Competence of local court versus recognition court to hear execution objection based on more favorable penal law against foreign judgment

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea transmisă prin poştă, la data de 16 august 2017, din Penitenciarul Brăila, înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci, la data de 17 august 2017, sub nr. x/2017, condamnatul A. a formulat contestaţie, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., împotriva mandatului în executarea căreia se afla, solicitând reanalizarea situaţiei lui juridice, în sensul aplicării legii penale mai favorabile, conform dispoziţiilor art. 5 C. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 779 din 12 septembrie 2017, Judecătoria Tecuci, în temeiul art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Brăila, reţinând că, în condiţiile în care cererea condamnatului nu este motivată în fapt, iar cele mai multe dintre motivele de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 C. proc. pen. atrag competenţa alternativă a instanţei de executare sau a instanţei de la locul de deţinere, Judecătoria Brăila este competentă să soluţioneze cauza, ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se află locul de deţinere în care partea execută pedeapsa.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată, la 5 octombrie 2017, sub acelaşi număr, pe rolul Judecătoriei Brăila.

Prin Sentinţa penală nr. 121 din 19 ianuarie 2018, Judecătoria Brăila, în baza art. 50 C. proc. pen. în ref. la art. 597 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că, întrucât contestatorul A. se află în executarea unei pedepse de 8 ani închisoare aplicată acestuia, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prin Sentinţa penală nr. 485 din 1 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, Curtea de Apel Galaţi este instanţa de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare, ca instanţă egală în grad cu cea care a pronunţat în fond hotărârea ce se atacă, în a cărei circumscripţie se află locul de detenţie în care contestatorul execută pedeapsa.

Ca efect al acestei hotărâri, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 8 martie 2018, sub nr. x/2017.

Prin Sentinţa penală nr. 54/F din 27 aprilie 2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

Totodată, constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa ierarhic superioară comună, pentru regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Legea procesual penală nu stabileşte o competenţă teritorială alternativă în cazul contestaţiei la executare, ci una absolută, aparţinând instanţei în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere, cu excepţia cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., când competenţa revine instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Potrivit dispoziţiilor art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre penală străină recunoscută şi executată în România se face potrivit dispoziţiilor procedural penale în materie, motiv pentru care în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 598 - 599 C. proc. pen.

În speţa de faţă, Curtea de Apel Bucureşti nu reprezintă instanţa de executare, ci o instanţă specială, desemnată prin Legea nr. 302/2004 să recunoască hotărârile pronunţate în străinătate şi să dispună transferul condamnatului în România, în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din ţară.

Potrivit art. 553 C. proc. pen., instanţa de executare este, de regulă, instanţa care a judecat cauza în fond, excepţie făcând hotărârile pronunţate în primă instanţă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care sunt puse în executare de Tribunalul Bucureşti sau tribunalul militar teritorial.

Deşi activitatea de executare a hotărârii penale se desfăşoară potrivit normelor de reglementare proprii fazei de executare, există însă unele corelaţii între aceste norme şi cele din partea generală a C. proc. pen. Instanţa de executare fiind instanţa care judecă cauza în fond, determinarea acesteia se face prin aplicarea regulilor privitoare la competenţa materială a instanţelor judecătoreşti.

În raport cu argumentele prezentate, notând că infracţiunile pentru care a fost condamnat în străinătate contestatorul A. - tâlhărie, lovire sau alte violenţe, sustragerea sau distrugerea de înscrisuri şi tăinuire - sunt de competenţa, în primă instanţă, a judecătoriei, Curtea a apreciat că instanţa competentă să judece cauza este Judecătoria Brăila, ca instanţă corespunzătoare în grad instanţei de executare, în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere a condamnatului la data formulării cererii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la data de 11 mai 2018, formând obiectul dosarului nr. x/2017, cu termen de judecată la data de 18 mai 2018.

Analizând conflictul negativ de competenţă ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă este contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva executării pedepsei rezultante de 8 ani închisoare aplicate acestuia prin două hotărâri pronunţate de autorităţile judiciare austriece (sentinţele din 30 martie 2012 şi din 5 aprilie 2013 pronunţate de Tribunalul pentru cauze Penale Viena, Republica Austria), care au fost recunoscute, în procedura prevăzută de Legea nr. 302/2004, prin Sentinţa penală nr. 485 din 1 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

Fără a preciza argumentele factuale care o susţin, contestatorul şi-a întemeiat cererea pe cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., solicitând reanalizarea situaţiei sale juridice, în sensul aplicării legii penale mai favorabile, conform dispoziţiilor art. 5 C. pen.

Raportat la obiectul cauzei şi temeiul de drept invocat de parte în argumentarea acesteia, Înalta Curte notează că, potrivit normelor procesual penale, competenţa materială de soluţionare a contestaţiei la executare este determinată în funcţie de cazul invocat în susţinerea acesteia, dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. stabilind că, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) (instanţa de executare) sau (6) (instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere unde cel condamnat execută pedeapsa), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Din interpretarea dispoziţiilor legale precitate rezultă că acestea stabilesc o competenţă exclusivă de soluţionare a contestaţiilor la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în funcţie de situaţia juridică a condamnatului, respectiv: în ipoteza în care condamnatul nu se află deţinut în cursul executării pedepsei, competenţa aparţine instanţei de executare, iar în situaţia în care condamnatul este deţinut în cursul executării pedepsei - competenţa aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare.

În speţă, contestaţia la executare fiind formulată de contestatorul A. în timpul executării, în regim de detenţie, a pedepsei de 8 ani închisoare aplicată acestuia de autorităţile judiciare austriece, competenţa de soluţionare a cererii revine, conform art. 598 alin. (2) coroborat cu art. 597 alin. (6) C. proc. pen., instanţei în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei căreia i-ar fi revenit competenţa, potrivit legii române, să judece cauza în fond.

Pentru determinarea acestei instanţe, Înalta Curte are în vedere faptul că, în cazul particular al executării pedepselor aplicate prin hotărâri judecătoreşti pronunţate de autorităţi judiciare străine, recunoscute de curtea de apel conform dispoziţiilor Legii nr. 302/2004, instanţa de executare nu este curtea de apel, ci instanţa competentă material, potrivit legii române, să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate.

O astfel de dezlegare, consacrată constant de jurisprudenţă şi doctrină, îşi găseşte, în prezent, fundamentul în dispoziţiile art. 553 C. proc. pen., aplicabile în materia de referinţă în virtutea art. 144 cu referire la art. 7 din Legea nr. 302/2004, care stabilesc că instanţa de executare este, de regulă, prima instanţă, deci instanţa competentă material să soluţioneze cauza în fond.

Aceeaşi dezlegare rezultă, de altfel, şi din considerentele Deciziei de recurs în interesul legii nr. 34 din 14 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 742/05.11.2010), ale cărei efecte continuă să se producă şi în prezent, în condiţiile art. 474 C. proc. pen.

Prin decizia de unificare a practicii judiciare evocate, s-a statuat, mutatis mutandis, că o curte de apel, învestită în procedura recunoaşterii unei hotărâri pronunţate în străinătate în condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, are o competenţă materială limitată la procedurile prevăzute de legea specială. Instanţa supremă a subliniat, însă, că "această competenţă, reglementată în dispoziţiile menţionate, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru ele fiind aplicabile dispoziţiile referitoare la competenţă existente în art. 449 alin. (2) din C. proc. pen. (din 1968)".

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că hotărârile străine de condamnare a contestatorului A. vizau fapte ce au corespondent în legislaţia penală română actuală în dispoziţiile art. 233, art. 193 alin. (2) şi art. 259 alin. (1) C. pen. Infracţiunile prevăzute de textele legale sus-menţionate nu se încadrează în ipotezele derogatorii prevăzute de art. 36 alin. (1) sau art. 38 alin. (1) C. proc. pen., care atrag competenţa materială de primă instanţă a tribunalului, respectiv, a curţii de apel.

Ca urmare, judecarea lor intră în competenţa materială generală recunoscută judecătoriei, conform art. 35 alin. (1) C. proc. pen., respectiv judecătoriei în a cărei rază teritorială locuieşte condamnatul, conform art. 42 alin. (1) C. proc. pen. sau, după caz, execută o sancţiune privativă de libertate.

Notând şi faptul că, la data formulării contestaţiei la executare - 16 august 2017 (data poştei, astfel cum rezultă din menţiunile existente pe plicul aflat la dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Tecuci), condamnatul A. se afla în Penitenciarul Brăila, Înalta Curte constată că, în virtutea dispoziţiilor art. 598 alin. (2) raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Judecătoriei Brăila îi revine competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, ca instanţă corespunzătoare în grad instanţei de executare, în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere al contestatorului la momentul formulării cererii.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Brăila, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Brăila, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 de RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 mai 2018.

Procesat de GGC - CL