Attempted murder conviction survives review bid; newly disclosed prosecutor statement not fresh fact.

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 94/F din 18 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 25/F din 12 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 424A din data de 11 decembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că la data de 20 martie 2018, numitul A. a formulat, în temeiul art. 452 cu referire la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cerere de revizuire a Sentinţei penale nr. 25/F din 12 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 424A din data de 11 decembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală sub nr. x/2018, prin care a solicitat, în baza art. 462 alin. (1) C. proc. pen., anularea în parte a Deciziei penale nr. 424 pronunţată la data de 11.12.2017 de către Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2013, doar în privinţa soluţiei pronunţate pe situaţia juridică a inculpatului; anularea în parte a Sentinţei penale nr. 25/F din data de 12 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, doar în privinţa soluţiei pronunţate pe situaţia juridică a inculpatului şi, în urma rejudecării, să se dispună, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. e) teza finală C. proc. pen., încetarea procesului penal privind pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor.

De asemenea, odată cu admiterea în principiu a revizuirii, s-a solicitat, în baza art. 460 alin. (1) C. proc. pen., suspendarea în parte a executării hotărârii supuse revizuirii, în privinţa revizuentului condamnat A.

În motivarea cererii de revizuire s-a arătat, în esenţă, că în tipicitatea condiţionării cerute de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. se încadrează împrejurarea potrivit căreia în anul 2008, ancheta judiciară privind conflictul ce a făcut obiectul dosarului finalizat cu decizia a cărei anulare se cere prin prezenta revizuire, a fost declanşată de către domnul B., care în acea perioadă îşi desfăşura activitatea ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, secţia urmărire penală. În această calitate supraveghea Serviciul de Investigaţii Criminale din cadrul D.G.P.M.B.

Competenţa parchetului în cadrul căruia funcţiona domnul procuror B. a fost atrasă de concluziile unui certificat medico-legal prezentat de una dintre părţile vătămate, astfel încât cercetările s-au poziţionat şi pe aspectul infracţiunii de tentativă la omor.

Printre cei vizaţi de săvârşirea presupusei fapte de tentativă la omor se afla şi inculpatul A.

Aspectele relatate până în acest moment au fost cunoscute celor două instanţe care au soluţionat cauza în cele două faze procesuale, fond şi apel, însă împrejurarea necunoscută celor două instanţe constă în faptul că, potrivit declaraţiei domnului fost procuror B. autentificată sub numărul 49 din data de 22 ianuarie 2018 la sediul C. în calitate de procuror de caz, a dispus printr-o ordonanţă scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea tentativei la omor şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tulburare gravă a liniştii şi ordinii publice şi încăierare, la unitatea de parchet competentă.

Motivarea soluţiei în privinţa inculpatului A. este menţionată de către domnul fost procuror B. în declaraţia notarială menţionată prin faptul că, din analiza capturilor video de la momentul incidentului s-a concluzionat că A. împreună cu ceilalţi agresori au fost provocaţi de părţile vătămate prin folosirea cuţitelor. Pe lângă acest aspect, care îl exclude pe A. de la orice participaţie infracţională, declaraţia notarială consemnează provocarea părţilor vătămate (care de altfel, nici în faţa instanţei, nu îl indică pe inculpatul A.).

S-a opinat că, important de reţinut pentru temeinicia cererii de revizuire este precizarea făcută în declaraţia notarială menţionată, respectiv "soluţia a fost menţionată în condica de serviciu pentru care a semnat grefiera şefă de la Parchetul de pe lângă Tribunal".

În consecinţă, apărarea a arătat că existenţa soluţiei de scoatere de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor este nu numai o simplă afirmaţie conţinută într-o declaraţie notarială, dar este un aspect ce poate fi verificat pentru veridicitate, în condica de soluţii a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti din anul 2008.

Astfel, s-a arătat că, ulterior pronunţării definitive a unei hotărâri de condamnare, a fost descoperită o împrejurare ce nu a fost cunoscută la soluţionarea cauzei, în concret existenţa unei ordonanţe date pe parcursul urmăririi penale, ordonanţă prin care se dispunea scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor.

Această ordonanţă nu se afla la dosarul de urmărire penală, situaţie confirmată în urma demersurilor efectuate în studiul dosarului de către apărarea inculpatului A. exercitată în apel, dar care nu există nici la dosarul de fond.

S-a mai apreciat că ordonanţa identificată în paragrafele anterioare, dovedeşte nu doar netemeinicia hotărârii pronunţate, ci şi nelegalitatea acesteia, întrucât soluţia de condamnare pentru tentativă la infracţiunea de omor pentru inculpatul A. constă în aceea că acţiunea penală pentru această infracţiune era deja stinsă în momentul în care a fost sesizată instanţa şi ulterior s-a pronunţat condamnarea, iar măsura de scoatere de sub urmărire penală este un act procesual de stingere a acţiunii penale şi desesizare a organului de urmărire penală pe acest aspect soluţionat.

În consecinţă, singura posibilitate legală pentru "revigorarea legală" a unei acţiuni penale stinse printr-o soluţie de scoatere de sub urmărire penală, era la acel moment infirmarea acestei ordonanţe de către procurorul ierarhic superior, în conformitate cu dispoziţiile art. 220 C. proc. pen. anterior.

În lipsa unei ordonanţe de infirmare, conflictul de drept penal este soluţionat, acţiunea penală stinsă şi, prin urmare, acesta nu mai poate fi dedus în faţa judecătorului pentru o nouă soluţionare, întrucât nu există niciun alt act procesual echivalent prin care să poată fi anulată o soluţie de scoatere de sub urmărire penală decât ordonanţa procurorului ierarhic superior de infirmare a acestei soluţii.

Apărarea a susţinut că argumentele expuse mai sus sunt întărite de actuala perspectivă legislativă, prin care este introdusă instituţia confirmării redeschiderii urmăririi penale de către judecătorul de cameră preliminară, în dispoziţiile art. 335 C. proc. pen. În consecinţă, pe lângă soluţia infirmării, noul text de lege prevede soluţia confirmării acestei infirmări şi redeschiderea urmăririi penale, de către un magistrat independent (judecătorul de cameră preliminară).

Aşadar, s-a opinat că existenţa unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, invalidează condamnarea acestui inculpat pentru această infracţiune, condamnare care apare ca netemeinică şi nelegală.

În opinia apărării, soluţia corectă şi legală în condiţiile existenţei unei atare ordonanţe neinfirmată este, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. e) teza finală C. proc. pen., încetarea procesului penal privind pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor. Aceasta întrucât există o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale pentru această infracţiune şi anume stingerea acţiunii penale pe aceste aspecte, care îşi produce efectele juridice atât timp cât aceasta nu a fost infirmată.

S-a arătat că impactul juridic al încetării procesului penal privind pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor este unul major, în sensul că este înlăturată tocmai pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă ce ar urma să fie executată ca şi pedeapsă rezultantă, motiv pentru care revizuirea este întemeiată.

Apărarea a apreciat că sunt îndeplinite toate condiţiile admiterii în principiu a cererii de revizuire aşa cum sunt prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen.

Examinând cererea de revizuire sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate în principiu, conform art. 459 C. proc. pen., Curtea a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 25/F din 12 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2013, cu privire la revizuentul A., s-au dispus următoarele:

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior (fapta din 6 iulie 2008 - Mall D.) ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de cămătărie prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011.

În baza art. 321 alin. (1), (2) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (fapta din 6 ianuarie 2008 - Discoteca E.).

În baza art. 321 alin. (1), (2) C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (fapta din 6 iulie 2008 - Mall D.).

În baza art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i), 176 lit. b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav (fapta din 6 iulie 2008 - Mall D.).

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a) şi lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (persoana vătămată F.).

În baza art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că faptele deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 610/2012 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 4013 din 13 decembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 865 C. pen. anterior, a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa menţionată.

S-a descontopit pedeapsa de 2 ani închisoare din Sentinţa penală nr. 610/2012 şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv 2 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. anterior pe o durată de 1 an şi 2 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele aplicate prin decizie cu pedepsele de mai sus, fiind aplicată pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, în final inculpatul executând 9 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară vizând exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

S-a dedus, din pedeapsa aplicată prevenţia în cauză, respectiv perioada 28 mai 2013 - 3 iunie 2013, reţinerea în cauza în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 610/2012, respectiv 27 decembrie 2009, precum şi arestul preventiv în perioada 24 septembrie 2008 - 22 noiembrie 2008.

S-au menţinut celelalte dispoziţii privindu-l pe inculpat din cuprinsul sentinţei penale contopite în decizie.

Sentinţa penală anterior menţionată a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 424/A din data de 11 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, prin care s-au dispus următoarele, în ceea ce-l priveşte pe revizuentul A.:

S-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti şi, printre alţii, de inculpatul A., împotriva Sentinţei penale nr. 25/F din data de 12 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

S-a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată şi, rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen. anterior, pentru o perioadă de 5 ani, aplicate inculpatului A., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor şi sporul de 1 an închisoare.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 3 ani la 1 an închisoare (fapta din 6 ianuarie 2008 - Discoteca E.).

S-a redus pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare (fapta din 6 iulie 2008 - Mall D.).

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru tentativă la omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i), 176 lit. b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la 8 ani şi 6 luni închisoare la 5 ani închisoare (fapta din 6 iulie 2008 - Mall D.).

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la pedeapsa de 2 ani închisoare la 1 an închisoare (persoana vătămată F.).

S-a redus pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea de aderare la grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la 6 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 610/2012 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 4013 din 13 decembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

În baza art. 865 C. pen. anterior, s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa menţionată, s-a descontopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţă şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv 2 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. anterior pe o durată de 1 an şi pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. anterior s-au contopit pedepsele aplicate prin decizie cu pedepsele de mai sus, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa aplicată prevenţia în cauză, respectiv perioada 28 mai 2013 - 3 iunie 2013, reţinerea în cauza în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 610/2012, respectiv 27 decembrie 2009, precum şi arestul preventiv din perioada 24 septembrie 2008 - 22 noiembrie 2008.

Analizând motivul invocat de revizuent în raport cu dispoziţiile art. 453 C. proc. pen., Curtea a constatat că acesta nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocat de revizuent şi nici în celelalte cazuri prevăzute în mod expres şi limitativ de legiuitor, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire.

Astfel, Curtea a reţinut că, din dispoziţiile legale ce reglementează calea de atac extraordinară a revizuirii, rezultă că aceasta este un mijloc procesual prin care sunt înlăturate erorile judiciare ce se constată că au fost comise în soluţionarea unei cauze definitiv judecate.

Eroarea judiciară implică existenţa unei judecăţi de fapt netemeinice, iar ca atare, revizuirea are caracterul unei căi de atac de fapt întrucât provoacă o reexaminare în fapt a cauzei penale.

În acest sens, s-a reţinut că expresia "fapte sau împrejurări", utilizată în dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., aşa cum s-a reţinut prin Decizia nr. 953 din 10 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ şi anume orice întâmplare, situaţie, stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.

Astfel fiind, faptele şi împrejurările ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei se referă la cele din categoria care au legătură cu fapta penală dedusă judecăţii şi nu cu eventuale acte procesuale ale procurorului.

Or, Curtea a reţinut că revizuentul, prin cererea de revizuire, a invocat existenţa unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor (dovedită prin declaraţia martorului B.) şi, întrucât nu a fost infirmată, apreciază că soluţia ce se impune în speţă este aceea de încetare a procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.

În atare situaţie, Curtea a reţinut că revizuentul nu invocă un motiv care să conducă la modificarea situaţiei de fapt avute iniţial în vedere de instanţele de judecată (fond şi apel), ci invocă o încălcare a normelor procesual penale, deci o eroare de procedură ce excede obiectului căii de atac extraordinare a revizuirii, care este o cale de atac reglementată pentru modificarea situaţiei de fapt avute iniţial în vedere de instanţele de judecată.

În consecinţă, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile stabilite de dispoziţiile art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen. pentru a putea fi admisă în principiu cererea de revizuire, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 459 alin. (5) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel revizuentul A..

Prin motivele de apel formulate în scris, revizuentul a arătat, în esenţă, că împrejurarea care nu a fost cunoscută la soluţionarea cauzei, în concret, este existenţa unei ordonanţe date pe parcursul urmăririi penale, prin care se dispunea scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor.

Astfel, s-a arătat că acţiunea penală pentru această infracţiune era deja stinsă la momentul la care a fost sesizată instanţa şi, ulterior s-a pronunţat condamnarea.

S-a opinat că existenţa unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor invalidează condamnarea acestui inculpat, iar soluţia legală, în condiţiile existenţei acestei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală, ar fi încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. e) teza finală C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor.

Analizând apelul declarat de revizuentul A., prin prisma motivelor invocate, în raport de dispoziţiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată că revizuentul A. şi-a întemeiat cererea de revizuire formulată, pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care prevăd că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Constituie, aşadar, motiv de revizuire existenţa unor fapte sau împrejurări noi, respectiv elemente de fapt cu caracter informativ, necunoscute instanţei la soluţionarea cauzei, întrucât nu au fost invocate în faţa acesteia şi nici nu au rezultat din materialul probator existent la dosar.

În susţinerea cererii de revizuire, apelantul revizuent A. a invocat existenţa unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, ordonanţă despre care se face referire într-o declaraţie notarială a procurorului care a efectuat acte de urmărire penală în cauză.

În raport de motivul invocat, Înalta Curte notează că, esenţial pentru admisibilitatea revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de către instanţă la data soluţionării cauzei, dacă sunt apte să conducă la o soluţie diametral opusă, or, în speţă, în mod temeinic, instanţa de fond a constatat că împrejurările invocate de revizuent nu constituie împrejurări noi, fapte probatorii noi, necunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, fiind vorba despre un înscris denumit declaraţie prin care o persoană transmite o informaţie în legătură cu modul de desfăşurare a etapei urmăririi penale, respectiv emiterea unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală şi nu cu privire la o situaţie de fapt de natură a proba netemeinicia hotărârii judecătoreşti criticate.

De altfel, criticile invocate de revizuent echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătoreşti, prin efectuarea de verificări cu privire la emiterea unor acte procesuale de către organul de urmărire penală, solicitare ce apare ca fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.

Suplimentar, Înalta Curte reţine că, prin respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, în cazul în care nu se regăsesc motivele prevăzute expres de art. 453 C. proc. pen., nu se poate considera că există o ingerinţă nejustificată cu privire la liberul acces la justiţie. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (obligatorie pentru instanţele interne odată cu ratificarea Convenţiei de către România) cu privire la art. 6 din Convenţie, dreptul de acces la o instanţă (parte esenţială a dreptului la un proces echitabil) are doua trăsături fundamentale: trebuie să fie un drept efectiv, fără a fi, însă, un drept absolut.

Liberul acces la justiţie nu se opune existenţei procedurilor extraordinare, însă necesitatea respectării principiului siguranţei raporturilor juridice cere ca folosirea acestora să îmbrace un caracter excepţional, atât în ceea ce priveşte termenul în care pot fi promovate, cat şi motivele de admisibilitate.

Astfel, se reţine că, prin limitarea cazurilor în care pot fi desfiinţate hotărâri definitive şi obligatorii ale instanţelor judecătoreşti, se urmăreşte un scop legitim, şi anume necesitatea siguranţei raporturilor juridice şi dreptul de punere în executare a acestor hotărâri, fără a fi afectată substanţa însăşi a dreptului (nu este interzis de principiu accesul la instanţă, ci doar cu respectarea anumitor condiţii) şi se respectă raportul rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit şi mijloacele alese (cauzele Hornsby c. Greciei, Lunari c. Italiei, Ouzoumis c. Greciei).

Prin urmare, având în vedere că, în cauză, faptele şi mijloacele de probă în baza cărora a fost formulată cererea nu conduc la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea, Înalta Curte constată hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) raportat la art. 459 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 94/F din 18 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 94/F din 18 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2018.

Procesat de GGC - LM