Clarification of foreign penalty recognition order failing to specify resulting penalty and served periods for conditional release eligibility

Deliberând asupra contestaţiei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentinţa penală nr. 54/P din data de 27 martie 2019 a Curţii de Apei Constanţa, secţia penala şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. şi art. 599 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus, respingerea excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei la executare invocată de reprezentantul Ministerului Public şi respingerea, ca nefondată, a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 31 ianuarie 2019 sub nr. x/2019, condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, a formulat contestaţie ta executare prin care a solicitat contopirea unor pedepse.

Din dispoziţia instanţei de judecată la dosarul cauzei au fost ataşate următoarele înscrisuri: cazierul judiciar, Mandatul de executare nr. 79/P din 24 aprilie 2018 şi Sentinţa penală nr. 82/P din 18 aprilie 2018 emise de Curtea de Apel Constanţa.

La termenul din 21 februarie 2019, interpelat de instanţă petentul condamnat a arătat că are o pedeapsă principală de 8 ani, 2 luni şi 20 zile din Italia, că a executat o parte din pedeapsă în Italia, iar Curtea de Apel Constanţa a emis un mandat de 3 ani şi 11 luni care este de fapt un rest de pedeapsă din pedeapsa principală. Acesta a învederat că, din acest motiv pedeapsa principală nu apare la Penitenciar, faptul că regimul de executare a fost stabilit în funcţie de această pedeapsă, precum şi termenul pentru a intra în Comisia de liberări condiţionate a fost calculat la fel, motiv pentru care apreciază că acest aspect contravine regulilor.

Faţă de aceste clarificări, având în vedere înscrisurile comunicate, Judecătoria Medgidia a calificat cererea ca fiind o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi a invocat din oficiu excepţia necompetentei materiale a Judecătoriei Medgidia.

Aşadar, prin Sentinţa penală nr. 394 din data de 21 februarie 2019, Judecătoria Medgidia a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de petentul condamnat A., în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

Astfel, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data de 15 martie 2019 sub acelaşi număr.

La termenul de judecată din data de 20 martie 2019, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii prezentei contestaţii la executare, motivând că, anterior, Curtea de Apel Constanţa a mai soluţionat o contestaţie la executare a petentului fundamentată pe dispoziţiile art. 598, lit. c) C. proc. pen. (Hotărârea penală din 25 ianuarie 2019).

Soluţionând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 599, alin. (5) C. proc. pen., "Cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal de motive şi de apărări."

S-a menţionat că, prin cererea din 3 ianuarie 2019 formulată în cauza nr. 3/36/2019 a Curţii de Apel Constanţa, contestatorul A. a solicitat verificarea situaţiei sale juridice din perspectiva dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi ale O.U.G. nr. 116/2013 raportat la art. 23 din Legea nr. 255/2013, vizând aplicarea legii penale mai favorabile, iar instanţa, atât la analizarea cererii cât şi la pronunţarea soluţiei, nu a procedat la recalificarea contestaţiei la executare din perspectiva naturii juridice a pretenţiilor formulate.

Văzând că în prezenta cauză contestaţia la executare are un alt teniei de drept (art. 598, alin. (1), lit. c) C. proc. pen.), Curtea de apel a dispus respingerea excepţiei inadmisibilităţii.

Pe fondul contestaţiei la executare, instanţa a constatat din actele şi lucrările dosarului, că, prin Sentinţa penală nr. 82/P din 18 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare, a cărei lămurire se cere prin prezenta contestaţie la executare, instanţa a dispus, printre altele, următoarele:

"în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 recunoaşte pe cale incidentală Ordonanţa şi Ordinul de executare nr. 113/2017 SIEP emis la data de 27 februarie 2017 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Torino prin care fost cumulate pedepsele de: 1 an şi 10 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1576/09, nr. 6728/09 RG JEEP emisă în data de 27 iulie 2009 de către Tribunalul din Torino, secţia JEEP, irevocabilă în data de 2 octombrie 2009; 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG Apel emisă în data de 3 noiembrie 2016 de către Curtea de Apel din Torino; pedeapsa de 10 luni şi 20 de zile închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 RG JEEP emisă în data de 7 iunie 2007 de către Tribunalul din Torino, secţia JEEP, irevocabilă din data de 26 septembrie 2007.

Dispune executarea în România a pedepsei de 3 ani, 11 luni şi 13 zile închisoare, aplicată condamnatului A., prin Sentinţa penală nr. 1576/09, nr. 6728/09 RG JEEP emisă în data de 27 iulie 2009 de către Tribunalul din Torino, secţia JEEP, irevocabilă în data de 2 octombrie 2009; Sentinţa penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG Apel emisă în data de 3 noiembrie 2016 de către Curtea de Apel din Torino; Sentinţa penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 RG JEEP emisă în data de 7 iunie 2007 de către Tribunalul din Torino, secţia JEEP, irevocabilă din data de 26.09.2007.

Deduce din pedeapsa aplicată condamnatului A. perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 23 martie 2018 la zi.

Dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei de 3 ani, 11 luni şi 13 zile închisoare, aplicata condamnatului A., prin Sentinţa penală fir. 1576/09, nr. 6728/09 RG JEEP emisă în data de 27 iulie 2009 de către Tribunalul din Torino, secţia JEEP, irevocabilă în data de 2 octombrie 2009; Sentinţa penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG Apel emisă în data de 3 noiembrie 2016 de către Curtea de Apel din Torino; Sentinţa penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 RG JEEP emisă în data de 7 iunie 2007 de către Tribunalul din Torino, secţia JEEP, irevocabilă din data de 26 septembrie 2007.

În baza art. 103 alin. (5), (6), (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, menţine măsura arestării persoanei solicitate A. - pe o perioadă de 30 zile."

S-a reţinut că, pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că "prin ordinul de executare nr. 113/2017 SIEP emis la data de 27 februarie 2017 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Torino au fost cumulate pedepsele de: 1 an şi 10 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1576/09, nr. 6728/09 RG JEEP emisă în data de 27 iulie 2009 de către Tribunalul din Torino, secţia JEEP, irevocabilă în data de 02 octombrie 2009; 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG Apel emisă în data de 3 noiembrie 2016 de către Curtea de Apel din Torino; pedeapsa de 10 luni şi 20 de zile închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 RG JEEP emisă în data de 7 iunie 2007 de către Tribunalul din Torino, secţia JEEP, irevocabilă din data de 26.09,2007."

Văzând dispoziţia de executare pe teritoriul României a pedepsei (cumulate) de 3 ani, 11 luni şi 13 zile închisoare aplicată condamnatului A. prin Sentinţa penală nr. 1576/09, nr. 6728/09 RG JEEP emisă în data de 27 iulie 2009 de către Tribunalul din Torino, secţia JEEP, irevocabilă în data de 02 octombrie 2009, Sentinţa penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG Apel emisă în data de 03 noiembrie 2016 de către Curtea de Apel din Torino şi prin Sentinţa penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 RG JEEP emisă în data de 7 iunie 2007 de către Tribunalul din Torino, secţia JEEP, irevocabilă din data de 26.09.2007, cuprinsă în Sentinţa penală nr. 82/P din 18 aprilie 2018 a Curţii de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare, raportând această dispoziţie la cele învederate de petentul condamnat în susţinerea prezentei contestaţii la executare - şi anume că pedeapsa rezultantă la care se referă ordinul ele executare nr. 113/2017 SIEP emis la data de 27 februarie 2017 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Torino şi care trebuia recunoscută de autorităţile judiciare române este de 8 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare din care au fost deduse perioadele executate în baza sentinţelor contopite prin acest ordin şi, astfel, au rămas de executat 3 ani» 11 luni şi 13 zile închisoare, denumit de contestator rest - Curtea de Apel Constanţa a constatat că petentul, pe calea prezentei contestaţii la executare, deşi formal pretinde lămurirea Sentinţei penale nr. 82/P din 18 aprilie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, cere în esenţă reformarea hotărârii judecătoreşti.

Or, s-a apreciat că o asemenea operaţiune juridică nu este posibil a fi întreprinsă în afara căilor legale de atac, cu atât mai puţin cu cât hotărârea judecătorească în discuţie este definitivă, beneficiind pe această cale de autoritate de lucru judecat şi fiind prezumată astfel că reflectă adevărul juridic.

Prin urmare, instanţa a respins, ca nefondată contestaţia la executare formulată de condamnatul A..

împotriva acestei soluţii, contestatorul condamnat A. a formulat prezenta contestaţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18 aprilie 2019, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 10 mai 2019, ocazie cu care, faţă de cererea contestatorului de amânare a cauzei pentru a depune actele în susţinerea contestaţiei, s-a acordat un nou termen de judecată la data de 21 iunie 2019.

Astfel, la termenul acordat, instanţa a încuviinţat contestatorului proba cu înscrisuri, constatând-o administrată prin depunerea actelor la dosarul cauzei, după care, cu prilejul dezbaterilor, s-au luat concluziile apărătorului contestatorului şi ale reprezentantului parchetului, precum şi ale contestatorului A., în ultimul cuvânt, acestea fiind pe larg redate în practicaua prezentei decizii.

în esenţă, contestatorul condamnat a susţinut că la momentul pronunţării Sentinţei penale nr. 82/P din 18 aprilie 2018, Curtea de Apel Constanţa trebuia să menţioneze că recunoaşte pedeapsa principală de 8 ani, 2 luni şi 20 de zile închisoare, cuprinsă în Ordinul de executare nr. 113/2017 emis la Torino în data de 27 februarie 2017, astfel că, în cuprinsul Mandatului de executare nr. x din 24 aprilie 2018 rezultă doar că trebuie să execute un rest de pedeapsă, însă nu şi din care pedeapsă. Contestatorul a mai susţinut că, în mod greşit, s-a preluat Ordinul de executare a pedepselor concurente emis de către Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, fără a 11 avută în vedere perioada considerată ca şi executată de 4 ani, 3 luni şi 7 zile.

Examinând contestaţia formulată în cauză, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o apreciază ca fiind întemeiată, urmând a dispune admiterea acesteia pentru următoarele considerente:

în esenţă, prin Sentinţa penală nr. 54/P/2019 din 27 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, contestată în cauză, s-a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul A., apreciindu-se că, solicitarea contestatorului tinde la reformarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus recunoaşterea şi executarea pedepsei în România de către persoana condamnată, dispuse prin Sentinţa penală nr. 82/P din 18 aprilie 2018 a Curţii de Apel Constanţa pronunţată în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare, îndreptată prin încheierea de şedinţă din data de 29 iunie 2018 a Curţii de Apel Constanţa.

Din conţinutul dispozitivului Sentinţei penale nr. 82/P din 18 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2018, îndreptată prin încheierea de şedinţă din data de 29 iunie 2018, rezultă că instanţa a dispus recunoaşterea pe cale incidentală a ordonanţei şi Ordinului de executare nr. 113/2017 SIEP emis la data de 27 februarie 2017 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Torino, prin care au fost cumulate pedepsele aplicate condamnatului A., dispunând executarea în România numai a restului de pedeapsă de 3 ani, 11 luni şi 13 zile închisoare, fără a preciza în vreun fel cuantumul pedepsei rezultante aplicate persoanei condamnate şi din care a rămas de executat acest rest

Din examinarea actelor aflate la Dosarul cauzei nr. x/2018 al Curţii de Apel Constanţa în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 82/P din 18 aprilie 2018, rezultă că, A. a fost condamnat prin mai multe hotărâri judecătoreşti, din pedepsele stabilite acesta executând deja anumite perioade.

Contrar considerentelor sentinţei penale atacate, contestatorul condamnat invocă lipsa din sentinţa penala definitivă anterior menţionată, în executarea căreia se află în prezent, a cuantumului pedepsei rezultante, în cuprinsul hotărârii fiind menţionat numai restul de pedeapsă de 3 ani, 11 luni şi 13 zile închisoare.

în aceste condiţii, înalta Curte apreciază că este necesară analizarea cererii contestatorului prin prisma dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza 1 C. proc. pen., impunându-se, aşadar, lămurirea hotărârilor judecătoreşti ce au tăcut obiectul recunoaşterii, cu menţionarea clară atât a pedepsei rezultante, cât şi a pedepselor componente, precum şi a perioadelor executate. Precizările sunt necesare pentru clarificarea situaţiei juridice a condamnatului A. sub aspectul cuantumului concret al pedepsei ce urmează a fi executată în România, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta sub aspectul executării. Astfel, în lipsa acestei lămuriri, dispozitivul Sentinţei penale nr. 82/P din 18 aprilie 2018 nu este clar în privinţa cuantumului pedepsei în raport de care se calculează durata pedepsei ce trebuie avută în vedere pentru liberarea condiţionată, chestiune ce nu poate fi remediată decât în această modalitate.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, întrucât Curtea de Apel Constanţa nu a analizat motivele expuse prin cererea condamnatului, ci a apreciat că acesta nu poate formula contestaţie la executare, impunându-se însă, faţă de cele reţinute anterior, analizarea cererii deduse judecăţii prin prisma prevederilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.

Prin aceasta, contrar susţinerii din hotărârea atacată, nu se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti a cărei lămurire se solicită, ci se clarifică, în acord cu dispoziţiile art. 99 alin. (3) (fost art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, care este hotărârea judecătorească ce face obiectul recunoaşterii şi pedeapsa aplicată prin aceasta, inclusiv perioada deja executată.

Totodată, înalta Curte notează că dezideratul lămuririi cauzei sub toate aspectele constituie o componentă obligatorie a dreptului la un proces echitabil al părţii, garantat prin prevederile art. 6 din CEDO, a cărei încălcare impune cu necesitate reluarea judecăţii, în condiţii de echitabilitate, în faţa aceleiaşi instanţe, în vederea respectării principiului dubi ui ui grad de jurisdicţie în materie penala, prevăzut în art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 597 C. proc. pen., art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 54/P/2019 din 27 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, va desfiinţa sentinţa penală atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Bacău.

în conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluţionarea contestaţiei vor rămâne în sarcina statului, iar, în raport de aliniatul 6 al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 54/P/2019 din 27 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Desfiinţează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Constanţa.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2019.

Procesat de GGC - LM