Criminal review petition inadmissibility: insufficiency of new self-denunciation and lack of final judgment on false testimony to overturn conviction for organized crime

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 21/ C. civ. din data de 7 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 459 alin. (2), (5) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuentul-condamnat A., împotriva Sentinţei penale nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, în Dosarul nr. x/2008.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş sub nr. x din 22 aprilie 2019, revizuentul-condamnat A. a formulat cerere de revizuire şi a arătat că, în mod constant, a susţinut că nu se face vinovat de comiterea faptelor, că nu el a participat la convorbirea telefonică din data de 3 aprilie 2008 cu numitul B., ci C. care, de altfel, a şi formulat un autodenunţ.

Totodată, a susţinut că soluţia dată în Dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, prin care s-a reţinut că martorii B. şi D., cercetaţi pentru mărturie mincinoasă, nu au făcut afirmaţii mincinoase cu privire la acesta, arătând în mod constant şi în toate fazele procesuale, că revizuentul nu a participat în niciun fel la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor este incompatibilă cu soluţia de condamnare a sa pentru că i-ar fi ajutat pe numiţii B. şi D. în obţinerea frauduloasă a permisului de conducere.

În acelaşi context, a arătat că a formulat plângeri împotriva numiţilor E., F., G., H. şi I., pe baza mărturiilor cărora a fost condamnat.

Un ultim aspect invocat de revizuent a fost acela că, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din 21 octombrie 2013, nu s-a putut stabili că semnăturile depuse pe actele analizate îi aparţin.

Analizând cererea de revizuire, prin prisma motivelor invocate, precum şi a întregului material probator administrat în cauză, Curtea a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 8 din 14 februarie 2012, cu privire la inculpatul A. s-au hotărât următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de dispoziţiile art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior ca pedeapsă complementară (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. anterior i-au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

Prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014, instanţa supremă a admis apelul formulat şi a redus pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, cu referire la art. 5 C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 65 - 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, privind pedeapsa accesorie şi a fost menţinută modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată.

Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, potrivit art. 459 alin. (1), (2) rap. la art. 452, art. 453 şi art. 455 din C. proc. pen. s-a reţinut că revizuentul a mai formulat o cerere de revizuire împotriva hotărârii de condamnare, cerere respinsă, ca inadmisibilă, prin Sentinţa penală nr. 12 din 18 martie 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş.

Potrivit acestei sentinţe, revizuentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a), b) din C. proc. pen., făcând trimitere la posesorii telefoanelor care au purtat convorbirile interceptate şi înregistrate, la declaraţiile coinculpatului B. şi ale finului acestuia, aflate la dos. urm. pen. vol. XVII, la regimul spaţiului locativ unde au fost stabilite domiciliile sau vizele de flotant ale celor care au obţinut permisele auto în mod fraudulos, precum şi la menţiunile cuprinse în rechizitoriu x pag. 211 - 214, urmărind readministrarea probelor instrumentate pe durata procesului penal.

Cu privire la aceste susţineri, Curtea de Apel Târgu Mureş a arătat că, pentru reţinerea temeiului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., împrejurările invocate, faptele probatorii sau mijloacele de probă trebuie să fie noi, în sensul că nu au putut fi cunoscute de către instanţă la data soluţionării cauzei; condiţie care nu este întrunită în prezenta cauză, întrucât, pe de o parte, instanţele au cunoscut telefoanele şi posesorii acestora, au analizat şi au reţinut motivat declaraţiile coinculpatului şi ale martorilor, care s-au coroborat cu ansamblul probator aflat la dosar, ca şi regimul spaţiului locativ şi acţiunile concrete reţinute în sarcina inculpatului - revizuent. Pe de altă parte, s-a apreciat că propunerea unor mijloace de probă în prelungirea şi completarea probatoriului pe care instanţa l-a avut la dispoziţie în ciclul ordinar al judecăţii sunt incompatibile cu o judecată în ciclul extraordinar, pentru că ar aduce atingere stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive.

Totodată, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (3) lit. d), alin. (4) C. proc. pen., cererea de revizuire este inadmisibilă dacă faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv.

În speţă, susţinerea că revizuentul nu a participat la parte dintre discuţiile telefonice care i-au fost atribuite este un fapt pe care revizuentul l-a invocat şi în sprijinul precedentei cereri.

Prin prezenta cerere, revizuentul a invocat cu privire la acest fapt un mijloc de probă nou, şi anume autodenunţul numitului C. înregistrat sub numărul 289 din 3 octombrie 2018 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, menţionat în motivarea cererii şi depus în copie la dosar.

Sub acest aspect, instanţa a apreciat că, pentru a constitui un motiv admisibil de revizuire, survenirea acestui autodenunţ ar fi trebuit să se regăsească printre cazurile de revizuire strict şi limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) - f) C. proc. pen.

Totodată, s-a reţinut că, deşi persoana care a participat la convorbirea telefonică din data de 3 aprilie 2008 cu numitul B. nu a fost revizuentul, ci numitul C. şi această împrejurare nu a fost cunoscută la soluţionarea cauzei, ea nu este aptă să dovedească netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză. Astfel, s-a arătat că, într-adevăr, acea convorbire din data de 3 aprilie 2008 a fost folosită ca probă în sprijinul condamnării, însă într-un context mai larg, având în vedere că revizuentul nu a fost condamnat pentru respectiva convorbire ca atare, ci pentru un cumul de acte calificate juridic drept infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat.

Astfel, în cuprinsul Sentinţei penale nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, s-a arătat că "săvârşirea de către inculpatul A. a infracţiunii reţinute ca învinuire în sarcina sa, a rezultat, în mod cert, din conţinutul proceselor-verbale şi din declaraţiile investigatorului cu identitate reală J., precum şi ale investigatorului sub acoperire G., coroborate cu înregistrarea convorbirii purtate, în mediul ambiental, de către acesta din urmă, în ziua de 18 aprilie 2008 şi cu declaraţiile martorilor I. şi H., precum şi cu înscrisurile administrate ca probe în acest dosar.

Astfel, din înregistrarea convorbirii ambientale, anterior menţionate, a reieşit cu claritate că inculpatul A. era implicat, alături de inculpaţii B. şi D., în activitatea infracţională de facilitare a obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către diferite persoane, racolate de către aceştia şi în schimbul unor sume de bani.

De asemenea, din procesele-verbale şi declaraţiile investigatorului cu identitate reală J., coroborate cu înregistrările ambientale ale convorbirilor purtate de acesta cu inculpatul B., a reieşit că A. şi-a asumat, în cadrul activităţii infracţionale, ce face obiectul dosarului, sarcina de a face demersuri pentru identificarea unor imobile şi de a-i convinge pe proprietarii acestora, pentru a fi de acord, să primească în spaţiu persoanele, cărora urma să li se faciliteze obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, pentru acest lucru fiind necesar ca mai întâi să li se schimbe domiciliul în judeţul Argeş.

De altfel, s-a mai reţinut că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, inculpatul A. a facilitat schimbarea domiciliului, chiar la adresa locuinţei sale, din satul Uiasca (comuna Bascov), judeţul Argeş, pentru numiţii F. şi E., cunoscând că inculpatul B. urma să le faciliteze obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Pe de altă parte, din declaraţiile martorilor I. şi H., coroborate cu procesele-verbale şi declaraţiile investigatorului cu identitate reală J., a reieşit că, în contextul efectuării, de către inculpatul B., a demersurilor în vederea facilitării obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către numiţii K. şi L., inculpatul A. l-a determinat pe martorul, prim menţionat, să fie de acord cu îndeplinirea formalităţilor de schimbare a domiciliului celor doi candidaţi la locuinţa sa.

Exercitarea de către inculpatul A. a unor acte materiale, specifice aderării la grupul infracţional din care făceau parte inculpaţii B., D. şi alte persoane pe lângă care aceştia interveneau, pentru facilitarea obţinerii frauduloase a permisului de conducere, a reieşit şi din conţinutul convorbirilor telefonice purtate în zilele de 8 aprilie 2008 şi 18 aprilie 2008 şi redate la filele x, din vol. 66, convorbiri din care a rezultat, de asemenea, împrejurarea că acest inculpat îşi asumase, în cadrul grupării infracţionale în care s-a integrat, sarcina de a derula activităţi pentru schimbarea domiciliului persoanelor racolate de ceilalţi doi coinculpaţi anterior menţionaţi.

Cu toate că inculpatul A., în mod constant, a înţeles să susţină că nu se face vinovat de comiterea faptei, pentru care a fost deferit justiţiei, instanţa, având în vedere concluzia anterior expusă, a stabilit, mai presus de orice dubiu, că inculpatul a fost membru al grupării infracţionale din prezenta cauză, ca marea majoritate a inculpaţilor, din prezenta cauză, acţionând la nivelul II, deci la nivelul intermediarilor.

Deopotrivă, evaluându-se, în mod imparţial şi obiectiv, conţinutul convorbirilor ambientale, autorizate a fi înregistrate, în desfăşurarea activităţii lor, de către investigatorul cu identitate reală J. şi de către investigatorul sub acoperire G., a rezultat că inculpatul A., în mod benevol, având o reprezentare clară a faptelor sale, a acceptat ca, în cadrul acestei grupări criminale, să-şi asume sarcina facilitării schimbării domiciliului pentru o parte din persoanele cărora coinculpatul B., naşul său, le intermedia obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

S-a mai arătat că activitatea desfăşurată în acest cadru de către inculpatul A. a rezultat cu certitudine din declaraţiile la care instanţa a făcut trimitere anterior, dar şi din coroborarea conţinutului convorbirilor telefonice, purtate în primul semestru al anului 2008, între B. şi A.. S-a exemplificat conţinutul discuţiei, purtate în data de 3 aprilie 2008, între cei doi coinculpaţi, convorbire redată la filele x, din vol. 44, dosar urmărire penală, convorbire în cadrul căreia finul - inculpatul A. - solicita ajutorul naşului pentru obţinerea de către un băiat amărât, din Argeş, care are totul pregătit pentru obţinerea permisului de conducere categoria B.

De asemenea, s-a mai precizat că la întrebările naşului (inculpatul B.), finul răspundea că omul "ştie cu pixul", iar după ce naşul i-a comunicat preţul pe care îl pretindea pentru ajutorul solicitat, respectiv 6 RON, finul l-a întrebat dacă nu mănâncă şi el nimic, iar B. i-a transmis să pună de o ştiucă.

S-a mai reţinut o nouă convorbire telefonică între aceiaşi doi inculpaţi din data de 7 aprilie 2008 redată în formă scrisă la filele x din vol. 44 de urmărire penală, convorbire în cadrul căreia inculpatul B. îl trimitea pe coinculpat la Cătă (investigatorul cu identitate reală J.) şi îi solicita un răspuns prompt la cererilor sale; în cadrul acestei convorbiri telefonice, inculpatul A., arătându-se indignat de faptul că nu fusese sunat cu o seară înainte de către Cătă, conform înţelegerii. Tot în acea zi de 7 aprilie 2008 inculpatul A., de pe telefonul naşului său, coinculpatul B., a purtat două convorbiri telefonice al căror conţinut a fost redat la filele x din vol. 44 dosar urmărire penală, convorbiri purtate în legătură cu primirea în spaţiu, de către tatăl lui H., a unor persoane ce urmau să-şi schimbe domiciliul, în scopul bine cunoscut.

Instanţa a reţinut că implicarea inculpatului A. în activitatea infracţională desfăşurată, de acest grup criminal, în perioada de timp vizată, a rezultat şi din conţinutul convorbirilor telefonice purtate, tot în ziua de 07.04.2008, între D. şi B., ultimul cerându-i primului să se ducă repede la Bascov unde finul lui - M. - îl aştepta în faţa primăriei pentru a rezolva problemele legate de candidaţi. Inculpatul din prezenta cauză era cunoscut de către apropiaţi sub apelativul de "M.".

S-a mai reţinut convorbirea din data de 8 aprilie 2008, orele 8:14:43 în care B. l-a apelat telefonic pe finul M. pe care l-a instruit cum să procedeze la primărie în legătură cu problema vecinului său; pe aceeaşi temă, cei doi inculpaţi au purtat o nouă discuţie, nu doar la ora 8:53:57, dar şi la ora 8:57:04, aceste convorbiri din data de 8 aprilie 2008, fiind redate, în formă scrisă, în vol. 45 dosar urmărire penală. S-a mai arătat că, în aceeaşi zi de 8 aprilie 2008, inculpatul B. a discutat cu investigatorul cu identitate reală la orele 12:24:30, căruia i-a relatat că finul său M. a rezolvat problema cu vecinul său, căruia i-a dat ce trebuia.

Astfel, implicarea inculpatului A. în activitatea infracţională desfăşurată de gruparea criminală din prezenta cauză a rezultat în mod cert şi din împrejurarea expusă în declaraţiile date în cauză de către investigatorul sub acoperire G. care, după ce a susţinut proba teoretică a examenului, s-a întâlnit în apropierea sediului S.P.C.R.P.C.I.V. Argeş cu cei doi inculpaţi - B. şi A. Primul dintre inculpaţii menţionaţi, angajat fiind într-o discuţie purtată cu un terţ, i-a cerut lui G. să-i dea cartea lui de identitate, act pe care l-a transmis, mai departe, finului său pentru ca acesta să facă o copie, afirmând că era necesară pentru "a da drumul la oraş", respectiv pentru a rezolva promovarea frauduloasă şi a celei de-a doua etape, cu caracter practic a examenului.

S-a arătat că probele administrate în cauză au demonstrat că inculpatul A. a exercitat, alături de inculpaţii B. şi D., precum şi de celelalte persoane, cu care aceştia erau în legătură, pentru facilitarea obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către anumiţi candidaţi, acte materiale specifice activităţii unui grup infracţional organizat, asumându-şi sarcina de a înlesni derularea procedurii privitoare la schimbarea domiciliului.

Aşa cum s-a mai arătat, inculpatul A. a îndeplinit în cadrul grupului infracţional organizat, din prezenta cauză, atribuţiile anterior menţionate de facilitare a schimbării în raza judeţului Argeş, a domiciliului pentru persoane ce urmau să susţină examenul de obţinere a permisului de conducere la nivelul S.P.C.R.P.C.I.V. Argeş, din desfăşurarea unor astfel de activităţi, în mod benevol, acesta obţinând foloase directe, personale. S-a reţinut că inculpatul a manifestat, în intervalul de timp critic (2007- iunie 2008), o conduită infracţională care, din punct de vedere obiectiv şi subiectiv, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, faptă incriminată de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003.

De asemenea, în Decizia penală nr. 88 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-au soluţionat apelurile declarate împotriva Sentinţei penale nr. 8 din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş s-a arătat că, din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii în primă instanţă, prima instanţă a făcut o judicioasă şi corectă stabilire a situaţiei de fapt, precum şi a vinovăţiei inculpatului în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constituirea de grup organizat la momentul în care a fost trimis în judecată inculpatul.

Totodată, instanţa de control judiciar a considerat că prima instanţă a făcut un just examen analitic şi sintetic asupra mijloacelor de probă administrate, asupra conţinutului acestora, operând cu argumentele de interpretare asupra acestora, pe care le-a indicat efectiv, aşa cum rezultă din motivarea sentinţei .

Astfel, s-a reţinut că, în perioada 2006 - iunie 2008, inculpatul A. a aderat la un grup infracţional organizat, constituit în scopul comiterii unor infracţiuni de corupţie şi, în cadrul căruia, şi-a asumat sarcina de a facilia mai multor persoane, în schimbul unor sume de bani primite de la acestea şi care au fost împărţite între membrii grupului infracţional, schimbarea domiciliului pe raza judeţului Argeş, şi, respectiv, facilitarea obţinerii permisului de conducere de la S.P.C.R.P.C.I.V. Argeş.

S-a menţionat că, în acest sens, inculpatul, în înţelegere cu ceilalţi membrii ai grupului infracţional şi, în schimbul unor sume de bani, a acceptat să primească în spaţiu, la domiciliul său, mai multe persoane, iar, în alte cazuri, a făcut demersuri pentru găsirea unor cetăţeni, care au fost de acord, să procedeze, în acelaşi mod, în scopul îndeplinirii formalităţilor necesare schimbării domiciliului respectivelor persoane şi obţinerii frauduloase de către acestea a permisului de conducere de la S.P.C.R.P.C.I.V. Argeş.

Aşadar, instanţa a constatat că acea convorbire din data de 3 aprilie 2008 la care revizuentul a făcut referire constituie doar unul dintre actele de aderare la grupul infracţional organizat, alături de numeroase alte acte. Chiar dacă instanţa ar fi cunoscut autodenunţul numitului C. şi ar fi înlăturat, pe baza lui, actul material din 3 aprilie 2008, această împrejurare nu ar fi influenţat nici soluţia de condamnare şi nici încadrarea faptei.

Pe de altă parte, din perspectiva art. 453 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., s-au reţinut dispoziţiile art. 454 C. proc. pen. şi, în acest context, autodenunţul numitului C. nu poate fi echivalat cu o hotărâre judecătorească definitivă constatând existenţa falsului sau existenţa unei fapte penale şi săvârşirea ei de respectiva persoană. De altfel, s-a reţinut că nici nu poate fi indicată o faptă penală anume pe care ar fi comis-o numitul C. şi care ar fi influenţat soluţia pronunţată.

Revizuentul a invocat şi a depus la dosar şi alte acte ulterioare Sentinţei nr. 12 din 18 martie 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, prin care a fost soluţionată precedenta sa cerere de revizuire: încheierea din data de 1 noiembrie 2018 din Dosarul x/2018 al Judecătoriei Piteşti, ordonanţa din data de 28 martie 2017 şi referatul din data de 20 martie 2017 din Dosarul x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti şi ordonanţa din data de 29 mai 2018 din Dosarul x/2018 al prim-procurorului acestui parchet, acte care privesc soluţiile de clasare la plângeri formulate de revizuent pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă şi care nu pot fi echivalate cu o hotărâre judecătorească definitivă constatând existenţa falsului sau existenţa unei fapte penale şi săvârşirea ei de persoanele reclamate. Din cuprinsul lor nu rezultă vreo dovadă că faptele reclamate au existat în realitate.

De altfel, aprecierea că numiţii B. şi D. nu au făcut afirmaţii mincinoase cu privire la revizuent, invocată în motivarea cererii de revizuire, aparţine Poliţiei Mioveni şi este cuprinsă în referatul din data de 20 martie 2017 menţionat mai sus. În măsura în care această apreciere ar putea fi interpretată ca fiind contrară aprecierii făcute de Curtea de Apel Târgu Mureş şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la faptele comise de revizuent, s-a apreciat că aprecierea Poliţiei Mioveni nu este motivată şi nu este aptă să contrazică analiza detaliată a probatoriului cauzei făcută de cele două instanţe.

În fine, susţinerile revizuentului cu privire la nevinovăţia sa şi la neconcludenţa probelor din dosar, între care raportul de constatare grafologic, nu reprezintă împrejurări încadrabile în vreunul dintre motivele admisibile de revizuire, ci reprezintă manifestarea dorinţei revizuentului de a prelungi probaţiunea în cauză după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Împotriva Sentinţei penale nr. 21 din data de 7 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat apel revizuentul A., motivele apelului fiind prezentate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând apelul revizuentului A., în conformitate cu dispoziţiile art. 463 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

(4) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare (...), iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) - d) şi f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

În conformitate cu dispoziţiile art. 454 alin. (1) din C. proc. pen., situaţiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b) - d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanţa s-a pronunţat asupra fondului cauzei constatând existenţa falsului sau existenţa faptelor şi săvârşirea lor de respectivele persoane.

(2) În cazurile în care dovada nu poate fi făcută potrivit alin. (1) datorită existenţei unei cauze care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, proba cazurilor de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b) - d) se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă.

Din economia dispoziţiilor art. 452 şi art. 453 din C. proc. pen., rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.

Concomitent, din aceleaşi dispoziţii rezultă că revizuirea are rolul de a păstra un echilibru între cerinţa de a ocroti puterea lucrului judecat şi necesitatea înlăturării erorii judiciare din hotărârile judecătoreşti definitive.

În cauză, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, se constată că apelantul revizuent A. a invocat cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., cazuri pe care s-a întemeiat, anterior, o altă cerere de revizuire a apelantului, respinsă, ca inadmisibilă prin Sentinţa penală nr. 12 din 18 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în Dosarul x/2015

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire şi a dispus respingerea acesteia ca inadmisibilă, în conformitate cu art. 459 C. proc. pen.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte consideră că nu este apt să conducă la o soluţie diametral opusă celei pronunţate faţă de apelantul revizuent, motivul de revizuire referitor la convorbirea telefonică din data de 3 aprilie 2008 care nu i-ar aparţine, fapt în legătură cu care revizuentul a invocat, ca mijloc de probă nou, autodenunţul numitului C., înregistrat la 3 octombrie 2018 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş.

S-a invocat în susţinerea cererii de revizuire că, astfel cum rezultă din conţinutul autodenunţului, persoana care a participat la convorbirea telefonică din data de 3 aprilie 2008, cu numitul B., a fost numitul C. şi nu revizuentul.

Instanţa de apel apreciază că acea convorbire din data de 3 aprilie 2008, la care revizuentul a făcut referire, trebuie avută în vedere în contextul întregului material probator administrat în cauză, situaţie în care se constată că nu poate constitui un motiv suficient pentru a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. Respectiva convorbire nu a fost de natură să influenţeze, în mod singular, soluţia pronunţată în cauză, existând probate în cauză numeroase alte acte de aderare ale apelantului revizuent la grupul infracţional organizat.

Astfel, în cuprinsul Sentinţei penale nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş s-a arătat că, din conţinutul proceselor-verbale şi din declaraţiile investigatorului cu identitate reală J., precum şi ale investigatorului sub acoperire G., coroborate cu înregistrarea convorbirilor purtate, în mediul ambiental, în zilele de 7 aprilie 2008, 8 aprilie 2008 şi 18 aprilie 2008, cu declaraţiile martorilor I. şi H., precum şi cu înscrisurile administrate ca probe, a reieşit cu claritate că inculpatul A. a fost implicat, alături de inculpaţii B. şi D., în activitatea infracţională de facilitare a obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către diferite persoane, racolate de către aceştia în schimbul unor sume de bani.

Din examinarea actelor dosarului, se observă că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel prin considerentele Deciziei penale nr. 88 din 14 aprilie 2014 au reţinut că ansamblul materialului probator administrat relevă comiterea de către apelantul revizuent a infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Pe calea revizuirii, evidenţierea unor erori de fapt produse în judecata iniţială din cauza necunoaşterii faptelor sau împrejurărilor noi trebuie să fie apte a conduce la anularea hotărârii contrare legii, calea extraordinară de atac a revizuirii neputând fi tratată ca un apel deghizat.

În consecinţă, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa fondului a reţinut că, deşi revizuentul invocă aspecte probatorii din dosar care au condus la condamnarea sa, respectiv convorbirea purtată în 3 aprilie 2008, despre care se afirmă că ar aparţine unei alte persoane, care a şi formulat un autodenunţ ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, această situaţie nu este aptă a determina o soluţie diametral opusă pentru a justifica o afectare a stabilităţii raporturilor juridice născute prin hotărârea pronunţată, câtă vreme proba invocată, prin ea însăşi, nu ar avea forţa răsturnării probatoriului administrat în dovedirea soluţiei de condamnare.

Pornind de la reglementarea cazului de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. b) coroborat cu dispoziţiile art. 454 alin. (1) C. proc. pen., condiţiile prevăzute de textele legale pentru admisibilitatea în principiu pentru acest caz impun ca hotărârea a cărei revizuire se cere să se fi întemeiat pe declaraţia martorului care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă (aceasta să fi influenţat soluţia pronunţată), iar mărturia mincinoasă să fie dovedită prin hotărâre judecătorească.

Aşadar, invocarea acestui caz de revizuire presupune ca declaraţia mincinoasă să fi avut o contribuţie determinantă la pronunţarea hotărârii penale a cărei revizuire se cere, respectiv mărturia mincinoasă să fi fundamentat pronunţarea unei hotărâri nelegale şi netemeinice.

În cauză, însă, nu sunt incidente dispoziţiile legale care permit admiterea în principiu a cererii de revizuire, sentinţa apelată fiind legală şi temeinică.

Sub acest aspect, se are în vedere că Ordonanţele de clasare nr. 6461/P/2015 din 26 aprilie 2018, nr. 228/II-2/2018 din 29 mai 2018 şi nr. 6093/P/2015 din 28 martie 2017 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, emise de procuror şi referatul cu propunere de clasare nr. 6093/P/2005 din 10 martie 2017 întocmit de organul de cercetare penală, ca şi încheierea de şedinţă din 1 noiembrie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară în Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Piteşti, secţia penală, nu pot fi echivalate cu o hotărâre judecătorească definitivă asupra fondului, prin care să se fi constatat existenţa faptei de mărturie mincinoasă şi săvârşirea ei de persoanele împotriva cărora s-a formulat plângere.

Apelantul revizuent A., prin înscrisurile depuse în susţinerea cererii de revizuire (care reliefează soluţiile de clasare în cazul martorilor E., F., G., H. şi I., pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, cu motivarea că a intervenit prescripţia răspunderii penale) nu a făcut, în realitate, decât să solicite prelungirea probatoriului administrat în cauză, la judecata în fond şi apel. Din cuprinsul înscrisurilor nu reiese vreo dovadă că faptele sesizate au existat în realitate, fiind corectă aprecierea primei instanţe care a analizat condiţiile de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire.

Este de remarcat, totodată, în privinţa numiţilor B. şi D. că au avut calitatea procesuală de coinculpaţi alături de apelantul revizuent A., precum şi că faţă de aceştia s-a dispus soluţie de clasare prin Ordonanţa nr. 6093/P/2015 din 28 martie 2017 pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Soluţia de clasare faţă de numiţii K. şi L. a fost emisă de procuror în Dosarul nr. x/2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti cu motivarea că faptele nu există întrucât aceştia nu au fost audiaţi în cauză (Dosare nr. x/2008 şi nr. y/2008).

Revizuirea se deosebeşte de celelalte căi extraordinare de atac prin aceea că temeiurile de înlăturare a hotărârii nu rezultă din dosarul cauzei, ci din aspecte exterioare acestuia, pe care instanţa nu le-a avut în vedere la judecata anterioară, motiv pentru care consideraţiile apelantului revizuent referitoare la lipsa sa de vinovăţie întemeiată pe concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafică, administrat în cauză înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, nu se circumscrie niciunui caz de revizuire prev. de art. 453 C. proc. pen.

Având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse cumulativ de art. 459 C. proc. pen., apreciază că, în mod corect, instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuent.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 21 din data de 7 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 21 din data de 7 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16 octombrie 2019.

Procesat de GGC - LM