Appeal for conviction for complicity in aggravated theft inadmissible; final judgment stands

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 621/A din 7 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 168/05.03.2019 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 868 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 168 din 05.03.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a hotărât următoarele cu privire la inculpatul A.:

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap.la art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) C. pen. a stabilit pentru inculpatul A., pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat (fapta din data de 31.01.2018 - persoana vătămată S.C. B. S.R.L.).

În baza art. 83 alin. (1) C. pen. rap. la art. 84 C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 83 alin. (4) C. pen. cu ref. la art. 88 C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiei impuse, precum şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

A constatat că inculpatul a fost reţinut la data de 31.01.2018.

În baza art. 19 şi art. 397 C. proc. pen., raportat la art. 1349 C. civ. din 2009, a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă S.C. B. S.R.L. şi a obligat pe inculpatul C. la plata către partea civilă a sumei de 2.250 RON reprezentând daune materiale.

În baza art. 19 şi art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 1349 C. civ. din 2009, a obligat în solidar pe inculpaţii C. şi A. la plata către partea civilă a sumei de 340 RON reprezentând daune materiale.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul C. la plata sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat din care suma de 2.000 RON reprezintă cheltuieli în faza de urmărire penală iar pe inculpatul A. la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat din care suma de 500 RON reprezintă cheltuieli în faza de urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în data de 31.01.2018, în intervalul orar 02:00 - 02:20, inculpatul C., în urma unei înţelegeri prealabile cu inculpatul A., care conducea un autoturism taxi cu nr. x, s-a deplasat în două rânduri la adresa din Bucureşti, împreună cu inculpatul A., de unde din curtea situată în spatele blocului x, C. a sustras prima dată 2 baxuri de vată bazaltică minerală şi un sac de adeziv de polistiren D. şi a doua oară 2 baxuri de vată bazaltică minerală, fiind ajutat de fiecare dată la comiterea acestei fapte de către A. care l-a condus cu un autoturism taxi cu nr. x, până la adresa din str. x, sector 3 şi retur, înlesnindu-i în acest mod comiterea faptei, totodată inculpatul A. primind pentru ajutorul acordat sacul de adeziv de polistiren D. Ulterior, cei doi au revenit cu acelaşi autoturism la aceeaşi adresă de unde inculpatul C. a sustras patru baxuri de vată bazaltică minerală, pregătindu-le în vederea transportului, sens în care două baxuri le-a aşezat lângă autoturismul taxi cu nr. x condus de inculpatul A., iar pe celelalte două baxuri le-a aşezat pe bancheta din spate a autoturismului taxi, ulterior cei doi au fost prinşi de organele de poliţie.

La reţinerea acestei situaţii de fapt, instanţa de fond a avut în vedere următoarele mijloace de probă:

Potrivit procesului-verbal din data de 31.01.2018 întocmit de secţia 13 Poliţie, în jurul orei 02:18, agenţii de ordine publică din cadrul secţiei 13 Poliţie au fost sesizaţi prin S.N.U.A.U. 112, cu privire la faptul că în spatele blocului x, doi indivizi cu un taxi sustrag materiale de construcţii, aceştia fiind deja la a treia cursă. În jurul orei 02:51 la faţa locului a sosit un autoturism taxi x cu nr. de înmatriculare x în care se aflau doi indivizi, care a parcat în apropierea locului unde se aflau depozitate materialele de construcţii. În continuare, ocupantul locului dreapta faţa a coborât din maşină, s-a deplasat la materialele de construcţii de unde a luat două baxuri de vată minerală bazaltică pe care le-a aşezat pe bancheta din spate a autoturismului taxi închizând portiera, după care s-a deplasat din nou la locul de depozitare al materialelor de unde a luat încă două baxuri similare pe care le-a poziţionat lângă alt autoturism în vederea transportării mai facile la un următor transport şi după aceea s-a urcat în taxi pentru a părăsi locul faptei. Cei doi au fost opriţi de organele de poliţie fiind identificaţi în persoana inculpaţilor C. şi A. - şoferul autoturismului taxi.

Conform procesului-verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşele fotografice, au fost ridicate cele 4 baxuri de vată minerală bazaltică sustrase, 2 aflate lângă autoturismul taxi, 2 în interiorul acestuia precum şi un sac de adeziv pentru polistiren aflat în interiorul portbagajului.

Audiată fiind, martora E. a arătat că în seara de 30.01.2018 se afla la adresa din str. x, la mama ei, împreună cu concubinul ei inculpatul C., după care acesta a plecat de acolo. La un moment dat a plecat şi ea deplasându-se în str. x unde a găsit în curtea imobilului două baxuri de vată minerală pe care le-a băgat în interiorul unei anexe unde se mai aflau alte baxuri similare după care a plecat înapoi la mama ei. A mai arătat că la scurt timp a fost sunată de concubinul ei care i-a reproşat că nu găseşte cele două baxuri de vată pe care le lăsase în curte, aceasta spunându-i că ea a trecut pe acolo şi le-a băgat împreună cu celelalte. A mai declarat că acesta nu i-a mai spus nimic la telefon şi după aceea nu i-a mai răspuns când a încercat să îl sune. Despre celelalte baxuri a declarat că nu se aflau în incinta locuinţei atunci când ea a plecat cu concubinul său - inculpatul C. şi le-a găsit acolo când a venit înapoi şi când a găsit şi cele două baxuri în curte. A mai declarat că a pus la dispoziţia poliţiei care a venit la locuinţa ei toate baxurile de vată minerală în număr de 10.

Audiat fiind, numitul F. în calitate de reprezentant al persoanei vătămate - S.C. B. S.R.L. a declarat că la data de 31.01.2018, în jurul orei 07:00 a fost anunţat de organele de poliţie cu privire la comiterea unui furt de materiale de construcţii de la blocul x, autorii fiind prinşi. A mai declarat că nu sunt montate camere de supraveghere care să surprindă imagini de la locul de unde s-a comis furtul, respectiv în partea din spate a blocului la scara 4. A constatat ca din grădina blocului au fost sustrase 14 baxuri de vată minerală bazaltică şi un sac de 5 kg de adeziv de polistiren de la D., iar valoarea prejudiciului creat este de aproximativ 1.140 RON.

Inculpatul C. a recunoscut săvârşirea faptelor, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, declaraţia inculpatului de recunoaştere a săvârşirii faptei coroborându-se în totalitate cu celelalte mijloace de probă anterior expuse, astfel încât situaţia de fapt reţinută de instanţă este confirmată dincolo de orice dubiu rezonabil.

Inculpatul A. nu a recunoscut săvârşirea faptei de complicitate la furt calificat în formă continuată din data de 31.01.2018. Inculpatul a arătat că este nevinovat, considerând dosarul o înscenare a unui agent de poliţie care este rudă cu amantul concubinei sale.

Astfel, în declaraţiile date inculpatul a arătat că a efectuat cele trei curse la solicitarea inculpatului C., eliberând bon fiscal de fiecare dată, şi nu a avut cunoştinţă că acele bunuri erau furate, întrucât inculpatul C. i-a spus că lucrează pe şantier, iar unchiul său este diriginte pe acel şantier şi trebuie să ducă urgent acele materiale pe un alt şantier, la acea oră neavând maşină de serviciu. Cu privire la sacul de adeziv primit de la inculpatul C., inculpatul a menţionat că a plătit suma de 10 RON, având nevoie de acel adeziv pentru că i se spărsese ceva la o uşă.

Prima instanţă a reţinut că, în cauză, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. sunt îndeplinite condiţiile specifice formei de participaţie a complicităţii. Inculpatul A. a participat la infracţiunea de furt săvârşită de autor, respectiv de coinculpatul C.. Inculpatul A. a efectuat activităţi menite să ajute pe autorul infracţiunii, respectiv transportarea autorului la locul săvârşirii faptei şi, totodată, transportarea de la locul săvârşirii faptei a autorului împreună cu bunurile ce constituie obiectul material al infracţiunii. În ceea ce priveşte primele două condiţii ale complicităţii (săvârşirea unei infracţiuni de către autor şi ajutorul dat la săvârşirea infracţiunii de către complice), instanţa a constatat că acestea nu au fost contestate de inculpatul A.

S-a mai arătat că inculpatul a contestat îndeplinirea ultimei condiţii necesare pentru existenţa complicităţii, respectiv faptul că nu a ştiut că inculpatul C. săvârşeşte o infracţiune de furt, ci pur şi simplu el credea că efectuează câteva curse în regim de taxi. Astfel, s-a observat că apărarea inculpatului este întemeiată pe lipsa laturii subiective a infracţiunii. Este adevărat că forma de participaţie a complicităţii presupune, ca ultimă condiţie de existenţă, săvârşirea actelor de ajutor sau de înlesnire numai cu intenţie directă sau indirectă, însă instanţa de fond a reţinut din analiza probatoriului că apărarea inculpatului este neîntemeiată şi că în cauză a fost probată vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei indirecte.

Conform art. 16 alin. (2) lit. b) C. pen., fapta este săvârşită cu intenţie indirectă atunci când făptuitorul prevedere rezultatul faptei sale şi, deşi nu îl urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.

Din împrejurările în care s-a săvârşit fapta, judecătorul cauzei pe fond a reţinut că o persoană cu gradul de înţelegere a inculpatului A. a prevăzut faptul că îl transportă pe autorul infracţiunii şi, astfel, îl ajută la săvârşirea infracţiunii. Aceasta a rezultat din faptul că inculpatul A. a efectuat cursele în timpul nopţii, prin deplasări repetate de la locul faptei la locuinţa autorului, unde inculpatul observa că autorul infracţiunii descarcă bunurile. De asemenea, o deosebită relevanţă sub aspectul vinovăţiei inculpatului a fost reprezentată de modul în care începeau cursele (după ce autorul descărca bunurile la adresa sa de domiciliu, inculpatul A. îl aducea înapoi la locul de unde erau sustrase bunurile, inculpatul A. mergea în staţia de taxi din apropiere iar la scurt timp autorul infracţiunii venea la el şi îl întreba dacă mai este liber pentru încă o cursă), din acest mod inculpatul A. putea deduce cu uşurinţă faptul că bunurile sunt sustrase. În acest context, instanţa a reţinut netemeinicia apărării inculpatului A. care a învederat că autorul C. a săvârşit celelalte fapte tot cu ajutorul unor taximetrişti, deoarece elementul esenţial al faptei din data de 31.01.2018 a fost faptul că inculpatul A. a efectuat mai multe curse de taxi, iar nu una singură, aşa cum au efectuat ceilalţi taximetrişti la serviciile cărora a apelat inculpatul C.

Latura subiectivă a infracţiunii, faptul că inculpatul A. a prevăzut şi a acceptat că acordă ajutor autorului unui furt, a fost recunoscută inclusiv de inculpat în declaraţia din faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi din data de 31.01.2018 («Precizez faptul că am avut suspiciunea că bunurile pe care C. le transporta erau sustrase, este vina mea că am acceptat să efectuez aceste curse, însă situaţia mea este precară, iar cei 40 de RON obţinui pentru serviciul de taxi au reprezentat o sumă importantă »). Instanţa a reţinut că această declaraţie a fost administrată în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi care judeca propunerea de arestare preventivă, astfel încât apărările inculpatului care a contestat declaraţiile administrate de poliţiştii care au instrumentat dosarul sunt lipsite de orice temei faptic în privinţa acestei declaraţii. Nici împrejurarea că inculpatul A. a emis bon fiscal pentru cursele efectuate nu a fost de natură să îl exonereze pe acesta de vinovăţie. Activitatea de complicitate a acestuia a fost independentă de legalitatea serviciului de transport pe care îl presta inculpatul.

În acest context, instanţa de fond a reţinut că vinovăţia inculpatului A. a fost probată dincolo de orice dubiu rezonabil fără a se ţine seama de declaraţia inculpatului C. care în faţa instanţei a arăta că i-a spus coinculpatului A. că îl transportă pentru a fura respectivele bunuri (ceea ce ar proba intenţia directă a complicelui A.), însă în condiţiile în care declaraţiile inculpatului pe parcursul procesului penal au fost oscilante în ceea ce priveşte aspectul menţionat, instanţa nu a ţinut seama de această susţinere contestată de inculpatul A.

În drept, cu privire la inculpatul A. s-a apreciat că fapta inculpatului A., care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în data de 31.01.2018, în intervalul 02.00 - 02.20, în urma unei înţelegeri prealabile cu inculpatul C., conducând un autoturism taxi cu număr de înmatriculare x, s-a deplasat în două rânduri la adresa din Bucureşti, şi apoi până la adresa din str. x, asigurându-i inculpatului C., care a sustras prima dată două baxuri de vată bazaltică minerală şi un sa de adeziv de polistiren D. şi a doua oară două baxuri de vată bazaltică minerală, transportul de la şi către locul faptei, totodată inculpatul A. primind pentru ajutorul dat un sac de adeziv de polistiren D. Ulterior, inculpatul A. împreună cu inculpatul C., care a sustras patru baxuri de vată bazaltică minerală, pregătindu-le în vederea transportului, sens în care două baxuri le-a aşezat lângă autoturismul taxi, iar pe celelalte două baxuri le-a aşezat pe bancheta din spate a autoturismului taxi, moment în care au fost prinşi de organele de poliţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată prev.de art. 48 alin. (1) rap. la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic.art. 35 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei inculpatului A. pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, instanţa a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 74 C. pen. respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârşită, gradul de pericol social concret al faptei, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, este în vârstă de 54 de ani, are studii medii, un loc de muncă stabil - şofer de taxi la G. Deşi împrejurările concrete ale faptei prezintă un grad cert de pericol social, la acest prim conflict cu legea penală a inculpatului (cazier judiciar), instanţa a ţinut seama în principal de circumstanţele favorabile inculpatului astfel încât a orientat pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită către minimul special prevăzut de lege.

Prin aplicarea la speţă a acestor criterii, instanţa a stabilit pentru inculpatul A. o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat.

În ceea ce priveşte individualizarea executării pedepsei, în raport cu criteriile anterior menţionate, ţinând cont şi de circumstanţele personale ale inculpatului, instanţa a apreciat că scopul pedepsei va putea fi atins doar cu impunerea unor măsuri de supraveghere.

Instanţa a avut în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este de 5 ani, pedeapsa stabilită este sub 2 ani (1 an), inculpatul nu a mai fost condamnat anterior (după cum a rezultat din fişa de cazier judiciar), precum şi faptul că, după cum s-a arătat, instanţa a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, ci doar supravegherea pe o perioadă determinată a inculpatului.

Instanţa a avut în vedere pentru această ultimă condiţie faptul că inculpatul este încadrat în muncă şi este la primul conflict cu legea penală, astfel instanţa a reţinut în raport cu aceste considerente că este îndeplinită inclusiv condiţia prev. de art. 83 alin. (1) lit. d) C. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa a reţinut că persoana vătămată S.C. B. S.R.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 4.830 RON, respectiv suma de 1.400 de RON pentru bunurile sustrase în data de 27.11.2017; 250 de RON pentru bunurile sustrase la data de 07.01.2018; 600 de RON pentru bunurile sustrase în data de 09.01.2018 şi 1.140 de RON pentru bunurile sustrase în data de 31.01.2018. Instanţa a reţinut că în cauză au fost probate condiţiile răspunderii civile delictuale, inculpatul C. recunoscând sustragerea bunurilor de la şantierul administrat de partea civilă.

În ceea ce priveşte fapta din data de 31.01.2018, instanţa a reţinut că la participarea faptei au participat autorul C. şi complicele A., iar răspunderea civilă delictuală este solidară atunci când sunt mai mulţi participanţi. Astfel, instanţa a obligat în solidar pe inculpaţii C. şi A. (pentru fapta din data de 31.01.2018) la plata către partea civilă a sumei de 340 RON reprezentând daune materiale.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul A., solicitând în esenţă achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât lipseşte latura subiectivă a infracţiunii, şi fapta nu există.

Curtea de Apel Bucureşti, examinând cauza atât prin prisma motivelor de apel dezvoltate de inculpat cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen. a constatat că apelul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:

Inculpatul A. a solicitat prin motivele de apel achitarea sa, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) C. pen., considerând că fapta nu există. Totodată a mai precizat că lipseşte latura subiectivă a infracţiunii, el neavând cunoştinţă că bunurile transportate de inculpatul C. proveneau din infracţiunea de furt.

În primul rând, s-a observat că apărătorul inculpatului, prin argumentele invocate, a demonstrat că este în eroare cu privire la semnificaţia temeiurilor prevăzute de art. 16 C. proc. pen. pentru care se poate solicita o soluţie de achitare.

Astfel, atunci când se reţine cazul de la lit. a), respectiv că fapta nu există, codul are în vedere inexistenţa unei fapte în materialitatea ei şi nu inexistenţa laturii subiective a infracţiunii, aşa cum s-a invocat.

Oferind argumentelor faptice invocate de inculpat configuraţia juridică corectă, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că în esenţă inculpatul solicită achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II C. proc. pen., nefiind îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii, cu referire la latura subiectivă.

Inculpatului A. i se reţine în sarcină că ar fi acţionat în calitate de complice la infracţiunea de furt calificat comisă de o terţă persoană. Această infracţiune se pedepseşte de lege doar în situaţia în care subiectul activ execută actele materiale cu intenţie, directă sau indirectă.

Inculpatul se apără susţinând că a efectuat cursele în calitate de şofer de taxi, facilitând inculpatului C. transportul unor baxuri de vată bazaltică minerală şi unui sac de adeziv de polistiren, însă nu a cunoscut că bunurile respective proveneau din comiterea unei infracţiuni de furt.

Din punct de vedere juridic, inculpatul invocă aşadar, că nu a comis infracţiunea cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

Astfel cum în mod corect a subliniat şi prima instanţă, conform art. 16 alin. (2) lit. b) C. pen., fapta este săvârşită cu intenţie indirectă atunci când făptuitorul prevedere rezultatul faptei sale şi, deşi nu îl urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.

Efectuând un examen propriu al materialului probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale, în faza de judecată şi în faza apelului, Curtea de Apel Bucureşti a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta supusă analizei există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpatul A..

Relevant sub aspectul probaţiunii este procesul-verbal din data de 31.01.2018 întocmit de secţia 13 Poliţie, în jurul orei 02:18, din care rezultă că agenţii de ordine publică din cadrul secţiei 13 Poliţie au fost sesizaţi prin S.N.U.A.U. 112, cu privire la faptul că în spatele blocului x, doi indivizi cu un taxi sustrag materiale de construcţii, aceştia fiind deja la a treia cursă.

S-a mai consemnat în mijlocul de probă invocat că în jurul orei 02:51 la faţa locului a sosit un autoturism taxi x cu nr. de înmatriculare x în care se aflau doi indivizi, care a parcat în apropierea locului unde se aflau depozitate materialele de construcţii. În continuare, ocupantul locului dreapta faţa a coborât din maşină, s-a deplasat la materialele de construcţii de unde a luat două baxuri de vată minerală bazaltică pe care le-a aşezat pe bancheta din spate a autoturismului taxi închizând portiera, după care s-a deplasat din nou la locul de depozitare al materialelor de unde a luat încă două baxuri similare pe care le-a poziţionat lângă alt autoturism în vederea transportării mai facile la un următor transport şi după aceea s-a urcat în taxi pentru a părăsi locul faptei. Cei doi au fost opriţi de organele de poliţie fiind identificaţi în persoana inculpaţilor C. şi A. - şoferul autoturismului taxi.

Aşadar o persoană obiectivă anonimă, privind din exterior a înţeles că cele două persoane sustrag materiale de construcţii, fiind la a treia cursă, motiv pentru care a simţit nevoia să apeleze 112 pentru a aduce la cunoştinţa organelor de poliţie această împrejurare.

Pornind de la această informaţie, instanţa de apel, în acord cu prima instanţă, a apreciat că din împrejurările în care s-a săvârşit fapta, o persoană cu gradul de înţelegere a inculpatului A. ar fi putut să prevadă faptul că în concret transportă pe autorul unei infracţiuni de furt şi, astfel, îl ajută la săvârşirea infracţiunii.

Relevant este, într-adevăr, că inculpatul A. a efectuat cursele în timpul nopţii la o oră foarte târzie la care marea majoritate a oamenilor dorm (orele 02:00). Este în aceste condiţii, nerezonabil a se afirma că inculpatul ar fi putut să creadă că C. dorea să ia anumite materiale de construcţii pe care le avea depozitate la un şantier la care lucra.

Totodată repetarea curselor de două ori de la locul faptei la locuinţa autorului, unde inculpatul observa că autorul infracţiunii descarcă bunurile precum şi intenţia de a efectua şi a treia cursă este o împrejurare de fapt care putea trezi suspiciuni oricărei persoane de bună credinţă cu o capacitate de înţelegere rezonabilă.

Un argument a fortiori a acestui raţionament este faptul că inculpat a recunoscut în declaraţia din faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi din data de 31.01.2018 că "am avut suspiciunea că bunurile pe care C. le transporta erau sustrase, este vina mea că am acceptat să efectuez aceste curse, însă situaţia mea este precară, iar cei 40 de RON obţinui pentru serviciul de taxi au reprezentat o sumă importantă" .

Fiind întrebat în faţa instanţei de control judiciar, inculpatul a arătat că sunt valabile în continuare afirmaţiile făcute în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, reiterând apărările privind situaţia sa financiară precară şi nevoia de a efectua cât mai multe curse pe tură.

Instanţa de apel a reţinut că aceste apărări nu sunt de natură a înlătura răspunderea penală a inculpatului, putând fi valorificate doar cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei, după stabilirea vinovăţiei dincolo de orice dubiu.

S-a constatat că instanţa de fond a înlăturat în mod corect argumentul inculpatului privind emiterea bonurilor fiscale, care în opinia sa dovedesc lipsa vinovăţiei, legalitatea serviciului de transport pe care îl presta inculpatul neavând nici un fel de relevanţă din perspectiva răspunderii penale pentru transporturile efectuate.

Instanţa de apel a cenzurat apărările inculpatul care se bazează generic pe o conspiraţie din partea organelor de anchetă şi pe modalitatea în care au debutat cercetările penale, pe de o parte pentru că aceste aspecte pot face obiectul verificărilor doar în faza de cameră preliminară iar pe de altă parte pentru că nu au niciun fel de suport probator, fiind simple afirmaţii ale inculpatului.

Având în vedere toate aceste argumente, în acord cu opinia instanţei de fond, instanţa de apel a constatat că vinovăţia inculpatului A. a fost probată dincolo de orice dubiu rezonabil, fiind justificată antrenarea răspunderii sale penale.

În concret probele administrate au demonstrat că inculpatul a prevăzut că ajută o persoană care comite o faptă prevăzută de legea penală, prin transportarea unor bunuri sustrase de la locul faptei şi, deşi nu a urmărit acest rezultat, dorind doar să îşi efectueze cursele necesare unei ture de noapte, a acceptat posibilitatea că prin modalitatea în care a acţionat asigură împlinirea respectivei fapte penale.

S-a observat că prima instanţă a efectuat în mod judicios şi individualizarea pedepsei, punând în balanţă atât circumstanţele concrete de comitere a faptei dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, este în vârstă de 54 de ani, are studii medii, un loc de muncă stabil - şofer de taxi la G.

Astfel în mod just s-a apreciat că, deşi împrejurările concrete ale faptei prezintă un grad cert de pericol social, la acest prim conflict cu legea penală a inculpatului se poate ţine seama în principal de circumstanţele favorabile inculpatului, astfel încât pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită a fost orientată către minimul special prevăzut de lege.

De asemenea, s-a apreciat că este corectă şi alegerea modalităţii de executare, prima instanţă având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este de 5 ani, pedeapsa stabilită este sub 2 ani (1 an), inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, precum şi faptul că, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, ci doar supravegherea pe o perioadă determinată a inculpatului.

Pentru toate aceste argumente, constatând că sentinţa apelată este atât legală dar şi temeinică în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 168/05.03.2019 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva Deciziei penale nr. 621/A din 7 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, inculpatul A. a exercitat o cale de atac intitulată "recurs".

Calea de atac formulată a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, ca şi "apel" sub nr. x/2018.

La termenul fixat în cauză, 12 septembrie 2019, Înalta Curte a pus în discuţie admisibilitatea apelului.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În cauză, Înalta Curte a fost învestită cu soluţionarea apelului exercitat de inculpatul A. împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 621/A din 7 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în sumă de 868 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 621/A din 7 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în sumă de 868 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 septembrie 2019.

Procesat de GGC - NN