Scope of cassation review under Art. 438(1)(7) CCP: whether factual re-evaluation of "service duties" in bribery cases is permitted to negate legal typicity
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal in cassation filed by defendant D., rejecting the claim that the conviction for the offense of soliciting a bribe (bribery taking) under Article 289(1) of the Penal Code was illegal because the act was not provided for by law; consequently, the second-instance decision imposing suspended imprisonment with probation conditions for all defendants stands. The dispute centered on whether the act of washing and dressing a deceased person constituted a "service duty" for a medical assistant in the Legal Medicine Service, with defendant D. arguing these tasks were not explicitly listed in their job description, thereby attempting to negate the typicity of the offense based on the material facts established by the lower courts. The court held that under the case law precedent established by Decision No. 2/2017, the "act" in bribery crimes encompasses any activity intrinsic to the function's competencies or inherent to the nature of the service, regardless of specific job description omissions, and ruled that a cassation appeal under Article 438(1)(7) of the Code of Criminal Procedure cannot involve a re-evaluation of the evidentiary material or the factual findings regarding the existence of the service relationship, limiting the review strictly to the legal qualification of the established facts.
Legislator headnote
AI generatedart. 254 alin. (1) C. pen, art. 256 alin. (1) C. pen, art. 289 alin. (1) C. pen, art. 65 alin. (1) C. pen, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen, art. 60 C. pen; Scope of cassation review under Art. 438(1)(7) CCP: whether factual re-evaluation of "service duties" in bribery cases is permitted to negate legal typicity: The dispute centered on whether the act of washing and dressing a deceased person constituted a "service duty" for a medical assistant in the Legal Medicine Service, with defendant D. arguing these tasks were not explicitly listed in their job description, thereby attempting to negate the typicity of the offense based on the material facts established by the lower courts. The court held that under the case law precedent established by Decision No. 2/2017, the "act" in bribery crimes encompasses any activity intrinsic to the function's competencies or inherent to the nature of the service, regardless of specific job description omissions, and ruled that a cassation appeal under Article 438(1)(7) of the Code of Criminal Procedure cannot involve a re-evaluation of the evidentiary material or the factual findings regarding the existence of the service relationship, limiting the review strictly to the legal qualification of the established facts.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited to justify the dismissal of the appeal in cassation as unfounded.
Basis for ordering the appellant to pay judicial costs to the state.
Basis for determining that attorney fees for ex officio lawyers remain the responsibility of the state.
Full text
Deliberând asupra recursului în casaţie, în baza actelor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 565 din 8 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de inculpatul A., prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 alin. (1) C. pen. 1969.
În temeiul art. 289 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la 5 pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi totodată, s-au interzis inculpatului, pe o durată de câte 2 ani, ca pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului A., drepturile prev.de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (1), alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului A., pedeapsa de 3 ani închisoare, la care se adaugă un spor 4 ani închisoare, urmând ca inculpatului să i se stabilească în final pedeapsa 7 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, în condiţiile art. 60 C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului A. drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 289 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la 4 pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi s-au interzis inculpatului, pe o durată de câte 2 ani, ca pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (1), alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor 3 ani, în total 6 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, în condiţiile art. 60 C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 289 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inc. C., la 2 pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi i s-au interzis pe o durată de câte 2 ani, ca pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (1), alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, în total 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie în condiţiile art. 60 C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 289 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul D., la 2 pedepse de câte 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi totodată, interzice inculpatului, pe câte o durată de 2 ani, ca pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (1), alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pedeapsa de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv de 1 an închisoare, urmând ca inculpatului să i se stabilească în final pedeapsa 4 ani închisoare cu executare în regim de detenţie în condiţiile art. 60 C. pen. şi s-au interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani, ca pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 289 alin. (3) C. pen. raportat la art. 112 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani: 1050 de la inculpatul A.; 650 de RON de la B.; 449,5 RON de la C.; 449,5 RON de la D.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 1.000 de RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Prin Decizia penală nr. 1013/A din 13 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2016, s-au admis apelurile declarate de inculpaţii B., A., C. şi D. împotriva Sentinţei penale nr. 565 din 8 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:
Au fost descontopite pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, înlăturând sporurile.
S-au admis cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor, formulate de inculpaţii A. şi B..
S-au reţinut în favoarea inculpaţilor B., A., C. şi D. circumstanţele atenuante prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi s-a făcut aplicarea art. 76 alin. (1) C. pen.
Pentru inculpatul A.:
S-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, din cinci infracţiuni de luare de mită aflate în concurs prev.de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 C. pen. în două infracţiuni de luare de mită în formă continuată prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 C. pen.
În baza art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul la:
- 2 ani şi 4 luni închisoare (actele materiale din 20 decembrie 2012, 9 martie 2013 şi 27 martie 2013);
- 2 ani închisoare (actele materiale din 29 august 2014 şi 4 noiembrie 2014).
În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele şi s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 2 ani şi 4 luni închisoare, sporită cu 8 luni, în total inculpatul având de executat 3 ani închisoare.
Pentru inculpatul B.:
S-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, din trei infracţiuni de luare de mită aflate în concurs prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 C. pen. în două infracţiuni de luare de mită, una în formă continuată prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi cealaltă prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 C. pen.
S-a dispus condamnarea inculpatului la:
- 2 ani şi 1 lună închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi aplic. art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen. (actele materiale din 20 decembrie 2012 şi 27 martie 2013);
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen. (fapta din 10 ianuarie 2016).
În baza art. 328, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele şi s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de 2 ani şi 1 lună închisoare sporită cu 8 luni închisoare, în total inculpatul având de executat 2 ani şi 9 luni închisoare.
Pentru inculpaţii C. şi D.:
S-a înlăturat dispoziţia de condamnare a inculpaţilor C. şi D. pentru săvârşirea infr. prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. (fapta din 30 decembrie 2014).
În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpaţilor C. şi D. pentru fapta prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. săvârşită în data de 30 decembrie 2014.
În baza art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii C. şi D. la câte 2 ani şi 6 luni închisoare (fapta din 30 noiembrie 2014).
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru inculpaţii B., A., C. şi D..
S-a fixat termen de supraveghere de câte 4 ani.
Pe durata termenului de supraveghere, inculpaţii sunt obligaţi să respecte măsurile prev. de art. 93 alin. (1) lit. a) - e) C. pen., respectiv:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Argeş, la datele fixate de acesta;
b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea lor;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor lor de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpaţilor să frecventeze un program de reintegrare derulat de Serviciul de Probaţiune Argeş.
Pe parcursul termenului de supraveghere, inculpaţii vor presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de câte 120 de zile, la Primăria mun. Piteşti sau la Consiliul Local Piteşti (inculpaţii B., C. şi D.), respectiv Primăria oraş Bascov sau Consiliul Local Bascov (inculpatul A.).
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra disp. art. 96 C. pen.
S-a redus cuantumul sumei de bani supuse confiscării de la câte 449,5 RON la câte 250 RON.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.
Onorariile parţiale ale avocaţilor din oficiu, desemnaţi pentru fiecare dintre inculpaţi, în sumă de câte 180 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul D., invocând incidenţa dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
În temeiul cazului de recurs în casaţie menţionat, inculpatul a susţinut că decizia penală atacată este nelegală, în ceea ce priveşte soluţia de condamnare pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (fapta din 30 noiembrie 2014).
A solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale atacate şi pronunţarea unei soluţii de achitare pentru infracţiunea anterior menţionată, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., arătând, în esenţă, că fapta săvârşită nu este prevăzută de legea penală, întrucât serviciile pe care le-a prestat, constând în igienizarea şi îmbrăcatul cadavrului defunctului E., nu intrau în atribuţiile sale de serviciu, nefiind menţionate în fişa de post a acestuia.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 25 aprilie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul D. şi trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent pentru judecarea pe fond a recursului în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.
Examinând recursul în casaţie formulat de inculpatul D., în limitele prevăzute în art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Se reţine că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.
Aceste consideraţii sunt aplicabile şi cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. ("inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"), care se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv al infracţiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.
Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea de fapt reţinută de instanţa de apel.
Criticile formulate de inculpatul D. exced temeiului legal invocat, întrucât nu vizează lipsa de corespondenţă din elementele faptice reţinute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost condamnat, ci reprezintă, în esenţă, critici ce ţin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanţele au reţinut vinovăţia acestuia, solicitându-se, implicit, o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.
În baza probatoriului administrat în cauză, s-a stabilit că, la data de 30 noiembrie 2014, inculpaţii C. şi D., având calitatea de autopsier, respectiv de asistent medical autopsier în cadrul Serviciului de Medicină Legală Argeş, au pretins şi primit de la martora F. suma de 500 de RON, pentru spălarea şi îmbrăcarea cadavrului defunctului E..
În raport cu situaţia de fapt stabilită în mod definitiv de instanţa de apel, se constată că, fapta pentru care a fost condamnat inculpatul D. corespunde modelului legal incriminat de legiuitor prin infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.
Pe de altă parte, se constată că ambele instanţe au respins în mod corect apărarea inculpatului D. - reiterată în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie - în sensul că, fapta nu este prevăzută de legea penală, întrucât serviciile pe care le-a prestat, constând în igienizarea şi îmbrăcatul cadavrului defunctului E., nu intrau în atribuţiile sale de serviciu, nefiind menţionate în fişa de post a acestuia.
În acest sens, s-a avut în vedere că, în jurisprudenţă s-a statuat că, în înţelesul art. 254 din C. pen. anterior (art. 289 C. pen. actual), prin act se înţelege orice activitate care trebuie efectuată de funcţionar în conformitate cu îndatoririle, atribuţiile, competenţele de serviciu ale acestuia. Este un act privitor la îndatoririle de serviciu ale funcţionarului, cel care se înscrie în limitele competenţei sale, cel care cade în sarcina acestuia în conformitate cu normele care reglementează serviciul respectiv ori este inerent naturii lui. Sintetizând, prin "act privitor la îndatoririle de serviciu" se înţelege actul care are legătură cu atribuţiile de serviciu ale subiectului activ al infracţiunii de luare de mită (Decizia nr. 2/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală).
S-a constatat că, îmbrăcarea, spălarea şi bărbierirea cadavrelor au legătură cu atribuţiile de serviciu ale inculpatului D., în calitate de asistent medical autopsier, astfel cum sunt menţionate în Regulamentul de organizare şi funcţionare al Spitalului Judeţean de Urgenţă Piteşti - Serviciul de Medicină Legală.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul D. împotriva Deciziei penale nr. 1013/A din 13 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat D., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 207 RON, precum şi onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B., C. şi A., în sumă de câte 827 RON, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul D. împotriva Deciziei penale nr. 1013/A din 13 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat D., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 207 RON, rămâne în sarcina statului.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B., C. şi A., în sumă de câte 827 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iunie 2019.
Procesat de GGC - LM