şi art. 97 din lege.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Analizând actele şi lucrările cauzei, s-a constatat că sunt îndeplinite cerinţele legii privind conţinutul şi forma mandatului european de arestare, dat fiind faptul că autorităţile judiciare franceze au menţionat că mandatul european de arestare emis la data de 11 iunie 2019 de către autorităţile judiciare din Franţa se întemeiază pe mandatul de arestare naţional emis la data de 1 iunie 2019 de către Judecătorul de instrucţie din cadrul Tribunalului de Mare Instanţă din Rennes faţă de A., cetăţean român.

S-a reţinut, totodată, că infracţiunile menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. se regăsesc printre cele 32 de infracţiuni care permit predarea fără a fi necesară verificarea dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 şi 9 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Cât priveşte obiecţiunile formulate de persoana solicitată, Curtea de Apel Craiova a constatat că acestea, pe de o parte, nu privesc identitatea, iar pe de altă parte, că nu se încadrează între motivele facultative pentru care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, motive prevăzute de dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea, motivând că este cercetată în Dosarul nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, pentru aceleaşi infracţiuni menţionate în mandatul european de arestare.

Curtea de Apel Craiova a reţinut că, într-adevăr, art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevede că:

"autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare."

Însă, aşa cum rezultă din răspunsul comunicat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, Dosarul nr. x/2016 se află în curs de soluţionare, cercetările fiind desfăşurate în cadrul unei echipe comune de anchetă împreună cu autorităţile din Rennes conform celor stabilite la reuniunea de coordonare organizată la Haga la 16 mai 2019 (CM/RO-FR/20190516/50549-50595), ceea ce duce la concluzia că predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare franceze nu împiedică ancheta penală în cauză.

Aşadar, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile legale, au fost respectate drepturile persoanei solicitate, nu este incident vreun motiv obligatoriu sau opţional de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, cererea de executare a mandatului european de arestare fiind admisibilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 109 din aceeaşi lege.

În privinţa măsurilor privative de libertate dispuse în cauză, s-a reţinut că persoana solicitată a fost reţinută de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin Ordonanţa nr. 26 din 11 iunie 2019 pentru 24 ore, iar prin încheierea nr. 28 din 12 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 10 zile, începând cu data de 12 iunie 2019 până la data de 21 iunie 2019, inclusiv, măsură ce a fost menţinută prin sentinţă, ca urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie persoana solicitată A., solicitând desfiinţarea sentinţei atacate şi respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare emis la data de 11 iunie 2019 de autorităţile judiciare din Franţa.

În esenţă, contestatorul a susţinut că este incident motivul opţional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât este cercetat în Dosarul nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, pentru aceleaşi infracţiuni menţionate în mandatul european de arestare.

Analizând contestaţia declarată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Instanţa de fond a evaluat corect particularităţile cauzei şi a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis faţă de persoana solicitată A..

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Mandatul european de arestare reprezintă un instrument prin care a fost pus în aplicare principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judiciare, care presupune că decizia unei autorităţi judiciare a unui stat membru, prin care se cere arestarea şi predarea unei persoane, să fie recunoscută şi executată fără alte formalităţi în celelalte state membre.

Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, privind conţinutul şi forma mandatului. În acest sens, se observă că Judecătorul de instrucţie din cadrul Tribunalului de Mare Instanţă din Rennes a emis, la data de 1 iunie 2019, în dosarul nr. x, un mandat european de arestare faţă de cetăţeanul român A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane în grup infracţional organizat, prev. de 132-71, 225-4-1, 225-4-3, 225-20, 225-21 şi 225-25 din C. pen. francez, proxenetism agravat în grup infracţional organizat, prev. de art. 132-71, 225-5, 225-7 şi 225-8 din C. pen. francez, asociaţie de răufăcători în vederea pregătirii infracţiunilor de trafic de persoane în grup infracţional organizat şi proxenetism agravat în grup infracţional organizat, prev. de art. 450-1, 450-3 şi 450-5 din C. pen. francez şi spălare de bani în grup infracţional provenind din infracţiuni săvârşite prin participarea la o operaţiune de plasare, disimulare sau conversiune, prev. de art. 324-2, 324-1, 132-71, 324-3 şi 324-8 din C. pen. francez.

În conţinutul mandatului de arestare s-a reţinut, în esenţă, că, faptele imputate persoanei solicitate au fost comise între 1 ianuarie 2015 şi 24 mai 2019, atât în Rennes, Nantes, pe teritoriul naţional francez, cât şi pe teritoriul român. În fapt, s-a reţinut că 11 persoane, cu vârstele cuprinse între 19 şi 32 de ani, au fost identificate în diferitele locuri din oraşele Rennes şi Nantes ca practicând prostituţia în fiecare noapte din săptămână pe şoseaua publică sau în mediul hotelier, activitatea acestora fiind controlată de la distanţă de cetăţeni români originari din Urzicuţa, cu care se aflau în contact telefonic continuu, proxeneţii utilizând adeseori intimidarea pentru a le obliga pe tinerele femei să se prostitueze. De asemenea, s-a reţinut că tinerele femei erau "vândute" în România acestor indivizi, cu scopul de a le supune unei prostituţii constrânse. Totodată, în mandatul european de arestare s-a menţionat că persoanele care se deplasau regulat în Franţa pentru a asigura supravegherea şi influenţa asupra acestor femei, erau I. (capul reţelei criminale), A. (principalul locotenent al lui I.), J., K. şi L. (proxeneţi care sunt la ordinele lui I.), persoane care provin din comunitatea rromă rezidentă în România şi care vorbesc în limba ţigănească/romani şi, episodic, în română. În plus, în mandatul european de arestare s-a mai reţinut că activitatea de prostituţie generează un profit important, verificările realizate de autorităţile judiciare franceze scoţând în evidenţă că banii rezultaţi din această activitate erau trimişi prin mandat M. sau N., sau erau recuperaţi direct de către proxeneţi în Franţa. În acest sens, s-a menţionat că reţeaua ar fi transmis mai mult de 370.000 de euro în România din 2015. Deopotrivă, s-a precizat că verificările realizate prin canalul de cooperare poliţienească au permis să se stabilească că unii dintre indivizii implicaţi în dosar erau cunoscuţi în Europa pentru fapte de proxenetism şi furturi, iar prostituatele erau, din câte se pare, itinerante şi erau deplasate regulat de către proxeneţi în alte ţări din Uniunea Europeană, cum ar fi Germania, Italia sau Spania.

În continuare, Înalta Curte observă că persoana solicitată nu este de acord cu predarea către autorităţile franceze. Însă, potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.

În ceea ce priveşte identitatea persoanei solicitate, se observă că, audiat atât de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, la data de 11 iunie 2019, cât şi de instanţa de fond, la termenul din 12 iunie 2019, aceasta nu a formulat obiecţiuni, admiţând că este persoana menţionată în mandat, însă a precizat că nu consimte la predarea sa către autorităţile judiciare din Franţa şi că nu renunţă la beneficiul regulii specialităţii.

De asemenea, Înalta Curte constată că persoana solicitată nu a invocat existenţa vreunuia dintre motivele obligatorii de neexecutare a mandatului european de arestare, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, însă a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, întrucât este cercetată în Dosarul nr. x/2016 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova pentru aceleaşi fapte care au motivat mandatul european de arestare, motiv pentru care a apreciat că se impune refuzul executării mandatului european de arestare emis în data de 11 iunie 2019 de către Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanţă Rennes.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reţine că, în cauză, contrar celor susţinute de apărare, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, conform căruia autoritatea română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când persoana care face obiectul acestuia este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european, deoarece faptele pentru care este cercetată persoana solicitată în România şi cele pentru care a fost emis mandatul european nu sunt identice. Astfel, în raport cu situaţia de fapt reţinută prin Ordonanţa nr. 266/D/P/2016 din 10 iunie 2019 emisă de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, precum şi cu descrierea faptelor imputate persoanei solicitate de autorităţile judiciare franceze, astfel cum a fost expusă în conţinutul mandatului european de arestare, se observă că, deşi faptele au aceeaşi natură infracţională, actele materiale pretins comise, precum şi părţile vătămate diferă, iar acuzaţiile pentru care se efectuează cercetări în Franţa sunt mai extinse decât cele pentru care s-a început urmărirea penală în România.

În plus, dat fiind caracterul facultativ al acestui motiv, Înalta Curte reţine că nici în situaţia constatării unei astfel de identităţi, o astfel de împrejurare nu poate avea ca efect obligatoriu refuzul punerii în executare a mandatului european de arestare, astfel cum pretinde apărarea.

Pe de altă parte, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare franceze nu împiedică ancheta penală în cauza cercetată de autorităţile române, având în vedere că, potrivit Adresei din 18 iunie 2019 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, Dosarul nr. x/2016 se află în curs de soluţionare, cercetările fiind desfăşurate în cadrul unei echipe comune de anchetă împreună cu autorităţile din Rennes conform celor stabilite la reuniunea de coordonare organizată la Haga la 16 mai 2019 (CM/RO-FR/20190516/50549-50595).

Aşadar, situaţia invocată de persoana solicitată nu justifică refuzul executării mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare franceze.

Prin urmare, Înalta Curte constată, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, pentru executarea mandatului european de arestare emis în data de 11 iunie 2019 de către Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanţă Rennes, cu privire la persoana solicitată A., acesta fiind emis în vederea efectuării urmăririi penale faţă de contestator, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment în executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Faţă de aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 162 din data de 19 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 162 din data de 19 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iulie 2019.

Procesat de GGC - LM