Miscalculation of cumulative penalty surcharge due to erroneous identification of prior conviction's underlying sentence rather than suspended probation period

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 983/A din 7 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2014:

Prin Sentinţa penală nr. 1882 din 3 noiembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Piteşti în Dosarul nr. x/2014, în baza art. 182 alin. (2) din C. pen. 1969, art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. 1968, art. 5 C. pen. 2009, a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, faptă săvârşită la data de 30 noiembrie 2013/1 decembrie 2013, persoană vătămată fiind B..

În baza art. 65 C. pen. 1969, s-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b C. pen. 1969 pe o perioadă de 5 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. 1969, s-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b C. pen. anterior, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. 1969, art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. 1969, art. 5 C. pen. 2009, a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea liniştii şi ordinii publice, faptă săvârşită la data de 30 noiembrie 2013/1 decembrie 2013.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. 1969, s-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b C. pen. anterior, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

S-a constatat că infracţiunile ce făceau obiectul dosarului erau concurente cu infracţiunea pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, termen de încercare fiind 2 ani prin Sentinţa penală nr. 782 din 20 aprilie 2017 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin neapelare la data de 9 mai 2017, în baza art. 97 C. pen. 2009, dispunându-se anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani stabilită prin această sentinţă.

În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 38 şi art. 39 lit. b) C. pen. 2009, s-a dispus contopirea pedepsei de 2 ani, anterior menţionată, cu pedepsele aplicate prin decizie, inculpatul A. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul, în final, 6 ani şi 4 luni închisoare, în condiţii de detenţie, conform art. 57 C. pen. 1968.

În baza art. 65 C. pen. 1969, s-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b C. pen. 1969 pe o perioadă de 5 ani, ca pedeapsă complementară.

Potrivit art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. 1969.

Conform art. 88 alin. (1) şi art. 36 alin. (3) C. pen. 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicată măsurile preventive executate de la 4 decembrie 2013 până la 15 aprilie 2014.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a constatat că faptele inculpatului A. (împreună cu alţi trei inculpaţi) de a lovi persoana vătămată provocându-i acesteia leziuni ce au necesitat spre vindecare 2 - 3 zile îngrijiri medicale (persoană vătămată C.) şi aproximativ 50 zile îngrijiri medicale, punând în primejdie viaţa victimei (persoană vătămată B.), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 180 alin. (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen., respectiv art. 194 alin. (1) lit. e) din C. pen. cu aplic art. 5 din C. pen., iar fapta de a tulbura ordinea şi liniştea publică prin violenţe comise împotriva persoanelor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 371 din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. 1969, prima instanţă a reţinut că toţi cei patru inculpaţi trimişi în judecată au săvârşit această infracţiune în modalitatea descrisa în rechizitoriu, fiind administrate probe suficiente pentru reţinerea vinovăţiei lor în săvârşirea acestei infracţiuni. Aceasta rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei, unde inculpaţii D. şi E. au recunoscut faptul ca au lovit partea civilă B.

S-a avut în vede de către prima instanţă că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii a constat în fapta inculpaţilor de lovire a victimei B., încadrarea fiind cea analizată mai sus; urmarea imediată o reprezintă vătămarea părţii civile care a suferit leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa, iar legătura de cauzalitate dintre faptă şi urmarea imediată rezultă din certificatul medico-legal coroborat cu probele administrate.

Instanţa de fond a reţinut că urmarea imediată, respectiv vătămarea numitului B. şi punerea în primejdie a vieţii sale, s-a produs ca urmare a elementului material reprezentat de acţiunea inculpatului de lovire de către toţi cei patru inculpaţi.

Deşi s-a invocat de inculpaţi faptul că, privite ut singuli, acţiunile unora din aceştia nu au fost în măsură să pună viaţa victimei în pericol, instanţa de fond a respins aceasta apărare, toţi cei patru inculpaţi fiind coautori la săvârşirea infracţiunii de vătămare corporala gravă.

Coautorii participă ocazional în baza unei legături subiective anterioare sau concomitente executării activităţii infracţionale la săvârşirea aceleiaşi fapte. Coautorii trebuie să săvârşească fapta prevăzută de legea penală cu aceeaşi forma de vinovăţie, nefiind necesar ca actele de executare ale fiecărui autor privite singular să producă urmarea imediata a infracţiunii. Fiecare act de violenţă conţine un dinamism propriu, fizic şi psihic, prin care participa la fapta, în ansamblu, demonstrând astfel unitatea structurală a acesteia.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. 1969, tulburarea liniştii sau ordinii publice, instanţa de fond a reţinut că şi această infracţiune a fost săvârşită de cei patru inculpaţi, iar prin modalitatea de săvârşire a infracţiunii de lovire, în public, cu o agresivitate ieşită din comun, lovind victima şi atunci când era în stare de inconştienţă, la sol, s-a reţinut că s-a produs un scandal public, martorii fiind şocaţi de cele întâmplate.

Instanţa de fond a reţinut, de asemenea, că toate faptele au fost săvârşite în concurs, iar infracţiunile de vătămare corporală gravă şi tulburarea liniştii şi ordinii publice au fost săvârşite cu reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969, de trei sau mai multe persoane împreună.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat, instanţa de fond a avut în vedere şi profilul infracţional al inculpaţilor şi referatele de evaluare aflate la dosar, fila x şi următoarele vol. IV, dosar instanţă, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorilor, conduita după săvârşirea infracţiunilor şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, toate acestea rezultând din referatele de evaluare.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, prima instanţă nu a reţinut circumstanţe atenuante, având în vedere împrejurările săvârşirii faptelor, neexistând nicio împrejurare care poate constitui circumstanţă atenuantă obligatorie.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., prima instanţă a avut în vedere şi modul cum acesta a fost perceput de persoanele din grupul său de cunoştinţe, fiind prezentat ca o fire impulsivă, agresivă şi care nu renunţă la activităţile infracţionale, ba chiar se laudă cu acestea.

Prima instanţă a avut în vedere, global, faptul ca infracţiunile deduse judecăţii sunt deosebit de grave, având un impact deosebit, atât asupra victimelor, cât şi asupra cetăţenilor care au asistat la acestea, dar şi repercusiuni privind percepţia statului român ca nefiind un sat unde vizitatorii s-ar afla în siguranţă.

Totodată, instanţa de fond a reţinut şi faptul că inculpaţii au avut o atitudine oscilantă, de neasumare a responsabilităţii faptelor şi de necolaborare în vederea aflării adevărului în cauză.

Împotriva sentinţei primei instanţe, au declarat apel inculpaţii A., E. şi D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În esenţă, principalele motive de apel au vizat nelegalitatea administrării unor probe, greşita evaluare a acestora de către prima instanţă, precum şi greşita condamnare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina acestora.

Prin Decizia penală nr. 983/A din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2014, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A., E. şi D. împotriva Sentinţei penale nr. 1882 din data de 3 noiembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în Dosarul nr. x/2014.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:

S-a reţinut că prima instanţă a administrat şi a apreciat în mod corect probatoriul, inclusiv în raport cu Jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În consecinţă, a constatat că nu sunt elemente de nelegalitate sub acest aspect.

Instanţa de apel a reţinut că, în mod corect, prima instanţă a aplicat principiul legii penale mai favorabile, stabilind încadrarea juridică a faptelor pentru fiecare dintre inculpaţi. În această privinţă, nu s-a încălcat dreptul la apărare al inculpaţilor. Situaţia de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă, având în vedere ansamblul probelor administrate în această cauză. De asemenea, s-a constatat că, în mod corect, prima instanţă a reţinut vinovăţia inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., asupra părţii vătămate B..

S-a apreciat că individualizarea judiciară a pedepselor este corectă pentru fiecare dintre inculpaţii apelanţi, în raport cu criteriile prevăzute de lege şi cu respectarea principiului proporţionalităţii şi s-a constatat că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică.

Împotriva Deciziei penale nr. 983/A din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2014, a formulat cerere de recurs în casaţie recurentul inculpat A., la data de 13 decembrie 2018, prin apărător ales, avocat F..

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul A. a solicitat admiterea recursului în casaţie, astfel cum a fost formulat şi, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., casarea hotărârii atacate şi să dispună rejudecarea cauzei de către instanţa de apel.

În esenţă, inculpatul a susţinut că, pentru aplicarea sporului specific concursului de infracţiuni, instanţa trebuia să calculeze sporul de 1/3 prin raportare la pedeapsa de 10 luni închisoare, stabilită anterior prin Sentinţa penală nr. 782 din 20 aprilie 2017, şi nu prin raportare la pedeapsa greşit stabilită, de 2 ani închisoare.

Astfel, s-a arătat că, în loc să se aplice sporul fix de 1/3 din restul pedepselor cu închisoarea stabilite, s-a aplicat un spor mai mare de 1/3, depăşindu-se limita legală de sancţionare prevăzută de art. 39 din C. pen.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 24 aprilie 2019, fiind stabilit termen pentru întocmirea raportului la data de 11 iunie 2019 şi examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs.

Prin Încheierea din 11 iunie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 983/A din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2014 şi s-a fixat termen pentru judecarea pe fond a recursului în casaţie la data de 17 septembrie 2019, cu citarea intimatelor părţi vătămate C., G. şi a intimatului parte civilă B.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A., conform dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că Decizia penală nr. 983/A din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti face parte dintre hotărârile ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, iar cererea de recurs în casaţie a fost formulată de inculpatul A. în termenul prevăzut de lege, de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel (termenul de recurs în casaţie nu s-a împlinit pentru recurentul-inculpat, având în vedere că acestuia nu i-a fost comunicată decizia instanţei de apel).

De asemenea, s-a constatat că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele părţii care exercită recursul în casaţie (recurentul inculpat A.), domiciliul acestuia (inclusiv locul de detenţie), hotărârea care se atacă (Decizia penală nr. 983/A, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti la data de 7 noiembrie 2018, în Dosarul nr. x/2014), cazul de recurs în casaţie pe care se întemeiază (art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.), motivarea acestuia (anterior expusă), precum şi semnătura persoanei care exercită calea de atac (apărătorul ales al recurentului inculpat). De asemenea, s-a constatat că cererea de recurs în casaţie respectă dispoziţiile art. 436 alin. (1) şi (6) şi art. 438 C. proc. pen.

Examinând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 983/A din 7 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat având în vedere următoarele considerente:

Înalta Curte notează că potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.

Instanţa de casaţie nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Se mai reţine că, în cazul admiterii recursului în casaţie, potrivit dispoziţiilor art. 448 din C. proc. pen., instanţa poate pronunţa o soluţie de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greşitei aplicări a legii, precum şi rejudecarea cauzei de către instanţa de apel ori instanţa competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 438 din C. proc. pen.

Prin motivele de recurs în casaţie formulate inculpatul A. a invocat incidenţa cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. reglementează ca şi caz de casare situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută/menţinută prin hotărârea atacată, instanţa de recurs nefiind abilitată de lege să analizeze cauza sub aspectul temeiniciei acesteia, să interpreteze probele în baza cărora s-a dispus soluţia recurată.

Înalta Curte constată că instanţa de fond, precum şi instanţa de apel în mod greşit au reţinut că inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani prin Sentinţa penală nr. 782 din 20 aprilie 2017 pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 9 mai 2017, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prev de art. 336 alin. (1) din C. pen., 2 ani închisoare fiind termenul prev. de art. 91 din C. pen., stabilit pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Aşadar, Înalta Curte constată că, în cauză, a rezultat o pedeapsă nelegală de 6 ani şi 4 luni închisoare generată de reţinerea greşit a pedepsei de 2 ani închisoare, în realitate aceasta fiind de 10 luni închisoare, pentru infracţiunea prev de art. 336 din C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 782 din 20 aprilie 2017 pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 9 mai 2017, precum şi de aplicarea regulilor de la concursul de infracţiuni pentru toate cele trei pedepse, respectiv cea anterior menţionată, precum şi 5 ani închisoare pentru infracţiunea prev de art. 182 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev de art. 321 alin. (1) din C. pen. din 1969.

Astfel, se constată că instanţa de fond şi de apel au aplicat o pedeapsă nelegală pornind de la reţinerea unei pedepse de 2 ani închisoare, în loc de 10 luni închisoare, precum şi calculul greşit al sporului de pedeapsă, fiind incident cazul de recurs în casaţie prev de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În aceste condiţii, fiind opozabil cazul de recurs în casaţie anterior menţionat, Înalta Curte va proceda la o corectă expunere a pedepselor, respectiv 5 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. din 1969, 2 ani închisoare şi 10 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 336 din C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 782 din 20 aprilie 2017 pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 9 mai 2017. Astfel, aplicând regulile de la concursul de infracţiuni rezultă pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu, calculat ca fiind 1/3 din totalul celorlalte două, adică un spor de 11 luni şi 10 zile închisoare

În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casaţie formulat inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 983/A din 7 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2014.

Va desfiinţa, în parte, decizia atacată şi Sentinţa penală nr. 1882 din 3 noiembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Piteşti, numai cu privire la recurentul A., şi rejudecând, în aceste limite:

Constată că prin Sentinţa penală nr. 782 din 20 aprilie 2017 pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 9 mai 2017, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale prev. de art. 91 din C. pen., şi nu la 2 ani închisoare, cum în mod greşit a reţinut Judecătoria Piteşti şi Curtea de Apel Piteşti.

Va descontopi pedeapsa principală de 6 ani şi 4 luni închisoare în pedepsele componente pe care le va pune în individualitatea lor, respectiv 5 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) din C. pen. din 1969, 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev de art. 321 alin. (1) din C. pen. din 1969, 2 ani închisoare (reţinută greşit, aceasta fiind de 10 luni închisoare) pentru infracţiunea prev. de art. 336 din C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 782 din 20 aprilie 2017 pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 9 mai 2017.

În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 38 din C. pen. şi art. 39 lit. b) din C. pen. va recontopi pedepsele de 5 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) din C. pen. din 1969, 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi 10 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 336 din C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 782 din 20 aprilie 2017 pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 9 mai 2017 în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care va adăuga sporul obligatoriu de 11 luni şi 10 zile, pedeapsa rezultantă ce urmează a fi executată fiind de 5 ani, 11 luni şi 10 zile închisoare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei atacate care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 157 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 983/A din 7 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2014.

Desfiinţează, în parte, Decizia penală nr. 983/A din 7 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2014 şi Sentinţa penală nr. 1882 din 3 noiembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Piteşti, numai cu privire la recurentul A., şi rejudecând, în aceste limite:

Constată că prin Sentinţa penală nr. 782 din 20 aprilie 2017 pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 9 mai 2017, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prev de art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale prev. de art. 91 din C. pen., şi nu la 2 ani închisoare, cum în mod greşit a reţinut Judecătoria Piteşti şi Curtea de Apel Piteşti.

Descontopeşte pedeapsa principală de 6 ani şi 4 luni închisoare în pedepsele componente pe care le pune în individualitatea lor astfel:

- 5 ani închisoare pentru infracţiunea prev de art. 182 alin. (2) din C. pen. din 1969;

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev de art. 321 alin. (1) din C. pen. din 1969;

- 2 ani închisoare (reţinută greşit, aceasta fiind de 10 luni închisoare) pentru infracţiunea prev de art. 336 din C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 782 din 20 aprilie 2017 pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 09 mai 2017;

În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 38 din C. pen. şi art. 39 lit. b) din C. pen. recontopeşte pedepsele de:

- 5 ani închisoare pentru infracţiunea prev de art. 182 alin. (2) din C. pen. din 1969;

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev de art. 321 alin. (1) din C. pen. din 1969;

- 10 luni închisoare pentru infracţiunea prev de art. 336 din C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 782 din 20 aprilie 2017 pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 9 mai 2017;

în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de 11 luni şi 10 zile, pedeapsa rezultantă ce urmează a fi executată fiind de 5 ani, 11 luni şi 10 zile închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei atacate care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 157 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2019.

Procesat de GGC - LM