Blackmail conviction for coercing victim to re-engage under guise of legal consultation; rejection of reclassification to simple threat and denial of professional ban for lawyer

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 173/F din 20 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul A. privind schimbarea încadrării juridice.

Totodată, au fost stabilite în privinţa inculpatului A. următoarele pedepse:

- 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, în formă continuată, prevăzută de art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 207 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (persoană vătămată B.);

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 1 an şi 3 luni închisoare, 6 luni închisoare, 3 luni închisoare, 6 luni închisoare şi s-a stabilit inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 3 luni închisoare, sporită la 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen. şi art. 84 alin. (1) C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei de 1 an şi 8 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a sentinţei.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 84 alin. (2) C. pen., a fost obligat inculpatul A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Galaţi, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 85 alin. (2) lit. b) C. pen. cu referire la art. 84 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului A. obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 40 de zile la Biblioteca Judeţeană "C." Galaţi şi/sau la Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă Galaţi, potrivit programului stabilit de către organul de supraveghere - Serviciul de Probaţiune Galaţi.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 88 C. pen., privind revocarea amânării aplicării pedepsei.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 1357 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă B. a sumei de 1000 euro în echivalent în RON la data plăţii, cu titlu de daune morale.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 85 alin. (5) C. pen., privind termenul până la care trebuie să îndeplinească integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri folosite la săvârşirea infracţiunilor (predate Compartimentului Grefă al Serviciului Teritorial Galaţi din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin procesul-verbal de predare-primire din 18 aprilie 2016, aflat în dosarul de urmărire penală, fila x): telefonul mobil marca D., cu seria x; hard-disk-ul marca "E.", model x, de capacitate 750 GB, cu seria constructivă x (extras din laptop-ul marca F., model x, seria x); memory stick-ul marca G., de 64GB, având menţiunea x din material plastic carcasă de culoare negru cu roşu.

În baza art. 162 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a următoarelor bunuri (predate Compartimentului Grefă al Serviciului Teritorial Galaţi din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin procesul-verbal de predare-primire din 18 aprilie 2016, aflat în dosarul de urmărire penală, fila x): telefonul mobil marca H., model x; SSN: x, având serie x; cartela SIM în reţeaua I., cu seria x, şi cu numărul aferent de post telefonic x.

În baza dispoziţiilor art. 397 alin. (3) C. proc. pen., art. 256 C. proc. pen. şi art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen., au fost declarate ca fiind false în tot următoarele înscrisuri şi s-a dispus anularea acestora:

a) înscrisurile descrise la pag. 21 - 22 din rechizitoriu, respectiv:

- acţiunea de chemare în judecată, formulată în fals de către inculpatul A. în numele fictivului reclamant J. împotriva pârâtei B. - înscris sub semnătură privată;

- notificare pentru rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, formulată în fals de către inculpatul A. în numele fictivului reclamant J. către B. - înscris sub semnătură privată;

- invitaţie la procedura informării asupra medierii, formulată în fals de către inculpatul A. în numele fictivului reclamant J. către B. - înscris sub semnătură privată;

- interogatoriu, formulat în fals de către inculpatul A. în numele fictivului reclamant J. către B. - înscris sub semnătură privată.

b) înscrisurile descrise la pag. 23 - 24 din rechizitoriu, respectiv:

- proces-verbal de afişare nr. x din 26 ianuarie 2015 la locuinţa B., aparent emis de către un mediator (fictiv însă) K., din cadrul fictivului Biroului Individual de Mediere Brăila - înscris oficial (în sensul dispoziţiilor art. 178 alin. (2) C. pen., prin raportare la art. 175 alin. (2) C. pen.). Afişarea figura efectuată în prezenţa unui martor, care este însă fictiv (proces-verbal de verificare în baza de date privind evidenţa persoanelor, fila x). La finalul tehnoredactării, inculpatul a printat documentul, a completat olograf, disimulându-şi scrisul, câteva menţiuni vizând adresa persoanei vătămate B. şi a semnat documentul la rubricile "Agent procedural" şi "Martor"

- invitaţie nr. 18 din 19 ianuarie 15 cu privire la procedura medierii, aparent emisă către B., de către fictivul mediator K. - înscris oficial (în sensul dispoziţiilor art. 178 alin. (2) C. pen., prin raportare la art. 175 alin. (2) C. pen.). După tehnoredactare, inculpatul a printat documentul, a scris pe o radieră câteva caractere ilizibile, a aplicat radiera peste numele din final al mediatorului, obţinând astfel nişte impresiuni ilizibile cu aspect de impresiuni de ştampilă. În final, inculpatul a semnat indescifrabil, pentru a părea că documentul a fost semnat de respectivul mediator. Un alt document similar (cu un paragraf în minus faţă de celălalt) l-a printat şi l-a semnat în fals, fără a mai recurge la realizarea aşa-ziselor impresiuni de ştampilă;

- proces-verbal de afişare din 3 februarie 2015 la locuinţa B., aparent întocmit de către J. - înscris sub semnătură privată. Afişarea figura efectuată în prezenţa unui martor, care este însă fictiv (proces-verbal de verificare în baza de date privind evidenţa persoanelor, filele x). La finalul tehnoredactării, inculpatul a printat documentul, a completat olograf, disimulându-şi scrisul, câteva menţiuni vizând adresa persoanei vătămate B. şi a semnat documentul la rubricile "Semnătura" (J.) şi "Martor"

- proces-verbal de afişare din 11 februarie 2015 la locuinţa B., aparent întocmit de către J. - înscris sub semnătură privată. Afişarea figura efectuată în prezenţa unui martor, care este însă fictiv (proces-verbal de verificare în baza de date privind evidenţa persoanelor, filele x). La finalul tehnoredactării, inculpatul a printat documentul, a completat olograf, disimulându-şi scrisul, câteva menţiuni vizând adresa persoanei vătămate B. şi a semnat documentul la rubricile "Semnătura" (J.) şi "Martor"

- contract de împrumut, aparent întocmit între J. şi B. - înscris sub semnătură privată. După finalizarea tehnoredactării, inculpatul a printat documentul şi, cu scris deghizat, 1-a semnat la rubrica de final vizându-1 pe fictivul J.

c) înscrisurile descrise la pag. 27 - 28 din rechizitoriu, respectiv:

- comunicare adresă aparent emisă la 21 mai 2015 de Judecătoria Brăila, în Dosarul nr. x/2015, către B. - înscris oficial (în sensul dispoziţiilor art. 178 alin. (2) C. pen., prin raportare la art. 176 C. pen.). Documentul a fost falsificat de inculpat prin scanarea altor documente, inclusiv a unuia conţinând impresiunile ştampilei Tribunalului Galaţi, şi prin suprapunerea respectivelor documente, apoi prin completarea cu datele persoanei vătămate B.. După printare, inculpatul a semnat indescifrabil la rubrica vizând semnătura grefierului;

- cerere de mărire a câtimii debitului, aparent întocmită de J., către Judecătoria Brăila, vizând Dosarul nr. x/2015 - înscris semnătură privată. În final, înscrisul a fost semnat în fals de către inculpat, cu numele fictivului reclamant;

- proces-verbal de afişare din 25 mai 2015 a documentului "Comunicarea Adresa nr. «2984/196/2015» emisă de Judecătoria Brăila", aparent întocmit de fictivul agent procedural L. din cadrul Judecătoriei Brăila - înscris oficial (în sensul dispoziţiilor art. 178 alin. (2) C. pen., prin raportare la art. 176 C. pen.). În final, înscrisul a fost semnat în fals de către inculpat, în numele fictivului agent procedural;

- comunicare adresă aparent emisă la 30 martie 2015 de Judecătoria Brăila, în Dosarul nr. x/2015, către B. - înscris oficial (în sensul dispoziţiilor art. 178 alin. (2) C. pen., prin raportare la art. 176 C. pen.). Documentul a fost falsificat de inculpat prin scanarea altor documente, inclusiv a unuia conţinând impresiunile ştampilei Judecătoriei Brăila, şi prin suprapunerea respectivelor documente, apoi prin completarea cu datele persoanei vătămate B.. După printare, inculpatul a semnat indescifrabil la rubrica vizând semnătura grefierului;

- proces-verbal de afişare din 2 aprilie 2015 a documentului "Comunicarea Adresa nr. «2984/196/2015» emisă de Judecătoria Brăila", aparent întocmit de fictivul agent procedural L. din cadrul Judecătoriei Brăila - înscris oficial (în sensul dispoziţiilor art. 178 alin. (2) C. pen., prin raportare la art. 176 C. pen.). În final, înscrisul a fost semnat în fals de către inculpat, în numele fictivului agent procedural;

- contract de împrumut, aparent întocmit între J. şi B. - înscris sub semnătură privată. După finalizarea tehnoredactării, inculpatul a printat documentul şi, cu scris deghizat, 1-a semnat la rubrica de final vizându-l pe fictivul J.;

- acţiune de chemare în judecată, aparent formulată de fictivul reclamant J. împotriva pârâtei B. - înscris sub semnătură privată, în 3 exemplare (dintre care unul are un paragraf suplimentar faţă de celelalte). După finalizarea tehnoredactării, inculpatul a printat documentul şi, cu scris deghizat, l-a semnat la rubrica de final vizându-l pe fictivul J.;

- interogatoriu, aparent întocmit de J. pentru pârâta B. înscris sub semnătură privată, în 4 exemplare. După finalizarea tehnoredactării, inculpatul a printat documentul şi, cu scris deghizat, l-a semnat la rubrica de final vizându-l pe fictivul J.;

- invitaţie la procedura informării asupra medierii, aparent întocmită de J. către pârâta B. - înscris sub semnătură privată. După finalizarea tehnoredactării, inculpatul a printat documentul şi, cu scris deghizat, l-a semnat la rubrica de final vizându-l pe fictivul J.

d) înscrisul descris la pag. 31 din rechizitoriu, respectiv acţiunea de chemare în judecată, formulată în fals de către inculpatul A. în numele fictivului reclamant J. împotriva pârâtei B. - înscris sub semnătură privată.

e) înscrisurile descrise la pag. 32 din rechizitoriu, respectiv:

- contract de împrumut, aparent întocmit între J. şi B. - înscris sub semnătură privată, în 2 exemplare;

- acţiune de chemare în judecată, aparent formulată de fictivul reclamant J. împotriva pârâtei B. - înscris sub semnătură privată;

- notificare pentru rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, aparent formulată de fictivul reclamant J. către B. - înscris sub semnătură privată, în 3 exemplare (unul având un paragraf în plus faţă de celelalte două);

- cerere de mărire a câtimii debitului, aparent întocmită de J., către Judecătoria Brăila, vizând Dosarul nr. x/2015 - înscris sub semnătură privată.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 272 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 2.100 cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2015 din 19 aprilie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Galaţi, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., aflat sub controlul judiciar, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- şantaj, în formă continuată, prevăzută de art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 207 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., reţinându-se că, în calitate de avocat, acţionând în mod repetat şi sistematic, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, în perioada 7 decembrie 2015 - 17 decembrie 2015, a constrâns-o pe persoana vătămată B., prin ameninţări cu acte de violenţă şi chiar cu moartea, transmise atât prin intermediul unui mesaj consemnat pe un înscris afişat pe uşa locuinţei acesteia, cât şi prin intermediul unor mesaje scrise telefonice (de tip SMS), precum şi prin ameninţări explicite cu darea în vileag, către rudele sale şi alte persoane din cercul său socio-relaţional, a faptului real, dar compromiţător pentru persoana vătămată, constând în practicarea de către ea a prostituţiei, respectivele ameninţări producându-i persoanei vătămate o incontestabilă stare de temere, constrângerea având doar aparent scopul de a o determina pe B. să plătească o sumă de bani, scopul real al actelor de şantaj fiind însă acela ca, speriată de ameninţările cu acte grave de violenţă şi pusă în postura aparentă de a plăti prin constrângere o sumă mare de bani (treptat majorată până la nivelul de 25.000 euro), persoana vătămată să apeleze la serviciile de asistenţă juridică ale inculpatului A., iar acesta să deturneze respectivul prilej (în mod insidios creat de el) pentru a o determina pe persoana vătămată să accepte iarăşi întreţinerea cu el de raporturi sexuale şi reiniţierea cu el a unei relaţii sentimentale;

- fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, în perioada martie 2015 - iunie 2015, a falsificat, prin contrafacerea scrierii, prin scanarea şi suprapunerea unor impresiuni de ştampile (aparţinând Judecătoriei Brăila, respectiv Tribunalului Galaţi), prin contrafacerea semnăturilor, mai multe înscrisuri oficiale (comunicări adrese şi procese-verbale de comunicare adrese aparent emise de Judecătoria Brăila; invitaţie şi proces-verbal de afişare a invitaţiei aparent emise de inexistentul Birou de Mediere "K." din Brăila), de natură să producă consecinţe juridice;

- uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., reţinându-se că acesta, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, în perioada martie 2015 - iunie 2015, a folosit înscrisurile oficiale falsificate de el (care fac obiectul infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale), în vederea producerii unor consecinţe juridice, în scopul de a o informa, astfel, pe B. despre existenţa Dosarului civil nr. x/2015 al Judecătoriei Brăila (în care aceasta avea calitatea de pârâtă; dosar constituit, însă, în baza unei cereri de chemare în judecată falsificate) şi a o determina să apeleze la serviciile sale de asistenţă juridică pentru a obţine soluţionarea respectivului litigiu juridic, prilej pe care inculpatul să îl deturneze pentru a o determina pe B. să accepte iarăşi întreţinerea cu el de raporturi sexuale şi reiniţierea cu el a unei relaţii sentimentale;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., reţinându-se că, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, în perioada martie 2015 - septembrie 2015, a falsificat, prin contrafacerea scrierii şi a semnăturilor, mai multe înscrisuri sub semnătură privată, aparent emise în numele persoanei inexistente J. (cereri de chemare în judecată, contract de împrumut, invitaţii, interogatorii, procese-verbale de afişare, cereri de majorare a debitului, toate vizând un împrumut nereal, presupus acordat către B.), înscrisuri false pe care inculpatul le-a folosit, în aceeaşi perioadă, în vederea producerii unor consecinţe juridice, sens în care parte din documentele falsificate le-a expediat Judecătoriei Brăila (unde, pe cale de consecinţă, au fost înregistrate Dosarele civile nr. x/2015, respectiv 7394/196/2015, având ca aparent reclamant persoana inexistentă J.), iar celelalte documente le-a comunicat (fie prin afişare, fie prin poştă) către B., în scopul de a o determina, astfel, pe aceasta să apeleze la serviciile sale de asistenţă juridică pentru a obţine soluţionarea respectivului litigiu juridic, prilej pe care inculpatul să îl deturneze pentru a o determina pe B. să accepte iarăşi întreţinerea cu el de raporturi sexuale şi reiniţierea cu el a unei relaţii sentimentale.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, organele de urmărire penală au avut în vedere următoarele mijloace de probă: declaraţiile persoanei vătămate B.; declaraţiile inculpatului A.; declaraţia martorului M.; Adresa nr. x din 1 martie 2016 emisă de I. SA; Adresa nr. x din 9 decembrie 2015 emisă de Consiliul de Mediere; adresa nr. x din 31 martie 2016 emisă de Judecătoria Brăila; înscrisurile falsificate, respectiv actele Dosarelor nr. x/2015 şi nr. y/2015 ale Judecătoriei Brăila; procesul-verbal de percheziţie domiciliară; procesul-verbal de percheziţie informatică; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică în domeniul informatic; obiectele materiale de probă/corpuri delicte supuse percheziţiei informatice şi procesele-verbale de ridicare, respectiv: telefonul mobil marca D., cu seria x, folosit de inculpatul A. pentru expedierea SMS-urilor cu conţinut ameninţător-şantajist, cartela SIM în reţeaua I., cu seria x640A03 şi cu numărul aferent de post telefonic x, memory stick-ul marca G., de 64GB, având menţiunea x, din material plastic carcasă de culoare negru cu roşu, hard-disk-ul marca "E.", model x, de capacitate 750 GB, cu seria constructivă x (inserat în laptop-ul marca F., model x, seria x), telefonul mobil marca H., model x; SSN: x, având serie x; procesele-verbale de redare a comunicărilor telefonice interceptate şi înregistrate; procesul-verbal privind activităţile efectuate de investigatorul cu identitate acoperită.

În faţa instanţei de fond, inculpatul A., asistat de apărător ales, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 375 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., arătând că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare şi solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.

După ce a procedat la audierea inculpatului în acest sens şi, având în vedere poziţia procesuală a acestuia, dar şi probele administrate în cursul urmăririi penale, instanţa de fond a admis cererea, apreciind îndeplinite condiţiile pentru aplicarea prevederilor art. 375 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., privind procedura în cazul recunoaşterii învinuirii, inculpatul manifestându-şi, totodată, acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 euro, cu titlu de daune morale, susţinând că activitatea de şantaj exercitată asupra sa i-a produs o puternică stare de alarmare şi a tracasat-o psihic, iar, prin aducerea la cunoştinţa publică a cauzei, demnitatea i-a fost afectată, indiferent de activitatea pe care o prestează.

Analizând şi coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanţa de fond a reţinut că, în calitate de avocat ce îşi desfăşura activitatea în cadrul unui cabinet individual cu sediul profesional în mun. Galaţi, în cursul lunii februarie 2012, inculpatul A. a fost angajat de numitul N., cercetat în acea perioadă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prilej cu care i-a acordat asistenţă juridică şi numitei B. (prietena lui N., aceştia căsătorindu-se ulterior, respectiv la data de 26 iulie 2012), asupra căreia planau la acel moment suspiciuni de implicare în comiterea aceleiaşi activităţi infracţionale. Întrucât N. nu şi-a onorat în totalitate obligaţiile financiare asumate prin contract, inculpatul le-a acordat celor doi asistenţă juridică doar puţin timp.

La câteva luni de la această colaborare, inculpatul a fost abordat de numitul N. (aflat în stare de arest), care i-a cerut să-l consilieze în demersul său de a formula un denunţ privind exploatarea sexuală a unor tinere, scop în care i-a cerut să verifice site-ul www.x.com şi să identifice anunţurile aşa-zis "matrimoniale". Cu prilejul acestor verificări, inculpatul a găsit, întâmplător, un anunţ în cadrul căruia a recunoscut numărul de telefon al persoanei vătămate B., conştientizând din acel moment că aceasta practica prostituţia. Inculpatul nu i-a asigurat asistenţă juridică numitului N. în finalizarea demersului său vizând denunţul întrucât cel din urmă nu i-a plătit onorariul convenit.

S-a mai reţinut că, la solicitarea soţului său, B. a acceptat să se prostitueze (deplasându-se la domiciliul clienţilor sau la hotel, ulterior închiriind un apartament în regim hotelier cu o chirie de 2.700 RON/lună), obţinând, astfel, venituri pentru întreţinerea sa şi a soţului său în penitenciar, căruia (conform propriei declaraţii) îi depunea în cont săptămânal câte 450 RON şi îi trimitea pachet o dată sau de două ori pe lună în valoare de 600 - 700 RON, dar şi pentru a-şi ajuta soacra, căreia i-a dat atât suma de 500/lună pentru a-şi achita datoriile restante acumulate la Apă - Canal şi la întreţinere, cât şi câte 100 - 700 RON săptămânal, în perioada iunie - august 2015, pentru finalizarea/deschiderea unui magazin alimentar în localitatea Hanu Conachi.

În luna martie 2014, după o perioadă de circa 2 ani în care inculpatul nu a mai avut niciun fel de contact sau discuţie cu persoana vătămată B., aceasta l-a apelat telefonic şi, pe un ton disperat, i-a solicitat să o împrumute cu o sumă de 500 - 600 RON, invocând faptul că doar el o putea ajuta. Pentru că i s-a părut extrem de disperată, inculpatul A. a acceptat să se întâlnească în aceeaşi zi cu B., intenţionând să o împrumute cu bani. În acest sens, s-a deplasat în incinta Oficiului Poştal nr. 1 din zona Parc Eminescu a municipiului Galaţi, unde a găsit-o pe persoana vătămată, care i-a spus că avea nevoie de acel împrumut pentru a plăti serviciile unei "vrăjitoare" din Craiova, la care apelase pentru a-i face "farmece" soţului ei, N. Pentru a-l convinge, persoana vătămată i-a spus inculpatului că avea nevoie disperată de bani şi că urma să îi restituie integral în termen de doar o săptămână. Ca atare, inculpatul i-a remis persoanei vătămate aproximativ 500 RON, cu titlu de împrumut, o mare parte din respectiva sumă fiind, pe loc, expediată de B. prin serviciul poştal de transfer monetar.

Cu ocazia întâlnirii, inculpatul şi-a reamintit, astfel cum aflase din verificările făcute pe site-ul www.x.com, că persoana vătămată practica prostituţia şi că îşi racola în acest scop clienţii prin intermediul unor anunţuri aşa-zis "matrimoniale" sau tip "prestare servicii de escortă", însă nu a abordat acest subiect în cadrul discuţiei.

La împlinirea termenului de o săptămână, stabilit pentru restituirea sumei împrumutate, inculpatul a contactat-o telefonic pe persoana vătămată, care, însă, l-a anunţat că nu îi putea înapoia la acel moment banii şi i-a cerut o amânare a plăţii. Au urmat astfel circa 3 săptămâni, pe parcursul cărora cei doi au tot comunicat telefonic pe tema restituirii împrumutului, de fiecare dată B. afirmând că era de bună-credinţă, dar amânând, totodată, momentul plăţii. În acest sens, ea a susţinut că îi era dificil să obţină suma de 500 RON pe care i-o datora şi chiar s-a oferit să îi lase inculpatului, drept "garanţie", certificatul de căsătorie, propunere pe care, însă, el a refuzat-o.

La o lună după acordarea împrumutului, fiind deja deranjat de faptul că nu îşi recuperase banii, inculpatul A. i-a solicitat persoanei vătămate o întâlnire pentru a lămuri situaţia. În acest sens, cei doi s-au întâlnit într-un bar, ocazie cu care B. a susţinut că îi era greu să obţină banii pe care trebuia să îi restituie. La un moment dat, în urma unor întrebări repetate ale inculpatului vizând modul în care persoana vătămată preconiza să obţină suma respectivă, având în vedere că nu avea un loc de muncă propriu-zis, B. i-a spus că ea lucra ca "escortă", A. răspunzându-i că avea deja cunoştinţă despre acest aspect. Persoana vătămată a afirmat cu acel prilej că singura modalitate de a soluţiona situaţia era aceea ca inculpatul A. să beneficieze, în contul banilor pe care ea îi datora, de serviciile de "escortă" pe care ea le presta pentru diverşi clienţi.

Considerând-o "atrăgătoare ca femeie" şi realizând că nu existau şanse să îşi recupereze banii, inculpatul a acceptat propunerea făcută de B. ca aceasta să îi presteze servicii sexuale. În acest sens, având în vedere tariful uzual perceput de persoana vătămată (de 100 RON/întâlnire amoroasă), au convenit să se întâlnească de cinci ori, acestea epuizându-se în diverse locaţii. Inculpatul a apreciat serviciile sexuale pe care persoana vătămată i le-a prestat, însă, după cea de-a cincea întâlnire (când s-a terminat aşa-zisa "compensare"), A. nu a mai apelat în continuare, din postura de simplu client, la serviciile B..â

După câteva luni în care nu a mai avut nicio legătură cu persoana vătămată, inculpatul a fost din nou contactat telefonic de aceasta, care, la fel ca şi în martie 2014, i-a solicitat să o împrumute cu suma de 1.300 RON, motivând că îi era necesară pentru plata unor datorii acumulate de ea şi de soţul ei din penitenciar. Dorind să o ajute, inculpatul a acceptat solicitarea persoanei vătămate, dar a atenţionat-o, încă de la început, că banii vor fi restituiţi în materialitatea lor, întrucât la rândul său se va împrumuta ca să o ajute. În aceeaşi zi, inculpatul s-a împrumutat de la un prieten cu suma de 1.300 RON (fără să îi indice scopul împrumutului), bani pe care i-a înmânat persoanei vătămate, stabilind ca restituirea să se realizeze în termen de o lună. Pentru a fi şi mai convingătoare asupra pretinsei sale bune credinţe, B. s-a oferit iarăşi ca, până la restituirea împrumutului, să îi lase drept "garanţie" certificatul de căsătorie. De această dată, inculpatul a acceptat "garanţia", considerând că îi era utilă în scopul recuperării banilor împrumutaţi.

La împlinirea termenului convenit, constatând că persoana vătămată B. nu i-a restituit banii, inculpatul A. i-a cerut explicaţii, prilej cu care aceasta i-a spus că prin activitatea sa de prostituţie nu câştiga suficienţi bani şi că avea cheltuieli mari, constând în plata datoriilor acumulate de soţul ei şi în întreţinerea acestuia prin pachete şi bani în penitenciar, cerându-i o amânare de o lună. Inculpatul a acceptat, amânând la rândul său restituirea împrumutului către prietenul său. Cum la împlinirea termenului, persoana vătămată B. nu numai că nu i-a restituit din proprie iniţiativă banii, dar nici nu i-a mai răspuns la telefon timp de o săptămână, inculpatul s-a văzut nevoit să-i solicite prietenului său care îi împrumutase cei 1.300 RON să o apeleze pe persoana vătămată (de pe telefonul acestuia) şi să îi ceară să răspundă apelurilor lui A..

Prietenul inculpatului s-a conformat în efectuarea demersului telefonic solicitat, iar A. i-a restituit acestuia, la momentul respectiv, cei 1.300 RON (deşi încă nu îşi recuperase respectivii bani de la B.). Urmare a discuţiei telefonice purtate cu persoana vătămată de prietenul inculpatului, A. a reuşit în cele din urmă să o contacteze telefonic pe B., cu care a şi stabilit o întâlnire pentru a discuta cu ea problema restituirii celor 1.300 RON. Cu ocazia întâlnirii, inculpatul i-a reproşat persoanei vătămate faptul că nu acţionase cinstit, în sensul că ea nu fusese de bună-credinţă şi că, în timp ce el se împrumutase de la un prieten pentru a o ajuta, ea nu se ţinuse de cuvânt în a-i restitui banii nici măcar în termenul prelungit de două luni.

Persoana vătămată i-a răspuns inculpatului că nu a avut posibilitatea să strângă suma de 1.300 RON datorată, întrucât câştigurile sale din prostituţie erau insuficiente şi avea cheltuieli mari, împrejurare în care i-a propus să se "compenseze" iarăşi, ca şi în cazul primului împrumut, să întreţină raporturi sexuale cu el, până la "acoperirea" celor 1.300 RON (la un tarif de 100 RON per întâlnire amoroasă/servicii sexuale). Cu prilejul aceleiaşi discuţii, persoana vătămată l-a informat pe inculpat că soţul ei, N., fusese tot timpul la curent cu împrumuturile dintre ei doi, cu faptul că ea îi "plătise" prin servicii sexuale cei 500 RON iniţial împrumutaţi şi că intenţiona ca şi cel de-al doilea împrumut să îl "acopere" tot prin "compensare" cu servicii sexuale.

Fiind "atras fizic de B. şi mulţumit de serviciile sexuale" pe care i le prestase pentru "acoperirea" celor 500 RON împrumutaţi în primă fază, inculpatul a acceptat ca şi datoria de 1.300 RON să fie "stinsă" tot prin servicii sexuale. Astfel, pe parcursul a aproximativ 3 - 4 luni, A. s-a întâlnit periodic cu persoana vătămată B. (care, între timp, îşi închiriase o locaţie stabilă pentru a se întâlni cu clienţii săi), întreţinând cu ea raporturi sexuale, la finalul cărora scădeau din datorie, pentru fiecare asemenea întâlnire, suma de câte 100 RON, persoana vătămată reuşind până la sfârşitul lunii octombrie să-şi "achite" datoria.

A urmat o pauză în care inculpatul şi persoana vătămată nu au mai avut nicio legătură, pentru ca, în perioada noiembrie - decembrie 2014, persoana vătămată să-l contacteze din nou pe inculpat, cerându-i un nou împrumut, de această dată suma pretinsă fiind de 2.000 RON. B. i-a motivat că se certase cu soţul său de care dorea să se despartă şi că intenţiona să plece înapoi în Republica Moldova (ea fiind cetăţean moldovean cu domiciliul legal în acest stat). Între timp însă, pe fondul repetatelor lor întâlniri amoroase şi al aprecierii serviciilor sexuale pe care persoana vătămată i le presta, inculpatul A. s-a ataşat sentimental de B., implicându-se emoţional, întâlnirile lor nelimitându-se doar la raporturi sexuale, ci au dezvoltat o relaţie foarte apropiată, inculpatul având reprezentarea (sau creându-i-se reprezentarea) că este cel mai bun prieten al persoanei vătămate, aflând de la aceasta că nu cunoştea în Galaţi pe nimeni altcineva care să îi fie apropiat emoţional.

Astfel, "pe fondul acestei relaţii şi al acestor trăiri" pe care le avea faţă de ea, inculpatul a acceptat iarăşi să o ajute pe persoana vătămată prin a-i împrumuta cei 2.000 RON pretinşi, strict în scopurile invocate de ea. El i-a cerut, însă, un răgaz de câteva zile, în care să poată obţine cei 2.000 RON.

În timp ce A. făcea demersuri pentru a obţine banii, B. l-a anunţat că nu mai are nevoie de împrumut, întrucât se răzgândise, în sensul că nu mai dorea să se despartă de soţul ei şi nici să se reîntoarcă în Republica Moldova. Ulterior, din discuţiile purtate cu persoana vătămată, inculpatul a aflat că motivul real pentru care ea s-a răzgândit a fost acela că fusese şantajată de N. cu formularea unui denunţ, vizând implicarea ei în activităţi de trafic de droguri.

Între cei doi a urmat din nou o pauză, pentru ca, în luna ianuarie sau februarie 2015, persoana vătămată B. să-i solicite inculpatului un nou împrumut de 4.000 RON, pe motiv că trebuia să acopere o serie de cheltuieli personale şi ale soţului său. Inculpatul i-a spus persoanei vătămate că nu mai acceptă ca, pe viitor, să îi pretindă împrumuturi aşa de mari, oferindu-se, în schimb, să îi împrumute periodic câte 200 - 300 RON, bani care să se "compenseze" "prin servicii sexuale". Astfel, pe parcursul lunilor ianuarie şi februarie 2015, A. i-a plătit persoanei vătămate, o dată pe lună, câte 200 - 300 RON, "în avans". Ulterior, B. s-a "achitat" de datorie, prin servicii sexuale - "compensarea" fiind la tariful de 100 RON/întâlnire, despre toate aceste aspecte persoana vătămată informându-şi soţul în timp real.

Tot în cursul lunii februarie 2015, persoana vătămată i-a relatat inculpatului că soţul său îi spusese că, în august 2015, urma să fie liberat condiţionat din pedeapsa cu închisoarea pe care o executa. Totodată, ea l-a întrebat pe inculpat dacă, în raport de pedeapsa de 18 ani închisoare la care fusese condamnat soţul său, acesta din urmă avea şanse să fie eliberat în perioada susţinută de el.

Fiind avocat şi făcând calculele vizând termenul de liberare condiţionată (conform dispoziţiilor prevăzute în C. pen.), inculpatul i-a răspuns persoanei vătămate că soţul ei va putea fi liberat din penitenciar cel mai devreme şi sub îndeplinirea anumitor condiţii abia în anul 2020.

Astfel, deşi a avertizat-o asupra faptului că soţul ei o inducea în eroare pentru a avea un control mai eficient asupra ei, B. nu l-a crezut pe inculpat, spunându-i ferm, în cadrul unei discuţii telefonicei purtate în februarie 2015, că din acel moment nu se mai putea întâlni cu el şi (implicit) nici nu îi mai putea presta servicii sexuale contracost, "întrucât N. îi interzisese vehement şi categoric acest fapt". Inculpatul a dedus imediat că persoana vătămată îi comunicase soţului că el o informase asupra faptului că nu se putea libera anterior anului 2020 şi că acest lucru îl deranjase pe N.

Astfel, inculpatul A. a conştientizat că soţul persoanei vătămate vedea în el un "pericol", pentru că îi putea "deschide ochii" B. şi o putea scoate de sub influenţa negativă a soţului şi, practic, de sub exploatarea lui sexuală. Inculpatul a încercat să îi explice persoanei vătămate de ce anume soţul ei dorea, în mod ferm, să rupă orice legătură dintre ei, dar B. nu l-a înţeles, ci i-a cerut să nu o mai contacteze "absolut deloc".

De altfel, la finalul acelei convorbiri telefonice, persoana vătămată i-a cerut inculpatului să nu o mai apeleze, motivând că i-ar face astfel rău, întrucât postul ei telefonic ar fi fost supus de N. unui fel de monitorizare prin serviciile operatorului telefonic I., astfel că soţul ei ar putea afla că inculpatul o apelează. Persoana vătămată era ferm convinsă că era monitorizată de soţul său, chiar şi inculpatul crezând acest lucru, având în vedere faptul că, pe parcursul întâlnirilor cu conţinut sexual pe care ei le avuseseră până atunci, B. ţinuse telefonul mobil în apel activ cu soţul ei care, din penitenciar, asculta tot ce se petrecea în cameră între cei doi.

După convorbirea telefonică "cu rol de despărţire", inculpatul, dependent fiind de persoana vătămată, a "căutat o variantă" prin care să o determine pe ea să îl contacteze, apreciind că dacă ar fi apelat-o el, i-ar fi făcut rău.

Astfel, A. a conceput, conform propriei declaraţii, următorul plan infracţional:

"M-am gândit şi am găsit ca variantă să înscenez un proces civil în instanţă, în care un aşa-zis creditor fictiv să o cheme în judecată pentru constatarea existenţei unui împrumut, situaţie în care B. să aibă nevoie de serviciile unui avocat şi, cunoscându-mă doar pe mine ca avocat, ea să apeleze practic la mine pentru a-i asigura asistenţă juridică, situaţie de care eu să profit pentru a continua legătura mea personală cu ea".

Conceperea şi prima punere în aplicare a planului infracţional s-au derulat la începutul lunii martie 2015, sens în care inculpatul A. a redactat în fals, cu ajutorul unui laptop personal, utilizând şi un stick de memorie, o cerere de chemare în judecată, având ca obiect constatarea încheierii unui împrumut între persoana vătămată B. (în calitate de împrumutat) şi "o persoană fictivă (ca împrumutător)". Inculpatul a "ales numele de J. pentru aşa-zisul împrumutător" şi i-a stabilit ca adresă com. Lieşti, jud. Galaţi, opţiunea sa fiind determinată de faptul că numele de familie "J." era extrem de des întâlnit în rândul comunităţii de etnie romă a comunei Lieşti. Fiind audiat, A. a declarat că nu cunoaşte nicio persoană reală cu numele J. şi nu a avut cunoştinţă, în perioada activităţii sale infracţionale, ca vreo persoană cu respectivul nume să fi fost coleg de cameră în penitenciar cu soţul persoanei vătămate. Totodată, a precizat că, dacă o asemenea situaţie a existat în realitate, atunci a fost doar o coincidenţă, el "recurgând la numele J. doar ca nume fictiv".

În continuare, inculpatul a întocmit, prin fals, un set de documente (în care a indicat atât adresa din Republica Moldova, cât şi cea efectivă din mun. Galaţi ale numitei B., precum şi datele paşaportului şi CNP-ul ei, toate aceste date cunoscându-le de la persoana vătămată), respectiv acţiunea de chemare în judecată, o notificare aparent către B. (în vederea rezolvării pe cale amiabilă a situaţiei), o invitaţie aparent către aceasta (în vederea participării la procedura medierii) şi un interogatoriu (cu o listă de întrebări vizând obiectul presupusului împrumut), pe care le-a printat, le-a semnat în numele aşa-zisului împrumutător J., de fiecare dată deghizându-şi scrisul olograf pentru a nu putea fi identificat la o eventuală expertiză grafoscopică. A introdus cele patru documente într-un plic şi a solicitat unei persoane, întâlnită întâmplător, fără a-i explica alte detalii şi implicit fără a-i menţiona ceva vizând caracterul infracţional, să scrie pe plic Judecătoria Brăila şi adresa acestei instituţii, ca destinatar, respectiv numele lui J. şi presupusa sa adresă de domiciliu, ca expeditor. Inculpatul a optat pentru Judecătoria Brăila pentru ca, astfel, să evite înregistrarea dosarului la instanţa din Galaţi, în raza căreia el îşi desfăşura activitatea profesională.

Acţiunea de chemare în judecată şi documentele ataşate acesteia (toate având caracter fals) au fost primite la Judecătoria Brăila, fiind înregistrat pe rolul instanţei la data de 4 martie 2015, Dosarul nr. x/2015. Pe parcursul anchetei, la dosarul de urmărire penală a fost ataşat (în original) Dosarul nr. x/2015, înscrisurile iniţial falsificate de către inculpatul A. şi care au fost expediate Judecătoriei Brăila în cauza civilă respectivă fiind următoarele: acţiunea de chemare în judecată, formulată în fals de către inculpatul A. în numele fictivului reclamant J. împotriva pârâtei B. - înscris sub semnătură privată; notificare pentru rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, formulată în fals de către inculpatul A. în numele fictivului reclamant J. către B. - înscris sub semnătură privată; invitaţie la procedura informării asupra medierii, formulată în fals de către inculpatul A. în numele fictivului reclamant J. către B. - înscris sub semnătură privată; interogatoriu, formulat în fals de către inculpatul A. în numele fictivului reclamant J. către B. - înscris sub semnătură privată. De asemenea, la Dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Brăila se regăseşte ataşat şi plicul prin care înscrisurile false au fost trimise de inculpat către instanţă.

S-a arătat de către Curtea de apel că, la momentul expedierii poştale a documentelor, inculpatul avea cunoştinţă de următoarele aspecte procedurale, specifice obiectului cererii (false) de chemare în judecată: acţiunea ar fi trebuit timbrată la valoare, lucru pe care nu îl făcuse şi pe care nici nu intenţiona să îl realizeze, întrucât ar fi cheltuit fără folos o sumă de bani; înregistrând acţiunea netimbrată, instanţa urma să facă o comunicare doar către aşa-zisul reclamant (fictivul J.) pentru a-i pune în vedere să facă dovada plăţii taxei de timbru; dacă această plată nu se făcea nici după comunicare (şi nu se făcea, pentru că inculpatul - autorul real dar "ascuns" al acţiunii - nu a avut niciodată acest scop), atunci acţiunea de chemare în judecată urma să fie anulată de instanţă ca netimbrată, fără ca B. (în calitate de pârâtă) să primească vreo comunicare de la instanţă.

Anticipând aceste aspecte procedurale, inculpatul a conştientizat că, dacă s-ar fi rezumat doar la sesizarea Judecătoriei Brăila, scopul lui real, acela ca persoana vătămată B. să afle că fusese chemată în judecată şi să apeleze la el, ca avocat, nu avea nicio şansă de reuşită.

Din acest motiv, la scurt timp după trimiterea către Judecătoria Brăila a documentelor falsificate, în baza cărora s-a înregistrat Dosarul nr. x/2015, inculpatul a început să falsifice şi alte înscrisuri (vizând acelaşi nereal împrumut dintre fictivul J. şi B.), în scopul de a le afişa chiar el pe uşa locuinţei din mun. Galaţi a persoanei vătămate, astfel încât aceasta să afle despre existenţa respectivei cauze şi să îl contacteze.

În acest scop, în cursul lunii martie 2015, utilizând un laptop în care a inserat un stick de memorie, inculpatul A. a falsificat următoarele înscrisuri:

- proces-verbal de afişare nr. x din 26 ianuarie 2015 la locuinţa B., aparent emis de către un mediator (fictiv însă) K., din cadrul fictivului Biroului Individual de Mediere Brăila - înscris oficial (în sensul dispoziţiilor art. 178 alin. (2) C. pen., prin raportare la art. 175 alin. (2) C. pen.). Afişarea figura ca fiind efectuată în prezenţa unui martor, evident fictiv, conform procesului-verbal de verificare în baza de date privind evidenţa persoanelor. La finalul tehnoredactării, inculpatul a printat documentul, a completat olograf, disimulându-şi scrisul, câteva menţiuni vizând adresa persoanei vătămate B. şi a semnat documentul la rubricile "Agent procedural" şi "Martor"

- invitaţie nr. 18 din 19 ianuarie 15 cu privire la procedura medierii, aparent emisă către B. de fictivul mediator K. - înscris oficial (în sensul dispoziţiilor art. 178 alin. (2) C. pen., prin raportare la art. 175 alin. (2) C. pen.). După tehnoredactare, inculpatul a printat documentul, a scris pe o radieră câteva caractere ilizibile, a aplicat radiera peste numele din final al mediatorului, obţinând astfel nişte impresiuni ilizibile cu aspect de impresiuni de ştampilă. În final, inculpatul a semnat indescifrabil, pentru a părea că documentul a fost semnat de mediator. Un alt document similar (cu un paragraf în minus faţă de celălalt) l-a printat şi l-a semnat în fals, fără a mai recurge la realizarea aşa-ziselor impresiuni de ştampilă;

- proces-verbal de afişare din 3 februarie 2015 la locuinţa B., aparent întocmit de către J. - înscris sub semnătură privată. Afişarea figura efectuată în prezenţa unui martor, evident fictiv. La finalul tehnoredactării, inculpatul a printat documentul, a completat olograf, disimulându-şi scrisul, câteva menţiuni vizând adresa persoanei vătămate B. şi a semnat documentul la rubricile "Semnătura" (J.) şi "Martor"

- proces-verbal de afişare din 11 februarie 2015 la locuinţa B., aparent întocmit de către J. - înscris sub semnătură privată. Afişarea figura efectuată în prezenţa unui martor, care este însă fictiv, conform procesului-verbal de verificare în baza de date privind evidenţa persoanelor. La finalul tehnoredactării, inculpatul a printat documentul, a completat olograf, disimulându-şi scrisul, câteva menţiuni vizând adresa persoanei vătămate B. şi a semnat documentul la rubricile "Semnătura" (J.) şi "Martor"

- contract de împrumut, aparent întocmit între J. şi B. - înscris sub semnătură privată. După finalizarea tehnoredactării, inculpatul a printat documentul şi, cu scris deghizat, l-a semnat la rubrica de final vizându-l pe fictivul J..

În acest sens, în urma verificărilor efectuate în reţeaua internet, pe portalul mediatorilor din România, s-a constatat că nu există în realitate Biroul de Mediere "K.". Totodată, prin Adresa nr. x din 9 decembrie 2015, Consiliul de Mediere a comunicat că K. nu este mediator autorizat de Consiliul de Mediere şi că nu apare în evidenţele şi Tabloul Mediatorilor autorizaţi al Consiliului de Mediere.

De asemenea, în urma verificărilor efectuate în teren, s-a constatat că la adresa din mun. Brăila, str. x (indicată drept pretins sediu al Biroului de Mediere "K." în înscrisurile false) nu figurează niciun birou de mediator şi nu a locuit nicio persoană cu numele de K. sau K. Acest din urmă aspect a rezultat şi din verificările efectuate în baza de date D.E.P.A.B.D.

S-a mai reţinut că, după falsificarea înscrisurilor (unele oficiale, alte sub semnătură privată), inculpatul le-a afişat în perioada următoare la uşa locuinţei din mun. Galaţi a persoanei vătămate B. De altfel, înscrisurile falsificate au fost ulterior, pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză, ridicate de la persoana vătămată şi ataşate la dosarul de urmărire penală.

Procedând în acest mod, inculpatul A. a reuşit pe moment să îşi atingă scopul real, acela de a o determina pe persoana vătămată B. să ia contact cu el. Astfel, după ce a găsit afişate documentele false, B. l-a contactat pentru a-i solicita asistenţă juridică, spunându-i că nu ştia cum să procedeze în cauză, că nu cunoştea nicio persoană cu numele J. şi nu luase niciun împrumut de genul celui invocat în înscrisurile falsificate. Profitând de acest prilej, pe care el însuşi îl regizase, inculpatul i-a cerut persoanei vătămate să continue să se întâlnească, el urmând să-i plătească raporturile sexuale la momentul fiecărei întâlniri. Totodată, inculpatul nu i-a pretins niciun onorariu persoanei vătămate pentru asistenţa juridică ce urma să i-o acorde în Dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Brăila (a cărui înregistrare o verificase anterior, prin accesarea portalului juridic portal.just.ro), explicându-i chiar că nu putea să îi acorde niciun serviciu de asistenţă juridică până la momentul în care reclamantul J. nu îşi plătea taxa de timbru aferentă acţiunii.

De altfel, A. nu intenţiona să achite taxa de timbru în numele fictivului J., împrejurare în care persoana vătămată B. nu ar fi fost oficial solicitată de Judecătoria Brăila pentru a participa la vreo procedură judiciară în cadrul Dosarului nr. x/2015, al cărui final nu putea să fie decât unul singur, anularea acţiunii.

Întrucât inculpatul i-a făcut persoanei vătămate propunerea "de a relua legătura sexuală şi personală", fapt acceptat imediat de aceasta, în perioada martie - iunie 2015, pe fondul existenţei Dosarului nr. x/2015 (finalizat însă, în realitate, în data de 16 aprilie 2015, prin anularea acţiunii), cei doi s-au întâlnit periodic, A. plătind "în avans" câte 200 - 300 RON, bani în schimbul cărora întreţinea apoi cu B. raporturi sexuale, la un tarif de 100 RON/întâlnire. În tot acest interval de timp, "pentru a-i crea în continuare B. iluzia realităţii cererii de chemare în judecată şi a existenţei reclamantului", inculpatul a falsificat şi alte înscrisuri pe care, periodic, i le-a afişat la uşa locuinţei, respectiv:

- comunicare adresă aparent emisă la 21 mai 2015 de Judecătoria Brăila, în Dosarul nr. x/2015, către B. - înscris oficial (în sensul dispoziţiilor art. 178 alin. (2) C. pen., prin raportare la art. 176 C. pen.). Documentul a fost falsificat de inculpat prin scanarea altor documente (inclusiv a unuia care conţinea impresiunile ştampilei Tribunalului Galaţi), pe care le-a suprapus şi apoi complet cu datele persoanei vătămate B.. După printare, inculpatul a semnat indescifrabil la rubrica vizând semnătura grefierului;

- cerere de mărire a câtimii debitului, aparent întocmită de J., către Judecătoria Brăila, vizând dosarul nr. x/2015 - înscris sub semnătură privată. În final, înscrisul a fost semnat în fals de către inculpat, cu numele fictivului reclamant;

- proces-verbal de afişare din 25 mai 2015 a documentului "Comunicarea Adresa nr. «2984/196/2015» emisă de Judecătoria Brăila", aparent întocmit de fictivul agent procedural L. din cadrul Judecătoriei Brăila - înscris oficial (în sensul dispoziţiilor art. 178 alin. (2) C. pen., prin raportare la art. 176 C. pen.). În final, înscrisul a fost semnat în fals de către inculpat, în numele fictivului agent procedural;

- comunicare adresă aparent emisă la 30 martie 2015 de Judecătoria Brăila, în Dosarul nr. x/2015, către B. - înscris oficial (în sensul dispoziţiilor art. 178 alin. (2) C. pen., prin raportare la art. 176 C. pen.). Documentul a fost falsificat de inculpat prin scanarea altor documente (inclusiv a unuia conţinând impresiunile ştampilei Judecătoriei Brăila), prin suprapunerea acestora şi apoi prin completarea cu datele persoanei vătămate B.. După printare, inculpatul a semnat indescifrabil la rubrica vizând semnătura grefierului;

- proces-verbal de afişare din 2 aprilie 2015 a documentului "Comunicarea Adresa nr. x/2015 emisă de Judecătoria Brăila", aparent întocmit de fictivul agent procedural L. din cadrul Judecătoriei Brăila - înscris oficial (în sensul dispoziţiilor art. 178 alin. (2) C. pen., prin raportare la art. 176 C. pen.). În final, înscrisul a fost semnat în fals de către inculpat, în numele fictivului agent procedural;

- contract de împrumut, aparent întocmit între J. şi B. - înscris sub semnătură privată. După finalizarea tehnoredactării, inculpatul a printat documentul şi, cu scris deghizat, l-a semnat la rubrica de final vizându-l pe fictivul J.;

- acţiune de chemare în judecată, aparent formulată de fictivul reclamant J. împotriva pârâtei B. - înscris sub semnătură privată, în 3 exemplare (dintre care unul are un paragraf suplimentar faţă de celelalte). După finalizarea tehnoredactării, inculpatul a printat documentul şi, cu scris deghizat, l-a semnat la rubrica de final vizându-l pe fictivul J.;

- interogatoriu, aparent întocmit de J. pentru pârâta B. - înscris sub semnătură privată, în patru exemplare. După finalizarea tehnoredactării, inculpatul a printat documentul şi, cu scris deghizat, l-a semnat la rubrica de final vizându-l pe fictivul J.;

- invitaţie la procedura informării asupra medierii, aparent întocmită de J. către pârâta B. - înscris sub semnătură privată. După finalizarea tehnoredactării, inculpatul a printat documentul şi, cu scris deghizat, l-a semnat la rubrica de final vizându-l pe fictivul J.

Instanţa de fond a mai reţinut că, la finalul lunii iunie 2015, întrucât a aflat că soţia sa era iarăşi "în relaţii" cu inculpatul, N. a reuşit, în urma unor presiuni explicite făcute asupra celor doi, să îi determine să se despartă, astfel că B. a refuzat din acel moment orice contact cu inculpatul.

Pentru a o determina pe B. să îl caute şi să reînceapă relaţia cu el, inculpatul, constatând că planul său iniţial dăduse roade, a decis să continue "în acelaşi mod şi în acelaşi scop", prin plăsmuirea unui al doilea dosar, gândindu-se că, dacă persoana vătămată ar fi acceptat să reînceapă relaţia cu el, ar fi avut nevoie de o "acoperire", în cazul în care N. ar fi aflat despre reluarea legăturii dintre ei.

În acest sens, la începutul lunii iulie 2015, inculpatul A. a printat încă o dată cererea de chemare în judecată întocmită prin fals în martie 2015 (care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015 al Judecătoriei Brăila) şi a semnat cu scris deghizat în numele fictivului reclamant J. Apoi, a apelat la serviciile unei alte persoane necunoscute, întâlnită întâmplător, căreia i-a solicitat, fără a-i da vreun detaliu despre intenţiile lui infracţionale, să scrie pe un plic Judecătoria Brăila şi adresa respectivei instituţii (ca destinatar), respectiv numele şi adresa fictivului J. (ca expeditor), plic în care a introdus falsa cerere de chemare în judecată, expediindu-l poştal către Judecătoria Brăila. Acţiunea de chemare în judecată (având caracter fals) a fost înregistrată la data de 3 iulie 2015 sub nr. x/2015 pe rolul Judecătoriei Brăila. Pe parcursul cercetărilor, Dosarul nr. x/2015, conţinând acţiunea de chemare în judecată, formulată în fals de către inculpat în numele fictivului reclamant J. împotriva pârâtei B., înscris sub semnătură privată, precum şi plicul prin care a fost expediat înscrisul, a fost ataşat (în original) la dosarul de urmărire penală.

În perioada iulie - august 2015, care a coincis şi cu vacanţa judecătorească a instanţelor, inculpatul a fost în concediu, alături de membrii familiei sale, astfel că oricum nu ar fi mai avut timp la dispoziţie pentru a se întâlni şi a întreţine raporturi sexuale cu B.

La începutul lunii august 2015, însă, în timp ce se afla împreună cu soţia sa în concediu în Grecia, A. a fost contactat telefonic de persoana vătămată B., care i-a cerut să o transporte cu autovehiculul de la locuinţa ei din Galaţi la un autobuz cu care vroia să plece în Republica Moldova. Inculpatul i-a explicat interlocutoarei sale că nu era pe raza oraşului Galaţi şi că nu putea vorbi mai mult la acel moment, însă a asigurat-o că urma să o contacteze de îndată ce revenea la domiciliu. Astfel, în a doua jumătate a lunii august 2015, revenind în Galaţi, inculpatul s-a întâlnit cu B., care i-a relatat că se certase iarăşi cu soţul ei şi că, atunci când îl apelase telefonic, intenţiona să se despartă de N. şi să se reîntoarcă la domiciliul ei din Republica Moldova. Între timp, însă, până la revenirea lui A. din Grecia, soţul persoanei vătămate reuşise să o determine pe aceasta, prin şantaj vizând formularea unui denunţ privind implicarea ei în înşelăciuni prin metoda "Accidentul", să rămână în continuare în Galaţi şi să continue practicarea prostituţiei. Cu acest prilej, inculpatul a reuşit totuşi să o determine pe persoana vătămată să accepte să se revadă şi să întreţină raporturi sexuale contra cost, însă fără ştirea lui N..

Întrucât reluase legătura cu B. şi avea nevoie de o "acoperire" în cazul în care soţul ei ar fi aflat, iar pe rolul Judecătoriei Brăila se afla Dosarul nr. x/2015, inculpatul A. a decis să îi trimită persoanei vătămate, de această dată la adresa ei de domiciliu din Republica Moldova, un set de documente pentru a afla de existenţa dosarului şi a fi în continuare determinată să ia legătura cu el.

În acest sens, pe la jumătatea lunii septembrie 2015, inculpatul a tehnoredactat prin fals un set de documente aparent întocmite de J., pe care le-a semnat prin deghizarea scrisului în locul aşa-zisului reclamant, respectiv: contract de împrumut, aparent întocmit între J. şi B. - înscris sub semnătură privată, în 2 exemplare; acţiune de chemare în judecată, aparent formulată de fictivul reclamant J. împotriva pârâtei B. - înscris sub semnătură privată; notificare pentru rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, aparent formulată de fictivul reclamant J. către B. - înscris sub semnătură privată, în 3 exemplare (unul având un paragraf în plus faţă de celelalte două); cerere de mărire a câtimii debitului, aparent întocmită de J., către Judecătoria Brăila, vizând Dosarul nr. x/2015 - înscris semnătură privată.

Înscrisurile falsificate au fost expediate poştal ajungând la destinaţie, iar ulterior în posesia persoanei vătămate B., acestea fiind ridicate pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză şi ataşate la dosarul de urmărire penală.

Prin Adresa nr. x din 31 martie 2016, Judecătoria Brăila a comunicat că în Dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2015 nu s-au efectuat comunicări către pârâtă întrucât, în ambele cauze, cererile de chemare în judecată au fost anulate conform art. 200 C. proc. civ. pentru neachitarea taxei de timbru stabilită pentru fiecare cauză în sarcina reclamantului.

După intrarea în posesia înscrisurilor falsificate, persoana vătămată l-a contactat pe inculpat, spunându-i despre cea de a doua a doua cerere de chemare în judecată şi, ca şi în cazul Dosarului nr. x/2015, inculpatul nu a pus problema onorariului, dosarul având ca unică perspectivă anularea cererii pentru netimbrare, astfel că B. nu avea nevoie de asistenţă juridică. De altfel, persoana vătămată nici măcar nu l-a solicitat pe inculpat ca avocat în Dosarul nr. x/2015, ci doar i-a spus că primise iarăşi "nişte hârtii" vizând presupusul împrumut invocat de "J.", dar, de la jumătatea lunii august şi până în luna octombrie 2015, inculpatul A. s-a aflat din nou în relaţie cu persoana vătămată B., întreţinând cu ea raporturi sexuale contra cost, pentru care îi plătea în avans tranşe de câte 200 - 300 RON.

În octombrie 2015, la solicitarea persoanei vătămate, inculpatul s-a deplasat la locuinţa acesteia din Galaţi pentru a o transporta cu bagajele la un autobuz, întrucât dorea să plece în Republica Moldova, certată fiind cu soţul ei. Când a pătruns pe casa scării, A. a constatat prezenţa mai multor bărbaţi, postaţi din etaj în etaj şi care făceau gălăgie mare. Fiind întrebat de către bărbatul de la parter dacă el era "A.", inculpatul a negat (de teamă) şi a plecat din casa scării, în timp ce auzea cum un alt individ bătea violent în uşa locuinţei B.

După doar câteva minute de la respectivul incident, inculpatul a fost contactat telefonic de soţul persoanei vătămate, care i-a reproşat că "îi lua mâncarea de la gură" prin faptul că ar fi intenţionat să o ajute pe B. să plece în Republica Moldova. Cu acelaşi prilej, inculpatul a fost şi ameninţat de către interlocutorul său, care i-a cerut să o lase în pace pe soţia sa.

Temându-se pentru siguranţa sa în urma acestui incident, inculpatul a încetat o perioadă să se mai întâlnească cu persoana vătămată. De altfel, nici aceasta din urmă nu l-a mai contactat decât în noiembrie 2015, ocazie cu care i-a spus că soţul său o programase pentru a fi supusă unei testări cu aparatul poligraf ("detector de minciuni"), ca să afle dacă se întâlnise în secret cu inculpatul. Astfel, persoana vătămată i-a relatat inculpatului că, temându-se de faptul că aparatul poligraf ar fi evidenţiat minciuna ei dacă ar fi negat întâlnirile lor, ea îi recunoscuse lui N. tot istoricul întâlnirilor lor secrete de până atunci.

În continuare, la sfârşitul lunii noiembrie 2015, N. a început să îl contacteze telefonic pe inculpat, în mod şicanator, ameninţându-l, ca răzbunare pentru faptul că se întâlnise în secret cu persoana vătămată, că îi va comunica soţiei inculpatului, prin intermediari, toate aspectele vizând legătura "amoros-sexuală" dintre cei doi şi chiar pretinzându-i bani pentru a nu-i devoala acesteia relaţia cu B.. Pe fondul acestei situaţii tensionate, pentru o nouă perioadă de timp, inculpatul nu a mai luat legătura cu persoana vătămată.

Curtea de apel a mai arătat că, în jurul datei de 6 decembrie 2015, A., dependent fiind de persoana vătămată (dependenţă pe care a asociat-o în perioada respectivă cu iubirea, înţelegându-şi trăirile abia după consultarea unui psiholog, în timp ce persoana vătămată l-a considerat doar o sursă de venituri obţinute prin sex, lăsându-i, însă, constant impresia că el este singurul prieten, singurul sprijin), s-a gândit să îşi constituie un nou pretext pe fondul căruia B. să ia legătura cu el. Apreciind că o putea determina pe B. să apeleze la el ca avocat, prin punerea acesteia în postura de persoană ameninţată, inculpatul a decis să continue rolul lui "J.", însă din altă perspectivă decât aceea din Dosarele civile nr. x/2015 şi nr. y/2015 În acest scop, a tehnoredactat pe laptop un mesaj către B. prin care, folosind un limbaj injurios şi ameninţător, i-a solicitat plata sumei de 10.000 euro. La data de 7 decembrie 2015 a lipit mesajul pe uşă B., aşteptând ca ea să îl contacteze şi să îi solicite sprijinul.

Persoana vătămată a găsit mesajul în aceeaşi zi, însă, conţinutul injurios şi ameninţător al acestuia, astfel cum a fost redat în rechizitoriu ["FA C… (n.n. - limbaj obscen) PROASTĂ CE EŞTI CREZI CĂ AM UITAT DE TINE DI DE DATORIA LU N.? TE ÎNŞELI C… (n.n. - limbaj obscen) PROASTĂ CE EŞTI. PÂNĂ ACUM AM FOST ÎNŢELEGĂTOR DAR DE AZI ÎNAINTE TE F… (n.n. - limbaj obscen) ÎN GURĂ DACĂ NU ÎMI DAI BANI 10.000 EURO.

VREAU 1000 EURO SĂPTĂMÂNA ASTA SĂ-I ADUCI LA BRĂILA. CÂTE 1000 EURO PE SĂPTĂMÂNĂ ALTFEL EŞTI HRANĂ LA CÂINI.

AM TRIMIS LA TINE UN LOCOTENENT AL MEU CARE TE-A ŞI F… (n.n. - limbaj obscen) ŞI ŢI-A DAT ŞI M… (n.n. - limbaj obscen). A DOUA OARĂ ARE ORDIN SĂ TE TAIE, DACĂ NU MĂ CREZI ÎŢI TRIMIT O POZĂ FĂCUTĂ DE EL CU TINE DEZBRĂCATĂ.

NU GLUMESC. VA ÎNCEPE UN RĂZBOI ÎNTRE MINE ŞI TINE ŞI VEI PLECA ÎN MOLDOVA CÂT DE CURÂND, ÎŢI PROMIT ASTA.

DACĂ NU DAI BANI PLECI ÎN MOLDOVA ÎNTRE 4 SCÂNDURI.

ŞTIU CĂ TE F… (n.n. - limbaj obscen) PE BANI EŞTI O PROSTITUATĂ ORDINARĂ ŞI PRODUCI BANI AŞA CĂ TREBUIE SĂ PLĂTEŞTI DATORIA ALTFEL EŞTI TERMINATĂ PE VIAŢĂ. TE TAI PE FAŢĂ ŞI TE CIUNŢESC PE VIAŢĂ SĂ NU MAI FACI PROSTITUŢIE NICIODATĂ C… (n.n. - limbaj obscen) PENALĂ CE EŞTI.

JOI 10 decembrie SĂ VII LA BRĂILA CU 1.000 EURO. TE AŞTEPT LA UN BAR PE CARE ÎL TRIMIT PE TELEFONU TĂU DE C… (n.n. - limbaj obscen).

SĂ VII SINGURĂ PENTRU CĂ VEI FI URMĂRITĂ DE OAMENII MEI PÂNĂ LA BRĂILA. DACĂ VĂD CĂ EŞTI ÎNSOŢITĂ DE CINEVA ÎNCEPE RĂZBOIUL ÎNTRE MINE ŞI TINE.

DAR CA SĂ VEZI CĂ ÎŢI DAU O ŞANSĂ POŢI VENI ÎNSOŢITĂ DE UN MEDIATOR SAU AVOCAT CA SĂ ÎNCHEIEM CONTRACTUL DE ÎMPRUMUT SĂ NU FIU NEVOIT SĂ RECURG LA VIOLENŢE."], nu a determinat-o să îl caute pe inculpat, ci să formuleze, la data de 8 decembrie 2015, plângere penală, convinsă fiind că cel care o şantaja este J.

Inculpatul A. a aşteptat câteva zile pentru ca persoana vătămată B. să îl contacteze, însă acest fapt nu s-a întâmplat, împrejurare în care, dornic să o determine să ia legătura cu el şi să-şi reia relaţia sexuală contra cost, şi-a continuat planul infracţional pe linie de şantaj, apelând inclusiv la transmiterea prin SMS a unor mesaje cu acelaşi caracter obscen, de ameninţare şi de pretindere a unor sume de bani, scop în care şi-a procurat şi activat o cartelă SIM cu numărul de apel x, pe care a introdus-o într-un telefon mobil marca D. cu seria x.

S-a reţinut de către judecătorul fondului că inculpatul nu a avut niciodată intenţia reală de a obţine prin şantaj vreo sumă de bani, ci doar de a o determina pe persoana vătămată să îl contacteze, având în vedere şi faptul că, atât în înscrisul lipit pe uşa B., cât şi în numeroasele SMS-uri ce i-au succedat, aceasta era îndemnată să apeleze la serviciile unui avocat, în condiţiile în care ea îl cunoştea doar pe inculpat ca avocat, pentru a soluţiona situaţia.

Între timp, prin Ordonanţa nr. 9743/P/2015 din 12 decembrie 2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, s-a autorizat folosirea unui investigator sub acoperire care, prin intermediul unui post telefonic, să îl contacteze pe autorul necunoscut (la acel moment) al activităţilor şantajiste, la postul telefonic 0755.xxx.xxx şi la orice alt terminal de comunicaţii folosit de acesta, în scopul aflării identităţii şi al prinderii în flagrant, şi căruia i s-a stabilit ca identitate acoperită "avocat definitiv O. din cadrul Baroului Galaţi" .

În acest sens, în cursul aceleiaşi zile de 12 decembrie 2015, acţionând conform instructajului organelor de urmărire penală, persoana vătămată i-a comunicat autorului necunoscut (la acel moment) al şantajului faptul că îşi angajase, conform solicitărilor sale, un avocat (în persoana lui "O."), în fapt, investigatorul sub acoperire, şi i-a indicat numărul postului telefonic utilizat de acesta (postul autorizat pentru a fi utilizat de investigatorul sub acoperire).

Fiind avocat chiar în Baroul Galaţi, inculpatul A. a realizat imediat că datele aşa-zisului avocat nu erau reale, sens în care a continuat, la data de 12 decembrie 2015, expedierea către persoana vătămată de SMS-uri cu un conţinut injurios şi ameninţător, solicitându-i totodată să-i remită o sumă de bani, scop în care urmau se întâlnească în noaptea respectivă în municipiul Brăila la ora 01:00. Având în vedere timpul scurt impus pentru întâlnire în scopul remiterii banilor, locaţia aleasă (în municipiul Brăila), ora târzie, persoana vătămată a fost instruită să nu dea curs solicitării de a se deplasa la acea întâlnire. De altfel, nici inculpatul nu s-a deplasat cu acel prilej, scopul său real nefiind niciun moment acela de a obţine vreo sumă de bani, ci de a o determina pe B., în mod insidios, să îl contacteze şi să îl consulte ca avocat, pe subiectul şantajului.

În noaptea de 12/13 decembrie 2015 şi în cursul zilei de 13 decembrie 2015, inculpatul i-a trimis persoanei vătămate încă o serie de SMS-uri cu caracter obscen, de ameninţare şi de pretindere a unor sume de bani, inculpatul chiar apelând-o telefonic şi ascultând-o fără a comunica, însă, cu aceasta, care îi cerea să vorbească şi să se prezinte.

Sub îndrumarea organelor de urmărire penală, B. a acceptat să se întâlnească cu persoana care o şantaja, conform solicitărilor ce îi fuseseră făcute de aceasta, deplasându-se în incinta Palatului de Justiţie din municipiul Galaţi, unde s-a întâlnit cu inculpatul A. (îmbrăcat în roba de avocat), cei doi purtând o discuţie despre un dosar civil în care el îi acorda asistenţă juridică, dosar având ca obiect cererea de restituire a unor documente depuse anterior de B. pentru a se înscrie la Universitatea "P." din Galaţi şi în cadrul căruia trebuiau să facă o întâmpinare. Inculpatul nu şi-a trădat în dialogul purtat cu persoana vătămată implicarea sa exclusivă în activitatea insidioasă de şantaj şi, la acel moment, nici persoana vătămată şi nici organele de urmărire penală care monitorizau întâlnirea nu au realizat că inculpatul era în realitate şantajistul.

B. nu i-a mai răspuns prin SMS persoanei care o şantaja, inculpatul continuând să îi trimită, în cursul zilei de 14 decembrie 2015, o mulţime de SMS-uri cu conţinut şantajist şi obscen, alternând mesajele scrise cu apeluri în cadrul cărora, deşi persoana vătămată i-a răspuns, el nu i-a vorbit, dorind doar să o audă.

Însă, la data de 16 decembrie 2015, între mesajele expediate de el sub numele de J., prin intermediul aparatului telefonic D. cu seria x şi al cartelei SIM cu numărul de apel 0755.xxx.xxx, inculpatul A. a contactat-o pe persoana vătămată şi sub identitatea sa reală, acesta extrăgând pe moment cartela SIM folosită exclusiv sub numele fictiv de J. pentru a expedia/primi mesaje tip SMS pe linia şantajului şi pentru a o apela pe B., dar fără a vorbi cu ea şi a introdus în acelaşi aparat telefonic o altă cartelă SIM (cu seria x640A03 şi cu numărul de apel 0753xxx.xxx), prin intermediul căreia a contactat-o pe persoana vătămată B. prin SMS şi, apoi, prin convorbiri audio, sub identitatea lui reală. După finalizarea convorbirii cu identitate reală, inculpatul a continuat, şi în cursul zilei de 17 decembrie 2015, să expedieze persoanei vătămate mesaje cu conţinut obscen, ameninţător şi de şantaj de pe cartela SIM cu numărul de apel 0755.xxx.xxx, utilizând acelaşi aparat telefonic D. cu seria x.

Având în vedere SMS-ul expediat în seara de 16 decembrie 2015 şi convorbirile telefonice efectuate de inculpat sub identitatea sa reală, prin intermediul unei alte cartele SIM decât cea folosită pentru şantaj, însă prin utilizarea aceluiaşi aparat telefonic prin care fuseseră transmise până atunci mesajele obscene, ameninţătoare şi de şantaj, s-a reuşit (în condiţiile interceptării şi înregistrării legale a comunicărilor telefonice efectuate prin intermediul respectivului aparat telefonic, cu seria x) identificarea inculpatului A. ca fiind autorul real al şantajului.

Situaţia de fapt mai sus expusă a fost reţinută de Curtea de apel în urma coroborării probelor administrate în cursul urmăririi penale (declaraţiile persoanei vătămate B. şi ale martorului M., Adresa nr. x din 1 martie 2016 emisă de I. SA, Adresa nr. x din 9 decembrie 2015 emisă de Consiliul de Mediere, Adresa nr. x din 31 martie 2016 emisă de Judecătoria Brăila, înscrisurile falsificate, respectiv actele Dosarelor nr. x/2015 şi nr. y/2015 ale Judecătoriei Brăila, procesul-verbal de percheziţie domiciliară, procesul-verbal de percheziţie informatică, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică în domeniul informatic, obiectele materiale de probă/corpuri delicte supuse percheziţiei informatice şi procesele-verbale de ridicare, mesajele scrise telefonice (de tip SMS), procesele-verbale de redare a comunicărilor telefonice interceptate şi înregistrate, procesul-verbal privind activităţile efectuate de investigatorul cu identitate acoperită) cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului, date atât în faţa organelor de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti.

În drept, prima instanţă a apreciat că fapta inculpatului A. care, deţinând calitatea de avocat şi acţionând în mod repetat şi sistematic, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, în perioada 7 decembrie 2015 - 17 decembrie 2015, a constrâns-o pe persoana vătămată B., prin ameninţări cu acte de violenţă şi chiar cu moartea, transmise atât prin înscrisul afişat pe uşa locuinţei, cât şi prin intermediul unor mesaje scrise telefonice (de tip SMS), precum şi prin ameninţări explicite cu darea în vileag, către rudele ei şi alte persoane din cercul său socio-relaţional, a faptului real, dar compromiţător pentru persoana vătămată, constând în practicarea de către ea a prostituţiei, respectivele ameninţări producându-i persoanei vătămate o incontestabilă stare de temere, constrângerea având doar aparent scopul de a o determina pe B. să plătească o sumă de bani, scopul real al actelor de şantaj fiind acela ca, speriată de ameninţările cu acte grave de violenţă şi pusă în postura aparentă de a plăti prin constrângere o sumă mare de bani (treptat majorată până la nivelul de 25.000 euro), să apeleze la serviciile de asistenţă juridică ale inculpatului A., iar acesta să deturneze acel prilej pentru a o determina pe persoana vătămată să accepte iarăşi întreţinerea de raporturi sexuale şi reiniţierea cu el a unei relaţii sentimentale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, în formă continuată, prevăzută de art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 207 alin. (1) şi (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

S-a mai reţinut că fapta aceluiaşi inculpat care, acţionând în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, în perioada martie 2015 - iunie 2015, a falsificat, prin contrafacerea scrierii, prin scanarea şi suprapunerea unor impresiuni de ştampile (aparţinând Judecătoriei Brăila, respectiv Tribunalului Galaţi), prin contrafacerea semnăturilor, mai multe înscrisuri oficiale (comunicări adrese şi procese-verbale de comunicare adrese aparent emise de Judecătoria Brăila; invitaţie şi proces-verbal de afişare a invitaţiei aparent emise de inexistentul Birou de Mediere "K." din Brăila), de natură să producă consecinţe juridice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

De asemenea, fapta aceluiaşi inculpat care, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, în perioada martie 2015 - iunie 2015, a folosit înscrisurile oficiale falsificate (care fac obiectul infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale reţinută în sarcina sa), în vederea producerii unor consecinţe juridice, în scopul de a o informa astfel pe B. despre existenţa Dosarului civil nr. x/2015 al Judecătoriei Brăila (în care aceasta avea calitatea de pârâtă; dosar constituit, însă, în baza unei cereri de chemare în judecată falsificate) şi a o determina să apeleze la serviciile lui de asistenţă juridică pentru a obţine soluţionarea respectivului litigiu juridic, prilej pe care inculpatul să îl deturneze pentru a o determina pe B. să accepte iarăşi întreţinerea cu el de raporturi sexuale şi reiniţierea cu el a unei relaţii sentimentale, a fost încadrată juridic în dispoziţiile art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., privind infracţiunea de uz de fals, în formă continuată.

Deopotrivă, judecătorul fondului a apreciat că fapta aceluiaşi inculpat care, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, în perioada martie 2015 - septembrie 2015, a falsificat, prin contrafacerea scrierii şi a semnăturilor, mai multe înscrisuri sub semnătură privată, aparent emise în numele persoanei inexistente J. (cereri de chemare în judecată, contract de împrumut, invitaţii, interogatorii, procese-verbale de afişare, cereri de majorare a debitului - toate vizând un împrumut nereal, presupus acordat către B.), pe care le-a folosit, în acelaşi interval de timp, în vederea producerii unor consecinţe juridice, sens în care parte din documentele falsificate le-a expediat Judecătoriei Brăila (unde, pe cale de consecinţă, au fost înregistrate Dosarele civile nr. x/2015, respectiv nr. x/196/2015, având ca aparent reclamant persoana inexistentă J.), iar celelalte înscrisuri le-a comunicat (fie prin afişare, fie prin poştă) către B., în scopul de a o determina să apeleze la serviciile lui de asistenţă juridică pentru a obţine soluţionarea respectivelor litigii juridice, împrejurări pe care inculpatul să le deturneze pentru a o determina pe B. să accepte iarăşi întreţinerea cu el de raporturi sexuale şi reiniţierea cu el a unei relaţii sentimentale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Analizând solicitarea apărării de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de şantaj în cea de ameninţare, instanţa de fond a arătat că aceasta nu este întemeiată, având în vedere că infracţiunea de şantaj absoarbe, prin voinţa legii, faptele de ameninţare, elementul material constând în acţiuni cu un conţinut identic cu cel al infracţiunii de ameninţare, incriminate în art. 206 C. pen. În plus, s-a menţionat că, spre deosebire de vechea codificare care sancţiona constrângerea unei persoane prin violenţe sau ameninţare, în noua reglementare, art. 207 alin. (1) C. pen. incriminează simpla constrângere a unei persoane.

În acest context, Curtea de apel a reţinut că activitatea infracţională a inculpatului se circumscrie noţiunii de constrângere a unei persoane, întrucât, încă de la primul mesaj (cel lipit pe uşa locuinţei sale), persoana vătămată a simţit o frică profundă şi, chiar dacă a sesizat organele de poliţie în ziua imediat următoare, numeroasele mesaje tip SMS, din ce în ce mai agresive, conţinând injurii şi ameninţări cu acte grave de violenţă şi pretinderea unor sume de bani, i-au accentuat, progresiv, starea de "panică", ajungându-se până acolo încât i-a fost asigurată paza de către organele de poliţie, iar, ulterior, a fost condusă la sediul Q., situat în incinta D.G.A.S.P.C. Galaţi, unde a fost cazată şi asistată în perioada 13 - 15 decembrie 2015, la externare fiind preluată tot de către lucrătorii de poliţie. Chiar dacă persoana vătămată practica prostituţia pe raza municipiului Galaţi, fapta cu a cărei dare în vileag a fost ameninţată fiind reală, dar necunoscută de părinţi care locuiesc în Republica Moldova, avea aptitudinea să o compromită în faţa celor din urmă, aceştia ştiind că fiica lor a venit în România să-şi continue studiile.

Sub acelaşi aspect, prima instanţă a subliniat că actele de şantaj derulate în cauză de către inculpat sunt general pretabile a provoca o stare reală şi majoră de temere oricărei persoane care s-ar fi aflat în postura B., de subiect pasiv al infracţiunii, având în vedere numărul foarte mare al SMS-urilor cu conţinut ameninţător şi de şantaj expediate de către inculpat (a căror obscenitate nu a permis instanţei să le reproducă), faptele grave şi variate de violenţă cu care a fost ameninţată, invocarea unor aspecte reale din viaţa persoanei vătămate, motiv de amplificare a stării de temere, orele târzii din noapte la care unele dintre SMS-uri au fost expediate, pretinderea unei sume mari de bani (ajungându-se până la 25.000 euro), solicitările de a se deplasa în diverse locaţii pentru a remite banii.

S-a mai arătat că folosul urmărit de A. a constat în determinarea, pe căi viclene, a persoanei vătămate de a-şi angaja un avocat, în persoana inculpatului, care, în această modalitate, îşi atingea scopul final, şi anume acela de a reînnoda o relaţie care din perspectiva lui avea la bază sentimente de iubire şi prietenie, dar şi satisfacerea propriilor nevoi sexuale, toate acestea împotriva voinţei părţii civile.

La individualizarea răspunderii penale şi stabilirea pedepselor, judecătorul fondului a avut în vedere criteriile generale înscrise în art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, mijloacele folosite, astfel cum au fost reţinute, pericolul social concret relativ scăzut prezentat de fiecare faptă în parte, efectele concrete ale acţiunilor inculpatului, mobilul săvârşirii infracţiunilor, dar şi aspectele ce ţin de persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a manifestat o conduită procesuală corectă, recunoscând şi regretând faptele comise, context în care a beneficiat de judecată în procedura simplificată, a colaborat cu organele de anchetă, fapt ce a condus la finalizarea cercetărilor într-un termen scurt, este în vârstă de 39 ani, cu un grad de instrucţie superior - fiind absolvent al Facultăţii de drept, profesând ca avocat în cadrul Baroului Galaţi, profesie pe care atât înainte, cât şi după săvârşirea faptelor deduse judecăţii şi-a exercitat-o corect, cu respectarea tuturor exigenţelor impuse de aceasta profesie, este căsătorit, având în întreţinere un copil minor şi o viaţă de familie armonioasă (actele dosarului relevând că inculpatul este un om altruist, un bun familist, că îşi iubeşte şi respectă soţia, că a sprijinit-o în finalizarea celei de-a doua facultăţi preluând din atribuţiile acesteia în gospodărie şi în creşterea şi educaţia copilului) până la întâlnirea persoanei vătămate în calitatea acesteia de "escortă" care, prin conduita adoptată (ce a oscilat de la femeia neajutorată ce a ajuns să se prostitueze ca să-şi poată asigura cele necesare traiului, la femeia care refuză până şi un apel telefonic de la cel căruia i-a indus o stare de dependenţă), a declanşat practic activitatea infracţională imputată.

Cu toate acestea, cererea inculpatului de reţinere în favoarea sa a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen. a fost considerată nefondată, în condiţiile în care, raportându-se la ansamblul faptelor concrete şi la calitatea de avocat a acestuia, instanţa şi-a format convingerea că nu se justifică stabilirea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege. În plus, s-a reţinut că, din concluziile scrise depuse la dosar, nu rezultă "căinţa activă", astfel cum doctrina a caracterizat circumstanţa prevăzută la art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., ci mai degrabă o solicitare de achitare, deşi inculpatul s-a prevalat de procedura simplificată, recunoscând săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa. S-a arătat că nici împrejurările legate de faptele comise (art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.) nu îi sunt favorabile inculpatului, care, în calitate de avocat, şi-a luat destule precauţii de zădărnicire a descoperirii infracţiunilor.

Faţă de datele care caracterizează faptele şi apreciind că circumstanţele personale pozitive ale inculpatului, respectiv nivelul de educaţie, mediul din care provine, situaţia familială, precum şi comportamentul social şi procesual corect, constituie tot atâtea garanţii că acesta nu va mai săvârşi infracţiuni şi că avertismentul dat de justiţie este suficient pentru reintegrarea sa socială, instanţa de fond a procedat la stabilirea unor pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege (după aplicarea dispoziţiilor de creştere/reducere a pedepsei prevăzute de art. 131 din Legea nr. 78/2000, respectiv de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.), dispunând ca aplicarea pedepsei rezultante stabilite să fie amânată în condiţiile art. 83 şi 84 C. pen., pe un termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, pe a cărui durată, în baza art. 85 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 84 alin. (2) C. pen., inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere menţionate în dispozitivul sentinţei, impunându-i-se, totodată (în condiţiile art. 85 alin. (2) lit. b) C. pen. cu referire la art. 84 alin. (2) C. pen.), obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 40 de zile la Biblioteca Judeţeană "C." Galaţi şi/sau la Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă Galaţi, potrivit programului stabilit de către organul de supraveghere - Serviciul de Probaţiune Galaţi.

Instanţa nu a dat curs solicitării procurorului de şedinţă de aplicare a pedepsei complementare, reţinând, pe de o parte, că nu există o situaţie ce impune obligatoriu stabilirea respectivei sancţiuni, iar, pe de altă parte, că aceasta nu este necesară în raport cu natura şi gravitatea infracţiunilor deduse judecăţii, împrejurările cauzei, persoana inculpatului şi efectele asupra vieţii viitoare a acuzatului. În aceste condiţii, nu a dispus nici aplicarea pedepsei accesorii, reţinând că, potrivit art. 65 alin. (1) C. pen., în situaţia dată aceasta nu este obligatorie.

În ceea ce priveşte latura civilă, s-a reţinut că persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă, pentru trauma psihică încercată, cu suma de 100.000 euro.

Procedând la evaluarea daunelor morale, instanţa de fond a apreciat că suma de 100.000 euro solicitată cu acest titlu este exagerată, fiind disproporţionată prin raportare la corelaţia între fapta săvârşită (şantaj) şi urmările produse părţii civile în plan psihic, reţinând că suma de 1.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii, reprezintă o reparaţie suficientă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Galaţi, partea civilă B. şi inculpatul A.

În cuprinsul memoriului conţinând motivele scrise de apel, susţinute oral cu ocazia dezbaterilor, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Galaţi, a criticat sentinţa pronunţată de instanţa de fond sub aspectul netemeiniciei, arătând că, faţă de natura şi gravitatea faptelor săvârşite, modalitatea concretă în care s-a acţionat (modul de concepere a infracţiunilor reflectând o anumită ingeniozitate din partea inculpatului, care a presupus folosirea cunoştinţelor sale juridice), aspectele privind persoana acuzatului (ale cărui studii superioare şi calitate de avocat trebuiau să îl determine să se abţină de la orice acte contrare legii şi deontologiei profesionale), sunt întrunite cerinţele art. 67 alin. (1) C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. fiind necesară cel puţin pentru infracţiunea de şantaj, ce a fost comisă prin acte grave (ameninţare cu violenţa sau chiar cu moartea) de natură să înfrângă libertatea psihică a victimei. Totodată, s-a solicitat aplicarea unor pedepse cu închisoarea într-un cuantum mai ridicat, urmând ca executarea pedepsei rezultante să fie suspendată sub supraveghere, Ministerul Public apreciind că, în procesul de individualizare a sancţiunilor penale, nu se justifică acordarea unei ponderi mai mari poziţiei procesuale şi circumstanţelor personale ale inculpatului în raport cu circumstanţele concrete ale cauzei (mecanismul de concepere şi punere în executare a activităţii infracţionale, mobilul săvârşirii faptelor, efectele concrete ale acestora), cu atât mai mult cu cât însăşi instanţa de fond a reţinut că, din concluziile depuse la dosar, nu rezultă "căinţa activă" a acuzatului.

Partea civilă B. a criticat hotărârea Curţii de apel din perspectiva cuantumului redus al pedepsei stabilite în privinţa inculpatului şi a modalităţii de executare a acesteia, apreciind că măsura instanţei de amânare a aplicării sancţiunii rezultante de 1 an şi 8 luni închisoare este mult prea blândă în raport cu gravitatea celor patru infracţiuni comise. Totodată, a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale acordate (cel puţin la jumătatea sumei solicitate, de 100.000 euro), arătând că acesta este derizoriu în raport cu traumele suferite începând cu anul 2014 ca urmare a ameninţărilor inculpatului, aşa cum rezultă acestea din actele dosarului.

Prin motivele de apel formulate, inculpatul A. a criticat sentinţa penală atacată sub aspectul greşitei respingeri a cererii de schimbare a încadrării juridice a uneia din faptele pentru care a fost trimis în judecată din infracţiunea de şantaj, prevăzută de art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 207 alin. (1) şi (2) C. pen., în infracţiunea de ameninţare, prevăzută de art. 206 alin. (1) C. pen., în condiţiile în care nu este întrunită cerinţa existenţei intenţiei directe calificată prin scop. În acest sens, pornind de la acuzaţia adusă prin actul de sesizare (în sensul că s-a încercat aducerea persoanei vătămate la o discuţie şi aceasta să fie deturnată pentru a întreţine raporturi sexuale cu inculpatul), apelantul inculpat a arătat că purtarea unei discuţii cu o persoană nu se circumscrie noţiunii de folos material sau nepatrimonial, iar scopul real al acţiunilor sale nu a fost acela de a se obţine suma de bani pretinsă prin mesaje, neurmărindu-se constrângerea victimei în scopul de a da, a face sau a nu face ceva.

S-a mai învederat că ocupaţia persoanei vătămate a fost făcută publică prin intermediul internetului, la care are acces orice persoană, inclusiv cunoscuţii din Republica Moldova care ar fi putut transmite acest aspect părinţilor, fiind puţin probabil ca cei din urmă să nu îl fi cunoscut, cu atât mai mult cu cât N. (soţul persoanei vătămate) a trimis acestora, prin poştă, un plic cu fotografii indecente ale fiicei lor, comunicându-le şi cu ce se ocupă. În plus, întrucât, atât în perioada ameninţărilor, cât şi ulterior, persoana vătămată a continuat să desfăşoare activitatea de prostituţie, apărarea a apreciat că ameninţările proferate de inculpat nu aveau aptitudinea de a o compromite în faţa părinţilor.

S-a subliniat, totodată, că toate întâlnirile inculpatului cu persoana vătămată au avut loc numai cu acordul acesteia, aspect ce rezultă inclusiv din declaraţiile sale, de fiecare dată primul achitând contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, neexistând niciun element care să conducă la concluzia că reluarea relaţiilor dintre cei doi s-ar fi realizat împotriva dorinţei celei din urmă.

Ca atare, întrucât inculpatul nu a urmărit scopul prevăzut în norma de incriminare, s-a susţinut că acesta nu a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru existenţa infracţiunii prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (2) C. pen., constrângerea psihică exercitată de acesta întrunind doar elementele constitutive ale infracţiunii de ameninţare.

Cu prilejul dezbaterilor, în completarea motivelor scrise de apel, inculpatul A., prin apărător ales, a solicitat, urmare a schimbării încadrării juridice din infracţiunea de şantaj în cea de ameninţare, încetarea procesului penal pentru această faptă, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., având în vedere că persoana vătămată nu şi-a exprimat în scris sau oral, în faţa instanţei, poziţia cu privire la formularea plângerii prealabile sub aspectul săvârşirii celei din urmă infracţiuni.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 4 pentru termenul de judecată din 16 februarie 2017, când, faţă de lipsa de procedură cu partea civilă B. şi pentru a da posibilitatea inculpatului A. să îşi angajeze un avocat şi să îşi pregătească apărarea, s-a stabilit termen la data de 30 martie 2017.

La acest termen, având în vedere motivul de apel formulat de inculpatul A., prin care a invocat schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea de şantaj, prevăzută de art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 207 alin. (1) şi (2) C. pen., în infracţiunea de ameninţare, prevăzută de art. 206 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 386 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte a dispus emiterea unei adrese către partea civilă B. pentru a se prezenta în instanţă sau a comunica, în scris, până la următorul termen, dacă, în eventualitatea în care se va dispune schimbarea încadrării juridice în sensul solicitat, înţelege să formuleze plângere prealabilă, potrivit art. 295 C. proc. pen., împotriva inculpatului pentru infracţiunea de ameninţare, prevăzută de art. 206 C. pen.

Partea civilă B. nu a transmis niciun înscris la dosar până la data de 11 mai 2017 şi nici nu s-a prezentat la termenul de judecată stabilit în acea zi pentru a-şi preciza poziţia procesuală în raport cu solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice.

Examinând cauza atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept şi în limitele impuse de art. 418 C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Galaţi, de partea civilă B. şi de inculpatul A. sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, procedând la propria analiză a probatoriului ce a fundamentat trimiterea în judecată (a cărui legalitate a fost constatată prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din 23 mai 2016, definitivă prin necontestare, şi în baza căruia inculpatul A. a solicitat să fie judecat, potrivit art. 375 raportat la art. 374 alin. (4) C. proc. pen.), Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în etapa anchetei penale, din care rezultă atât existenţa faptelor imputate apelantului intimat inculpat A. prin actul de sesizare, cât şi săvârşirea acestora cu forma de vinovăţie cerută de lege, respectivele mijloace de probă coroborându-se cu depoziţia de recunoaştere a învinuirii dată de inculpat la 13 iunie 2016 în care a arătat că îşi menţine declaraţiile făcute în cursul urmăririi penale, în cuprinsul cărora a descris faptele comise în modalitatea arătată în rechizitoriu .

Deopotrivă, se constată că judecătorul fondului a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptelor comise de apelantul intimat inculpat, soluţia de condamnare a acestuia pentru infracţiunile ce constituie obiectul sesizării instanţei fiind justă şi confirmată, aşa cum s-a arătat anterior, prin mijloacele de probă legal administrate în faza instrucţiei penale, dublate, astfel cum cer dispoziţiile legale în vigoare, de recunoaşterea vinovăţiei de către inculpat, în condiţiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

Contrar susţinerilor apărării şi în acord cu cele reţinute de Curtea de apel, Înalta Curte apreciază că nu se impune admiterea solicitării de schimbare a încadrării juridice a uneia din faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată din infracţiunea de şantaj, prevăzută de art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 207 alin. (1) şi (2) C. pen., în cea de ameninţare, prevăzută de art. 206 alin. (1) C. pen., din probele administrate în cauză, însuşite de către inculpatul A., rezultând cu evidenţă că acesta a săvârşit fapta ilicită cu intenţie directă calificată prin scop.

Astfel, incriminând infracţiunea de şantaj, art. 207 C. pen. prevede că aceasta constă în constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial pentru sine sau pentru altul (alin. (1), precum şi în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia, în acelaşi scop (alin. (2).

Spre deosebire de vechea codificare, în care constrângerea, care formează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de şantaj, trebuia să se realizeze prin violenţă sau ameninţare, în actuala reglementare s-a renunţat la particularizarea modalităţilor de săvârşire a constrângerii. În aceste condiţii, în accepţiunea noului C. pen., prin constrângere se înţelege acţiunea de a sili/obliga/forţa o persoană să dea, să facă sau să nu facă ceva ori să sufere ceva împotriva voinţei sale, acţiune care trebuie să aibă aptitudinea de a produce persoanei împotriva căreia este exercitată o stare de temere că, în viitor, va suporta un rău şi care, în cazul infracţiunii de şantaj, trebuie să aibă ca scop dobândirea, în mod injust, a unui folos patrimonial sau nepatrimonial (cum este cazul în speţă). A face ceva înseamnă a acţiona într-un anumit fel (de exemplu, a semna un act, a evacua o încăpere sau un imobil, a face o declaraţie, a recunoaşte un drept, a retrage o plângere, a anula o logodnă, a-şi da demisia de la serviciu etc.) sau a lua o atitudine impusă prin constrângere.

În cauză, prin actul de sesizare, dar şi în hotărârea atacată, s-a reţinut, circumscris infracţiunii de şantaj, că inculpatul A., în calitate de avocat, acţionând în mod repetat şi sistematic, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 7 decembrie 2015 - 17 decembrie 2015, a constrâns-o pe persoana vătămată B., prin ameninţări cu acte de violenţă şi chiar cu moartea - transmise atât prin intermediul unui mesaj consemnat pe un înscris afişat pe uşa locuinţei acesteia, cât şi prin intermediul unor mesaje scrise telefonice (de tip sms), precum şi prin ameninţări explicite cu darea în vileag, către rudele sale şi alte persoane din cercul său socio-relaţional, a faptului real, dar compromiţător, că se ocupa cu practicarea prostituţiei, ameninţări ce i-au produs o incontestabilă stare de temere, constrângerea având doar aparent scopul de a o determina pe B. să plătească o sumă de bani, scopul real al actelor de şantaj fiind acela ca, speriată de ameninţările cu acte grave de violenţă şi pusă în postura aparentă de a plăti forţat o sumă mare de bani (treptat majorată până la nivelul de 25.000 euro), persoana vătămată să apeleze la serviciile de asistenţă juridică ale inculpatului A., iar acesta să deturneze respectivul prilej (în mod insidios creat de el) pentru a o determina să accepte, din nou, întreţinerea de raporturi sexuale şi reiniţierea cu acesta a unei relaţii sentimentale.

Aşadar, în speţă, constrângerea victimei a fost una morală, realizată prin ameninţarea cu acte de violenţă şi chiar cu moartea, dar şi cu darea în vileag a faptului că practică prostituţia, aspect necunoscut de familia şi cercul său relaţional din Republica Moldova, inculpatul inducându-i acesteia temerea că, dacă nu va plăti sumele de bani cerute, i se va întâmpla un rău, dar şi că părinţii şi cunoscuţii săi vor afla că nu a venit în România să îşi continue studiile, ci în alte scopuri. Chiar dacă inculpatul a arătat de fiecare dată că nu a dorit, prin demersurile sale, să producă vreun rău persoanei vătămate, din actele dosarului rezultă că ameninţările pe care le-a proferat au fost suficient de grave pentru a o determina pe aceasta să sesizeze organele de poliţie a doua zi după ce a citit primul mesaj lipit pe uşa locuinţei sale, starea de temere accentuându-se o dată cu primirea celorlalte mesaje tip sms conţinând injurii şi ameninţări cu acte grave de violenţă şi pretinderea unor sume mari de bani, ajungându-se să îi fie asigurată paza de către lucrătorii de poliţie şi să fie condusă la sediul Q., unde a fost cazată şi asistată în perioada 13 - 15 decembrie 2015 .

Deşi aspectul cu a cărui dare în vileag a fost ameninţată era unul real, având în vedere că persoana vătămată practica, în fapt, prostituţia pe raza municipiului Galaţi, această împrejurare nu era cunoscută de părinţii săi care locuiau în Republica Moldova, aşa încât respectiva ameninţare avea aptitudinea de a o compromite în faţa părinţilor, care ştiau că a venit în România pentru a-şi continua studiile, neavând relevanţă faptul că, ulterior, la o dată neprecizată, aceştia ar fi aflat adevărul, aşa cum susţine apărarea, fără, însă, a dovedi acest aspect.

Împrejurarea că apelantul a săvârşit fapta ilicită cu intenţie directă rezultă din aceea că, anterior lunii decembrie 2015, acesta a formulat două cereri fictive de chemare în judecată pentru a o determina pe persoana vătămată să apeleze la serviciile sale de avocat în vederea acordării unor consultaţii juridice, situaţie de care inculpatul a profitat pentru a-şi continua legătura personală şi relaţiile intime cu aceasta, folos nepatrimonial a cărui dobândire în mod injust a urmărit-o, în mod real, şi prin actele de ameninţare proferate ulterior.

Astfel, în declaraţia dată la 4 aprilie 2016 în faţa organelor de cercetare penală, care, aşa cum s-a arătat anterior, a fost menţinută cu prilejul audierii în faţa instanţei de fond, inculpatul a arătat că "în jurul sărbătorii de Sf. Nicolae 2015, fiind dependent de B., am căutat un nou mod de a o determina pe ea să ia legătura cu mine, fiind conştient că regizarea unui al treilea dosar în instanţă nu putea să o mai determine să mai apeleze la mine. Astfel, m-am gândit că o puteam determina pe B. să apeleze la mine ca avocat, prin punerea acesteia în postura de persoană ameninţată, sens în care am decis să continui rolul fictivului J., însă din altă postură decât cea din Dosarele civile x/2015 şi y/2015 În acest scop, tot pe laptop-ul meu am tehnoredactat un mesaj către B.

în cadrul căruia, sub un limbaj injurios şi ameninţător, i-am solicitat plata a 10.000 euro. Am printat respectivul mesaj şi i l-am lipit pe uşă B. în data de 7 decembrie 2015, aşteptând ca, văzând respectivul mesaj, ea să mă contacteze pe mine şi să îmi solicite sprijinul. Am aşteptat câteva zile, dar B. nu m-a contactat. Dornic în continuare să o fac să ia legătura cu mine şi să ne reluăm relaţia sexuală contracost, am decis să apelez inclusiv la transmitere prin SMS a unor mesaje cu acelaşi caracter de ameninţare şi de pretindere a unor sume de bani.

În fapt, eu am urmărit ca - prin dosarele înregistrate la Judecătoria Brăila, prin actele falsificate afişate pe uşa B., prin mesajul de ameninţare lipit pe uşa ei, prin SMS-urile cu ameninţări - să obţin doar determinarea B. să mă contacteze, contactare de care doream să profit pentru a o convinge să continue relaţia amoros-sentimentală cu mine". Se observă, aşadar, că inculpatul a acţionat având reprezentarea clară că, prin faptele sale, exercită o constrângere morală asupra victimei pentru a o obliga să facă ceva, cu scopul de a dobândi, în mod injust, un folos nepatrimonial (şi anume, determinarea persoanei vătămate să reia relaţiile personale/sexuale cu inculpatul), rezultat pe care, de altfel, l-a urmărit prin comiterea faptelor în modalitatea reţinută prin actul de sesizare şi în cuprinsul hotărârii atacate.

Deşi este adevărat că inculpatul nu i-a cerut persoanei vătămate să îl contacteze pentru a-i acorda servicii de asistenţă juridică, din modul de derulare a relaţiilor dintre părţi, era evident că, în eventualitatea apariţiei unor probleme litigioase (generate inclusiv de proferarea la adresa acesteia a unor ameninţări în vederea procurării în mod injust a unui folos), cea din urmă va apela la inculpat în calitate de avocat, având în vedere că era singurul pe care îl cunoştea, aspect ştiut şi de acesta şi pe care a mizat când a luat hotărârea infracţională.

Ca urmare, nu pot fi primite susţinerile apărării în sensul că, din actele dosarului, nu rezultă că inculpatul ar fi constrâns persoana vătămată, prin ameninţare sau alte mijloace, ca în urma contactării sale pentru a-i acorda asistenţă/consultanţă juridică, să restabilească în fapt şi relaţiile intime cu acesta. De altfel, Înalta Curte nu poate să nu observe că, prin argumentele aduse în cadrul motivelor de apel în sprijinul solicitării de schimbare a încadrării juridice, apelantul inculpat contestă însăşi situaţia de fapt pe care a recunoscut-o total şi necondiţionat în declaraţia dată în faţa primei instanţe cu prilejul audierii din 13 iunie 2016, contrazicându-şi poziţia adoptată potrivit art. 375 C. proc. pen., dar şi propriile depoziţii date în cursul anchetei. Or, analiza pe care instanţa de control judiciar o poate face în calea de atac a apelului în prezenta cauză este circumscrisă bazei factuale reţinută de judecătorul fondului, prin prisma poziţiei procesuale a inculpatului de recunoaştere totală şi necondiţionată a faptelor imputate prin actul de sesizare.

În contextul mai sus expus, Înalta Curte constată că, în mod judicios, instanţa de fond a reţinut că scopul real urmărit de inculpat prin săvârşirea actelor de ameninţare a fost obţinerea în mod injust a unui folos nepatrimonial, constând în determinarea persoanei vătămate, cu prilejul apelării la serviciile inculpatului de asistenţă juridică (lucru sigur, întrucât era singurul avocat pe care îl cunoştea, aspect ştiut de acesta), să reia legătura sentimentală şi relaţiile intime cu acesta, motiv pentru care a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de şantaj în cea de ameninţare, criticile formulate de apelant sub acest aspect nefiind fondate. Ca atare, constatând că încadrarea juridică dată faptelor de Curtea de apel este corectă, instanţa de control judiciar nu poate da curs nici solicitării de încetare a procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, prevăzută de art. 206 alin. (1) C. pen., formulată de apelantul inculpat A. cu ocazia cuvântului la dezbateri.

Examinând, în continuare, criticile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Galaţi, şi ale părţii civile B. vizând greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate, în condiţiile în care sancţiunile penale stabilite de prima instanţă, printr-o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 74 C. pen. (ce reglementează criteriile generale de individualizare a sancţiunii penale), art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (ce prevăd regimul sancţionator în situaţia recunoaşterii vinovăţiei) şi art. 83 C. pen. (care stabilesc condiţiile amânării aplicării pedepsei), au fost judicios proporţionalizate, corespunzând atât gravităţii concrete a faptelor comise de inculpat, cât şi datelor ce particularizează persoana acestuia.

Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de fond a valorificat în mod corect toate circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunilor, astfel cum au fost expuse în considerentele hotărârii atacate (prilej cu care s-au avut în vedere împrejurările şi modul de comitere a faptelor, mijloacele folosite, efectele concrete ale acţiunilor inculpatului, constând în formarea pe rolul Judecătoriei Brăila a două dosare civile în care reclamantul era o persoană inexistentă, dar şi în inducerea unei stări de temere persoanei vătămate care să o determine să apeleze la serviciile sale de avocat, motivele ce l-au determinat să acţioneze, respectiv dorinţa acestuia de a relua relaţia cu persoana vătămată în scopul satisfacerii nevoile sentimentale şi sexuale), precum şi cele personale ale inculpatului (care nu este cunoscut cu antecedente penale, a manifestat o atitudine procesuală corectă, recunoscând faptele comise, este o persoană relativ tânără, cu studii superioare, este absolvent al Facultăţii de drept şi profesează ca avocat, având un copil minor în întreţinere şi, până la întâlnirea cu persoana vătămată, o familie armonioasă), fiind avută în vedere inclusiv conduita procesuală sinceră de recunoaştere a vinovăţiei, astfel încât se apreciază că pedepsele stabilite au fost corespunzător individualizate sub toate aspectele, fără a se impune majorarea cuantumului acestora ori schimbarea măsurii de amânare a aplicării sancţiunii rezultante cu suspendarea sub supraveghere a acesteia, astfel cum s-a solicitat în cadrul criticilor formulate de parchet şi partea civilă.

În plus, se apreciază că, în mod corect, instanţa de fond nu a dat eficienţă solicitării inculpatului de reţinere a dispoziţiilor art. 75 alin. (2) C. pen., împrejurările de genul celor enumerate în acest text de lege având doar o aptitudine potenţială de a constitui circumstanţe atenuante şi putând fi recunoscute ca atare de instanţă numai dacă, raportat la fapta săvârşită şi la persoana acuzatului, se învederează suficient de semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de art. 76 C. pen. Or, în cauză, circumstanţele reale ale comiterii infracţiunilor şi datele ce caracterizează persoana inculpatului (reţinute, de altfel, chiar în cuprinsul hotărârii apelate şi valorificate în mod judicios de judecătorul fondului), nu se înfăţişează, în opinia Înaltei Curţi, ca împrejurări relevante pentru a justifica reţinerea dispoziţiilor art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen., cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă, în condiţiile în care inculpatul şi-a luat precauţii pentru a zădărnici descoperirea faptelor (prin disimularea scrisului, apelarea la alte persoane pentru a scrie pe plicuri, schimbarea cartelelor telefonice) şi nu a întreprins demersuri pentru a diminua consecinţele faptelor sale, cu toate că a aflat chiar de la persoana vătămată despre starea de temere ce i-a fost indusă.

Neîntemeiată este şi critica parchetului referitoare la neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., respectiv cel de a exercita profesia de avocat, în condiţiile în care impunerea acesteia nu este obligatorie pe lângă sancţiunile aplicate pentru infracţiunile comise de inculpat, iar fapta de şantaj, la a cărei gravitate a făcut trimitere Ministerul Public în susţinerea acestui motiv de apel, nu a fost comisă în exercitarea profesiei de avocat. În plus, Înalta Curte are în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor imputate şi împrejurările concrete în care acestea au fost comise, dar şi aspectele referitoare la persoana inculpatului, care atât anterior, cât şi ulterior săvârşirii faptelor, a exercitat corect, timp de 17 ani, profesia de avocat, cu respectarea exigenţelor impuse de aceasta (aspecte menţionate în Recomandarea scrisă de decanul Baroului Galaţi, dos. fond), context în care se apreciază că pedeapsa complementară nu se impune a fi aplicată, aşa cum, în mod întemeiat, a apreciat şi judecătorul fondului.

Premergător analizării criticilor formulate de partea civilă B. vizând greşita rezolvare a laturii civile, Înalta Curte arată că, deoarece prin săvârşirea infracţiunii de şantaj, în forma imputată inculpatului, a fost lezată doar libertatea psihică (morală) a persoanei vătămate, valoare fără conţinut economic, existenţa pagubei este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs victimei. Prejudiciul moral a fost definit ca fiind orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane şi care se manifestă prin suferinţa morală pe care o resimte victima.

Caracterul suferinţelor trebuie privit în legătură cu particularităţile individuale ale persoanei prejudiciate, suferinţele morale (psihice) fiind frica, durerea, ruşinea, tristeţea, neliniştea, umilirea şi alte emoţii negative. În ce priveşte modul de calcul al cuantumului posibilelor despăgubiri acordate, sistemul legislativ românesc nu prevede un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar principiul reparării integrale a unui astfel de prejudiciu nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport cu natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc. Aşadar, ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu şi să aducă acea satisfacţie de ordin moral celui prejudiciat.

În plus, câtă vreme nu există o soluţie legislativă, instanţele sunt abilitate a aprecia în echitate cu privire la aceste despăgubiri, analizând împrejurările concrete şi urmările faptei prejudiciabile, ţinând cont, totodată, de necesitatea păstrării unui echilibru între scopul urmărit, acela de compensaţie echitabilă pentru gravitatea suferinţei generate de activitatea ilicită şi preocuparea ca, prin acordarea daunelor, să nu se producă o îmbogăţire fără justă cauză.

Raportând aceste consideraţii la speţa de faţă, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, apreciază că nu se impune majorarea daunelor morale acordate părţii civile B., suma solicitată de aceasta cu prilejul constituirii de parte civilă (100.000 euro) fiind disproporţionat de mare în comparaţie cu fapta comisă şi urmările produse în plan psihic, în condiţiile în care aceasta nu este total străină de mediul infracţional, având în vedere activitatea desfăşurată, de care s-a folosit inclusiv pentru a achita, "prin compensare", sumele împrumutate anterior de la inculpat.

În acest context, se apreciază că suma de 1.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii, reprezintă o reparaţie suficientă, fiind aptă să compenseze prejudiciul moral suferit de partea civilă, fără, însă, a conduce la îmbogăţirea acesteia în mod nejustificat, situaţie în care instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a dat o corectă rezolvare acţiunii civile promovată de apelanta B., criticile acesteia sub acest aspect fiind nefondate.

Ca urmare, având în vedere toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi, partea civilă B. şi inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 173/F din 20 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi vor rămâne în sarcina statului.

Totodată, faţă de culpa procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi apelanta parte civilă şi apelantul intimat inculpat la plata sumei de câte 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat A. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi, partea civilă B. şi inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 173/F din 20 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi rămân în sarcina statului.

Obligă apelanta parte civilă şi apelantul intimat inculpat la plata sumei de câte 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat A. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iunie 2017.

Procesat de GGC - LM