Invalidity of European Arrest Warrant for absence of national mandate and failure to deduct prison labor credits from sentence execution

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 96/F din 23 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 599 raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 112 din 16 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 135/A/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 500 de RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.

Prima instanţă a constatat că prin Decizia penală nr. 135/A/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul x/2017, petentul a fost condamnat la o pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.

Prin Sentinţa penală nr. 15/2019 din 29 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în cauza cu nr. x/2019 s-a admis contestaţia la executare formulată de petent împotriva Sentinţei penale nr. 112 din 16 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 135/A/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în temeiul art. 551 din Legea nr. 254/2013, s-a constatat că acestui condamnat i se consideră ca executate un număr de 78 de zile din pedeapsa de pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 112 din 16 iunie 2016, definitivă prin Decizia penală nr. 135/A/2018.

Ulterior, prin Decizia nr. 141 din 6 martie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în acelaşi dosar în contestaţie, a admis contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 15/F din data de 29 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală. A desfiinţat în parte hotărârea contestată şi, rejudecând, a constatat că din durata pedepsei, un total de 65 de zile sunt considerate ca executate pe baza muncii prestate (...).

Prima instanţă a constatat că petentul a solicitat anularea Mandatului european de arestare nr. 8 din 13 noiembrie 2018 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală pentru că acesta este nelegal, întrucât perioada de executare a pedepsei de 7 ani şi 6 luni urmează a fi diminuată cu zilele considerate ca executate pe baza muncii prestate şi pentru ca nu a fost precedat de un mandat naţional de arestare.

Curtea de apel a constatat că aspectele invocate de petent nu pot constitui cauze de nulitate a mandatului european emis pe numele acestuia. Astfel, faptul că un total de 65 de zile sunt considerate ca executate pe baza muncii prestate nu conduce la modificarea mandatului de executare al închisorii în baza căruia a fost emis şi mandatul european, ci vor fi luate în calcul la durata efectiv executată în penitenciar de către petent sau la aplicarea unor instituţii de drept, precum liberarea condiţionată. Prin urmare, nu se poate dispune deducerea acestor zile, considerate ca executate, din durata totală a pedepsei închisorii şi nici nu se poate dispune emiterea unui nou mandat de executare al pedepsei.

În ceea ce priveşte inexistenţa unui mandat naţional de arestare, Curtea de apel a constatat că, după rămânerea definitivă a sentinţei de condamnare la pedeapsa închisorii, a fost emis de către instanţa de executare un mandat de executare al pedepsei închisorii pe numele petentului, mandat ce a condus şi la emiterea de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a mandatului european de arestare nr. 8 din 13 noiembrie 2018.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie condamnatul A.

În dezbateri, avocatul desemnat din oficiu contestatorului a solicitat să fie recunoscute zilele ca urmare a muncii prestate din totalul pedepsei pe care îl are de executat. În opinia apărării, mandatul european de arestare a fost nelegal, întrucât nu a fost precedat de emiterea unui mandat naţional.

Examinând contestaţia prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestaţie la executare nu se pot invoca aspecte ce ţin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei

În speţa de faţă, prin intermediul acestui mijloc procesual, condamnatul a susţinut că mandatul european de arestare nr. 8 din 13 noiembrie 2018 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală este nelegal pentru că nu a fost precedat de un mandat naţional de arestare şi a solicitat ca din perioada de executare a pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare să se scadă perioada de arest preventiv, 78 de zile, ca urmare a aplicării recursului compensatoriu şi 65 de zile câştigate, ca urmare a muncii prestate.

Reţinând istoricul cauzei, se constată că A. se află în executarea pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare. dispuse prin Sentinţa penală nr. 112/16 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 135/A/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin Sentinţa penală nr. 15/F din 29 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală s-a dispus, în temeiul art. 551din Legea nr. 254/2013, s-au considerat ca executate un număr de 78 de zile din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 112 din 16 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penala nr. 135/A/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin Decizia nr. 141 din 6 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că din durata pedepsei, un total de 65 de zile sunt considerate ca executate pe baza muncii prestate, în vederea acordării liberării condiţionate.

Regimul juridic al contestaţiei la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale.

Se constată că în cauză nu mai era necesară o nouă contestaţie la executare de vreme ce prin două hotărâri judecătoreşti instanţele competente s-au pronunţat cu privire la cele perioadele în discuţie (respectiv, 78 de zile, ca urmare a aplicării recursului compensatoriu şi 65 de zile câştigate, ca urmare a muncii prestate). Perioada de 78 de zile se va deduce ca urmare a aplicării recursului compensatoriu, art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, iar perioada de 65 de zile din durata pedepsei va fi considerată ca executată pe baza muncii prestate, în vederea acordării liberării condiţionate, astfel cum s-a stabilit prin Decizia penală nr. 141 din 6 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

În ceea ce priveşte critica apărării privind nelegalitatea mandatului european de arestare, se constată că aceasta este neîntemeiată, atâta vreme cât instanţa de executare, având în vedere că persoana căutată nu a. fost găsită, a emis Mandatul european de arestare nr. 8 din 13 noiembrie 2018 în vederea punerii în executare a pedepsei de 7 ani şi 6 luni în condiţiile art. 88 şi urm. din Legea nr. 302/2204 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 96/F din 23 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 96/F din 23 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2019.

Procesat de GGC - LM