Violation of right to defense and legal summons after expulsion from jurisdiction in drug precursor trafficking case

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 361 din 23 mai 2003, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul T.A. la următoarele pedepse:

- 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 300/2002, cu aplicarea art. 74 alin. ultim C. pen.;

- 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 33 din Legea nr. 300/2002 și art. 176 din Legea nr. 141/1997, cu art. 74 alin. ultim C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea celor două pedepse stabilindu-se rezultat de 8 luni închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 C. pen.

Din pedeapsa aplicată s-a dedus arestarea preventivă și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Potrivit art. 112 lit. e) C. pen., instanța a dispus expulzarea de îndată a inculpatului de pe teritoriul României.

În conformitate cu prevederile art. 91 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002, s-a dispus luarea în custodie publică a inculpatului până la executarea măsurii expulzării.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., cele 25.260 comprimate de efedrină au fost confiscate.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală și în mod nemijlocit în faza cercetării judecătorești a reținut că la 24 martie 2003, inculpatul a pătruns pe teritoriul României, iar cu ocazia controlului vamal efectuat la punctul de trecere a frontierei Bechet, în cabina autotirului, în spatele scaunului șoferului, au fost găsite patru cutii din carton sigilate cu bandă adezivă care conțineau 25.420 comprimate cu substanță activă ephedrină ce face parte din Anexa 1, categoria 1 a Legii nr. 300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folosiți la fabricarea ilicită a drogurilor.

Inculpatul a recunoscut constant că a transportat comprimatele de ephedrină din dispoziția patronului la care era angajat și că acestea urmau să fie predate conducătorului auto care prelua remorca autotirului din Vama Vârșand și ajungea în Olanda.

Prima instanță a apreciat că faptele inculpatului așa cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 300/2002 și respectiv de art. 20, raportat la art. 33 din Legea nr. 300/2002 cu aplicarea art. 141/1997.

La individualizarea judiciară s-a apreciat că lipsa oricărui beneficiu al inculpatului din transportul precursorilor și faptul că a primit dispoziții din partea patronului firmei la care era angajat, constituie circumstanțe atenuante în sensul articolului 74 alin. ultim C. pen. Aceste circumstanțe alături de datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului au format convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi realizat și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, invocând greșita individualizare a pedepsei, în sensul că nu se justifică suspendarea condiționată a executării și omisiunea instanței de a dispune distrugerea precursorilor.

Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, a casat parțial hotărârea primei instanțe, înlăturând aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei și a dispus executarea acesteia prin privare de libertate.

Instanța de apel a mai dispus și distrugerea comprimatelor de ephedrină confiscate.

S-a apreciat că evaluarea pericolului social concret al faptei, a modalității și împrejurărilor în care a fost comisă nu îndreptățeau prima instanță să concluzioneze, în sensul că scopul pedepsei poate fi realizat și prin suspendarea condiționată a executării acesteia.

Dimpotrivă pericolul social ridicat al faptei, numărul mare al tabletelor de ephedrină și scopul în care urma să fie folosite duc la concluzia că pentru satisfacerea cerințelor art. 52 C. pen., se impune ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție.

Referitor la cea de-a doua critică invocată s-a constatat, de asemenea, că este întemeiată întrucât prima instanță a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 143/2002, combinat cu art. 34 și art. 36 din Legea nr. 300/2002, în sensul de a dispune distrugerea drogurilor ridicate de la inculpat.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de inculpat care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în principal cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen.

În motivele de recurs formulate în scris recurentul învederează faptul că pe parcursul judecării apelului, cât și pentru termenul când a fost soluționată cauza, a fost citat la adresele reținute în rechizitoriu și în sentința Tribunalului Dolj, dar și în țara sa de origine respectiv în Turcia, orașul Samsun, str. Yorubler.

Ulterior însă judecării cauzei la prima instanță s-a pus în executare dispozițiile cu privire la expulzarea inculpatului și i-a fost aplicată interdicția de a mai intra în România.

În aceste condiții, susține recurentul, procedura de citare la adresele din România nu a fost realizată, iar citarea sa la domiciliul din Turcia nu a fost legal îndeplinită pentru că citația a fost expediată pe adresa oraș Samsun, str. Yorubler în loc de oraș Samsun, sat Yorukler, regiunea Omdokuzmayis.

Ca urmare, recurentul inculpat nu a avut cunoștință de judecarea apelului și în consecință nu a fost în măsură să-și angajeze un apărător care să-i reprezinte interesele așa cum ar fi dorit.

În consecință recurentul solicită în principal casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

În subsidiar se solicită casarea deciziei atacate și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., în ce privește modalitatea de executare a pedepsei, față de circumstanțele sale personale.

Recursul este întemeiat pentru motivul de casare invocat în principal de recurent.

Cum din adresa Ministerului de Interne, Biroul pentru Străini și Probleme de Migrări, nr. 2380519 din 21 noiembrie 2003, comunicată Curții de Apel Craiova rezultă că la data de 23 mai 2003, după eliberarea din Penitenciarul Craiova inculpatul T.A. a fost expulzat fiind condus cu excortă la P.P.F. Berechet și predat autorităților bulgare fiind dat în consemn la frontieră de a nu i se permite întoarcerea în România timp de 10 ani, iar apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj s-a judecat la 26 noiembrie 2003 în lipsa inculpatului care nu a fost legal citat, rezultă că decizia pronunțată în apel este casabilă în baza art. 3859 pct. 21 C. proc. pen.

În raport de comunicarea Ministerului de Interne citarea inculpatului la adresele din România nu se mai justifică, iar procedura de citare a acestuia în Turcia nu a fost legal îndeplinită atâta timp cât datele cuprinse în dovada de îndeplinire a procedurii de citare sunt greșite.

Ca urmare, atâta timp cât dovada de îndeplinire a procedurii de citare a inculpatului conține date contradictorii, neputându-se stabili cu certitudine dacă inculpatul a cunoscut sau nu termenul de judecată în apel, urmează să se admită recursul pentru motivul prevăzut în art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., raportat la art. 197 alin. (1) C. proc. pen., dispunându-se rejudecarea apelului cu respectarea normelor procedurale privind regulata citare a părților și asigurarea implicită a dreptului acestora de a-și face sau asigura apărarea.

Este de observat și faptul că deși instanța de apel a fost încunoștințată cu privire la expulzarea inculpatului de pe teritoriul României, aceasta a pășit la judecarea apelului în lipsa inculpatului care se afla în imposibilitatea de a se prezenta și fără a se asigura că mențiunile de pe citația emisă, privitoare la domiciliul inculpatului sunt corecte.

În ce privește cea de-a doua critică invocată de recurent, susținerile formulate de acesta urmează să le valorifice cu ocazia rejudecării apelului.

Pentru considerentele arătate și văzând dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de inculpat și să trimită cauza spre rejudecare instanței de apel în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul T.A. împotriva deciziei nr. 552 din 26 noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel Craiova.

Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2004.