Convicted person's time-served challenge rejected as no jurisdictional ambiguity existed.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 55/PI/2018 din data de 25 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Oradea invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

În baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de Compartimentul Executări Penale din cadrul secţiei penale şi pentru cauze cu minori a Curţii de Apel Oradea, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că, la data de 18 iunie 2018 Compartimentul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Oradea a formulat contestaţie la executare prin care, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a solicitat instanţei să aprecieze cu privire la eventualitatea existenţei unui caz de împiedicare la punerea în executare a Deciziei penale nr. 152/A din 15 iunie 2018 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind pe A..

În motivarea contestaţiei la executare formulate, s-a arătat că prin decizia penală nr. 309/A din data de 7 octombrie 2014 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Oradea împotriva sentinţei penale nr. 124/PI/2012 din data de 8 octombrie 2012 a Curţii de Apel Oradea.

S-a dispus desfiinţarea, în parte, a sentinţei penale apelate şi rejudecând, în baza art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 modificată prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 77 lit. a) şi art. 78 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), c) şi g) C. pen. pe durata prevăzută de art. 68 C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 - 66 alin. (1) lit. a), b), c) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza Deciziei penale nr. 309/A din data de 7 octombrie 2014 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2009, a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 230/2012 din data de 7 octombrie 2014, condamnatul fiind încarcerat în baza acestuia la data de 7 octombrie 2014.

Prin Decizia penală nr. 152/A din data de 15 iunie 2018 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018, printre altele, s-a admis contestaţia la executare formulată de către contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 309/A din data de 7 octombrie 2014 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a dispus înlăturarea din conţinutul pedepselor accesorii şi complementare aplicate contestatorului condamnat interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei emis în baza deciziei penale anterior menţionate şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, potrivit dispoziţiilor deciziei.

În baza Deciziei penale nr. 152/A din data de 15 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 230/2012 din data de 18 iunie 2018.

Având în vedere că prin Decizia penală nr. 152/A din 15 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a făcut referire la perioada executată de către condamnatul A. de la data încarcerării şi până în prezent, s-a apreciat că se impune sesizarea Curţii de Apel Oradea pentru ca, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., să se aprecieze cu privire la eventualitatea existenţei unui caz de împiedicare la punerea în executare a Deciziei penale nr. 152/A din 15 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Oradea în soluţionarea contestaţiei la executare.

Curtea a reţinut că, potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, alin. (2) al articolului prevăzând că, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia se formulează la instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie printr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În speţă, s-a reţinut că hotărârea care se execută şi cu privire la care s-a solicitat să se aprecieze eventualitatea existenţei unui caz de împiedicare la punerea în executare, este Decizia penală nr. 152/A din 15 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a soluţionat, în complet de apel, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A., împrejurare faţă de care, Curtea a apreciat întemeiată excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Oradea.

Ulterior, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 09 iulie 2018, având fixat termen aleatoriu la data de 21 septembrie 2018.

Cu prilejul dezbaterilor în cauză, părţile au formulat concluzii ce au fost cuprinse în partea introductivă a prezentei, astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu titlu preliminar, contestaţia la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, art. 598 din C. proc. pen. prevăzând expres cazurile în care poate fi folosită contestaţia la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce priveşte soluţia.

Înalta Curte are în vedere că, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Împiedicarea la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia.

Analizând cererea de contestaţie la executare de faţă, în raport de aspectele invocate de către Compartimentul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Oradea, Înalta Curte constată că motivele relatate nu constituie o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Astfel, critica privind împrejurarea că, prin Decizia penală nr. 152/A din data 15 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu s-a făcut referire la perioada executată de către condamnatul A. de la data încarcerării şi până în prezent, nu reprezintă o situaţie care să rezulte din soluţia dispusă prin hotărârea penală anterior menţionată, care a avut ca obiect contestaţia la executare formulată, printre alţii, de către condamnatul A. cu privire la conţinutul pedepselor accesorii şi complementare, dispuse prin hotărârea de condamnare, respectiv Decizia penală nr. 309/A din data de 7 octombrie 2014 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte constată că obiectul cenzurii de către instanţa supremă, cu prilejul soluţionării contestaţiei la executare, nu l-a constituit situaţia condamnatului A. cu privire la pedeapsa principală, astfel că, în mod eronat, s-a apreciat că situaţia ivită vizează Decizia penală nr. 152/A din data 15 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, nici emiterea mandatului în baza hotărârii mai sus enunţate nu a vizat pedeapsa principală de 7 ani aplicată condamnatului A., cu atât mai mult cu cât, în dispozitivul hotărârii de referinţă se face menţiunea clară în sensul că "anulează mandatul de executare a pedepsei emis în baza deciziei penale de condamnare şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, potrivit dispoziţiilor prezentei", astfel că situaţia juridică generată, cu privire la condamnatul A., nu este o consecinţă directă a soluţiei dispusă prin Decizia penală nr. 152/A din data 15 iunie 2018, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nici nu derivă din măsura dispusă prin această hotărâre.

În realitate, lipsa unei menţiuni cu privire la perioada executată de către condamnatul A. de la data încarcerării şi până în prezent, reprezintă, în esenţă, o cauză de micşorare a pedepsei care, în mod evident, nu se încadrează în dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în cauză neexistând nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, întrucât chestiunea perioadei efectiv executate de către condamnatul A. nu a făcut obiectul cenzurii Hotărârii nr. 152/A din data 15 iunie 2018, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru considerentele expuse, apreciind că nu există nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de Compartimentul de Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 152/A din data de 15 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018, privind pe condamnatul A..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu judecarea contestaţiei vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în cuantum de 35 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de Compartimentul de Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 152/A din data de 15 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018, privind pe condamnatul A.

Cheltuielile ocazionate cu judecarea contestaţiei rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în cuantum de 35 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2018.

Procesat de GGC - LM